Clopotul de la Nurenberg

Procesul de la Nurenberg — proces judiciar internațional împotriva foștilor conducători ai Germaniei hitleriste. Procesul s-a desfășurat începînd cu ora 10.00 a zilei de 20 noiembrie 1945 pînă pe 1 octombrie 1946 în incinta Tribunalului Militar Internațional, amplasat în «Sala 600» a palatului Justiției din Nurenberg.

Șaptezeci de ani desparte omenirea de ziua de 1 octombrie 1946, cînd în orășelul german Nurenberg a fost pus un punct gras procesului judiciar, inițiat de reprezentanții Națiunilor Unite, care au zdrobit fascismul hitlerist și acoliții acestuia. Procesul, numit de la Nurenberg, a devenit exemplul triumfului umanității, umanismului și dreptului internațional după ani lungi de lupte sîngeroase, dezlănțuite de o clică de naziști conduși de (cel care și-a imaginat că este «super-men» și fuhrerul «rasei superioare» a dumnezeilor) fost caporal și ilustrator ghinionist de cărți poștale Adolf Schicklgruber, tot el — «Hitler».

Pînă la frînghie și «săpun»…

De altfel, Hitler a devenit fuhrer prin contribuția directă a capitalului oligarhic — industriașii mari din Germania, militariștii prusaci și «amatorii experimentelor geopolitice», rasiștii pseudo-savanți și misticii precum și admiratorii acestora în țările de top ale capitalismului din acea vreme — Anglia, Franța, SUA.

Uraganul războiului nemilos pe continentul european, în Africa, distrugerea totală a tuturor navelor în Atlantic — tendința vădit maniacală pentru dominația mondială i-a trezit pe conducătorii Marii Britanii și SUA. În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial, au fost puse bazele cooperării militar-politice a conducătorilor marilor puteri — Stalin (URSS), Churchill (Marea Britanie) și Roosevelt (SUA). Încă cu mult timp înainte de încheierea războiului, ei au discutat despre desfășurarea procesului internațional împotriva conducerii militar-politice a Germaniei hitleriste. Imediat după capitularea celui de-al Treilea Reich, reprezentanții justiției țărilor învingătoare au purces la organizarea procesului de la Nurenberg.

Au fost prinși și plasați în camere de detenție capii celui de-al Treilea Reich care nu reușiseră să-și pