Un marş, şi încă unul…

Din categoria acestor marginali face parte şi Alexandru Tănase, preşedinte al Curţii Constituţionale. Şi asta nu e de mirare, deoarece el e cetăţean al României, fiul cunoscutului unionist şi linşator al Constituţiei Republicii Moldova.

În pagina sa din reţelele de socializare, Alexandru Tănase a menţionat că Facebook-ul este supraaglomerat de ecouri negative privind cetăţenii care în ziua de 9 mai au ieşit în stradă cu drapele ale URSS şi panglici ale Sfîntului Gheorghe prinse de piept.

Aici, la fel ca toţi lacheii români, Alexandru Tănase apelează la hiperbolizare. Respectiva reţea de socializare are un auditoriu în jurla un miliard şi serverele ei nici gînd să rămînă suspendate din cauza excesului de sentimente al adversarilor a ceea ce s-a întîmplat la Chişinău în ziua de 9 mai 2016. Şi, în general, unde se află acest Chişinău te-i mira de ştie nu întregul Facebook, ci măcar a zecea parte a acestei reţele. Aşa că «supraaglomerarea» nu e altceva decît o banală insinuare.

În continuare, preşedintele CC aminteşte că, la 6 iulie, se împlinesc 67 de ani din ziua celei mai masive deportări staliniste, organizate în Basarabia. Ca un adevărat român, dl Tănase se fereşte să folosească toponimele «Moldova», «RSSM».

«Basarabia» e mult mai potrivit, deoarece asta înseamnă o provincie română. Nu e clar însă de ce Alexandru Tănase nu se denumeşte pe sine preşedinte al CC a Basarabiei...

Desigur, vinovatul deportărilor este NKVD, care pur şi simplu a născocit nişte liste de oameni condamnaţi la deportare. Dar am vrea să-l întrebăm pe Alexandru Tănase: oare nu consătenii acelor oameni au făcut respectivele liste, ca după aceea să se poată căpătui ei înşişi cu ceva din avuţia rămasă a celor deportaţi? Şi oare doar moldovenii au fost jertfe ale acestui dezmăţ sau, în urma lui, au avut de suferit şi oameni de alte naţionalităţi, de exemplu, găgăuzii?! Şi oare nu tatăl preşedintelui CC — de acum plecat în lumea celor drepţi — cu lacrimi în ochi ruga să fie primit în rîndurile PCUS, iar după aceea şi-a schimbat culoarea şi, împreună cu alţi renegaţi, marca 22 iunie ca ziua intrării în război a României alături de Germania, pentru a întoarce Basarabia? Şi atunci, cine a contribuit cel mai mult la represiuni — nkvd-iştii în trecere sau iudele băştinaşe?

Alexandru Tănase cheamă societatea să organizeze la 6 iulie un marş al memoriei, la care participanţii să vină cu fotografii ale rudelor deportate, povăţuindu-i pe moldoveni ca, în loc să se arunce să-i îmbrăţişeze pe cei care în ziua de 9 mai au mărşăluit prin Chişinău, mai bine să-şi împrospăteze memoria lor istorică.

Ce-i de spus? Nu e o metodă nouă. Actuala guvernare o aplică demult. Există o întreagă listă de diferite date pentru distragerea populaţiei de la problemele vitale ale Moldovei, de la împărţirea bugetului şi de la pur şi simplu uzarea fără de nici un folos a pantalonilor de către mai toţi deputaţii în Parlament, unde nu se face nimic de real folos pentru ţară, ci doar se împart banii din credite.

Aici e nimerit să adăugăm că, nu demult, Curtea Constituţională a recunoscut ca fiind în corespundere cu articolele Constituţiei Republicii Moldova prevederile Legii privind asigurarea egalităţii de şanse. Amendamentul a fost trimis Curţii Constituţionale în legătură cu procesul judiciar intentat de asociaţia Genderdoc împotriva clericilor în frunte cu Ghenadie Valuţă, care au organizat manifestaţii împotriva legii de tristă faimă privind egalitatea de şanse.