Cu statut de persoane întreținute
1-10-2016, 10:05. Разместил: redactor
Ziua omului în etate a fost instituită în anul 1990, în scopul de a atrage atenția asupra problemelor oamenilor de vîrstă înaintată. Dar în Moldova, celor din structurile guvernante nu le place să vorbească despre oamenii bătrîni. Reprezentanții puterii nu-i aud, nu-i văd și nu-i observă pe reprezentanții acestei părți a societății… Autorităților noastre de astăzi le-ar plăcea mult mai mult ca această «pătură îmbătrînită» să dispară cît mai repede posibil. Cum se spune, nu există oameni — nu există nici probleme.
Jertfe ale realității
Totuși, deși rar de tot, pensionarii noștri sunt onorați cu atenția celor de la putere. De regulă, asta se întîmplă atunci cînd în Moldova se planifică organizarea unor alegeri ordinare sau anticipate. În aceste cazuri, electoratul, îndeosebi cel de vîrstă înaintată, este privit de candidații de diferite culori ca o masă de oameni, pe care ei o exploatează în modul cel mai grosolan și obraznic. Credulii bunici și bunicuțe a cîta oară sunt înșelați și șantajați prin toate mijloacele posibile și imposibile.
În pofida genocidului total aplicat față de ei de guvernarea țării, pensionarii noștri, totuși, izbutesc doar ei știu cum să supraviețuiască. Ce-i drept, nu cu toții. Unii dintre dînșii pur și simplu mor de foame. Doar cu pîine și lapte zi de zi nici cei tineri nu ar duce-o prea mult. Îndurînd foame, imunitatea organismului scade, pe acest fundal pe bătrîni îi năpădesc fel de fel de boli, iar bani pentru medicamente și tratament ei nu au. Dar parcă de asta le pasă celor de la putere, celor care, la hatîrul donatorilor europeni, au supus Moldova unor reforme antisociale?
Pentru actuala guvernare, pensionarii sunt doar niște persoane pe care ea, guvernarea, trebuie să le întrețină, să le hrănească. Dar ce vină poartă oare generația mai în vîrstă, cea care a ridicat Moldova din ruinele războiului și a făcut-o un plai prosper, pentru faptul că generația noilor conducători «civilizați» a distrus și continuă să distrugă ceea ce a fost creat pe parcursul a mai multor decenii, inclusiv sistemul de protecție socială? Stabilitate și grijă pensionarii au simțit doar în perioada guvernării PCRM, cînd, timp de 8 ani, pensiile lor au fost majorate de 9 ori.
Exterminare prin umilire
Pentru majoritatea oamenilor în etate, unica sursă de venit este pensia. Pensii de vîrstă primesc astăzi circa 520 mii de oameni. În total, în Moldova primesc pensii mai mult de 680 mii de oameni. După indexarea din 1 aprilie curent (care nu poate fi calificată altfel decît pur și simplu o batjocură), mărimea pensiei medii alcătuiește în Moldova 1278 de lei, iar a celei minime de vîrstă — 948 de lei. Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică, minimumul de existență pentru om în Moldova în prima jumătate a anului 2016 a alcătuit lunar în mediu suma de 1813,7 lei. Ceea ce creează impresia că la noi în țară pensionarii demult nu mai sunt considerați oameni.
Pentru ca să reducă numărul pensionarilor, Guvernul a decis să aplice varianta impusă de «donatorii» europeni și să mărească censul de pensionare. La respectiva temă, în capitală s-au purtat multe discuții finanțate din surse occidentale și cu participarea diferiților experți proaspăt apăruți.
…La drept vorbind, reforma în sfera pensionării și-a luat startul în anul 1998, după adoptarea Legii cu privire la pensiile de asigurare socială de stat. Din 1999, în Moldova a început să fie mărită vîrsta de ieșire la pensie și, respectiv, vechimea de muncă. Și dacă pînă la asta bărbații se pensionau la 60 de ani, iar femeile — la 55, din 1 ianuarie 1999 vîrsta de pensionare a început să fie mărită cu 6 luni pe an, astfel ca, spre anul 2008, ea să fie de 65 de ani pentru bărbați și de 60 de ani pentru femei. Dar în 2002 Partidul Comuniștilor a stopat respectiva măsură antisocială de majorare a vîrstei de pensionare. Aceasta a fost fixată la nivelul de 57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați. Dar actuala putere din nou a lansat procesul de exterminare a generației în etate. La etapa dată, pragul de pensionare de 62 de ani se intenționează să fie stabilit pentru ambele sexe.
Actuala guvernare îndreptățește genocidul care este săvîrșit asupra generației mai în vîrstă cu prognozele statistice, conform cărora către anul 2050 de acum a treia parte din populația Moldovei va fi mai în vîrstă de 60 de ani, iar a patra parte — mai în vîrstă de 50 de ani. Totodată, cel mai înalt ritm de îmbătrînire a populației din țara noastră se înregistrează în localitățile sătești, unde calitatea vieții oamenilor este cea mai scăzută. Și asta se întîmplă pe fundalul unei micșorări considerabile a cotei populației apte de muncă. Cît privește nivelul de bunăstare al oamenilor în etate, Moldova se plasează pe al 77-lea loc din 96 de țări investigate și pe ultimul loc în numărul fostelor republici unionale.
De altfel, despre care «nivel de bunăstare» poate fi vorba în cazul nostru, dacă noțiunea statistică «sărăcie» pentru majoritatea pensionarilor moldoveni, care trăiesc peste pragul sărăciei, înseamnă ceva asemănător cu luxul?
Tendința ce s-a stabilit odată cu venirea «guvernanților proeuropeni» nu ne dă motive să așteptăm că situația va fi schimbată spre bine. Dacă în anul 2000 raportul dintre populația ocupată în cîmpul muncii și pensionari alcătuia 2,1:1, în 2010 — 1,8:1, acum el a ajuns la 1,2:1. Asta în situația cînd «normativul ideal» e de 3-4 cetățeni care lucrează la un pensionar. În condițiile Moldovei, respectiva corelație se poate schimba astfel ca un cetățean cu serviciu va fi nevoit să întrețină 2-4 pensionari. Dar, în loc să creeze locuri de muncă, să mențină tineretul acasă, să dezvolte statul, guvernarea le reproșează pensionarilor că numărul lor este prea mare și ea nu are cu ce-i hrăni. Cu pensiile mizere și atitudinea plină de dispreț, guvernanții de astăzi în mod intenționat îi umilesc pe oamenii în etate, care, fără voia lor, s-au transformat în persoane care trebuie întreținute.
Condamnați la singurătate
Oamenii în etate, ai căror copii și-au aranjat viața și lucrează, o duc mai ușor decît alții. Dar ce să facă cei care nu au pe nimeni alături? Tot mai des și mai des vedem priveliști rușinoase pentru stat, cînd bătrînii scotocesc în containerele de gunoi în căutarea unor resturi de mîncare. Lor le e rușine, ei își ascund ochii. Pe cînd rușine trebuie să le fie celor care i-au adus pînă la această viață.
...Cel mai mult oamenii se tem de singurătate. Și ea vine la dînșii, îi înconjoară cu un gol și îi lipsește de speranțe. Iar cînd alături de singurătate mai este și sărăcie, oamenii cad cu totul în disperare. În Moldova, după cum am spus, trăiesc mai mult de o sută de mii de pensionari singuratici — deci, în Moldova avem o mare de disperare…
Oamenii în etate ajung să rămînă singuri din mai multe cauze. Unii pur și simplu n-au avut noroc de urmași. Alții i-au supraviețuit pe copiii lor și viața lor este amărîtă nu numai de singurătate, dar și de durerea pierderilor irecuperabile… Pe mulți i-a atins biciul timpului nostru — migrația. Copiii lor pleacă în alte țări. Unii reușesc să se aranjeze mai bine și aceștia își ajută părinții. Alții abia de o scot ei înșiși la capăt prin străinătăți, dar nu revin acasă, pentru că acasă nici atîta nu vor avea…
Conform datelor Ministerului de Externe și Integrare Europeană, peste hotare se află mai mult de 805 mii de cetățeni ai Moldovei. Dar este vorba despre date oficiale. Reieșind din acestea, putem presupune că și numărul pensionarilor rămași singuri, — iar deseori pur și simplu lăsați în voia sorții, este mult mai mare decît ne informează statistica oficială.
Pensionarii solitari trebuie să se afle sub tutela serviciilor sociale. Dar în Moldova lucrători sociali sunt catastrofal de puțini — pe întreaga țară, circa 1300, și asta în cazul în care toate locurile vacante sunt completate.
Salariul lucrătorilor sociali, cum se spune, lasă de dorit, de aceea, de regulă, în această funcție rar cine rămîne pentru mult timp. De exemplu, un lucrător social de la sate, primește «la mînă» 1050 de lei în cazul în care deservește 10 pensionari. Pe fiecare din aceștia el trebuie să-i viziteze cel puțin de 3 ori pe săptămînă.
Iar dacă un pensionar singuratic s-a îmbolnăvit și a intrat în categoria celor țintuiți la pat, el, de fapt, este ca și un condamnat. La asemenea pacienți serviciul de urgență nu se prea grăbește să vină. La spital, de regulă, aceștia nu sunt internați. Cu pensia lor mizeră, ei nu-și pot permite să angajeze o îngrijitoare permanentă…
Iată ce ar trebuie să-i îngrijoreze pe funcționarii noștri de stat — cel puțin, în preajma Zilei omului în etate.
Вернуться назад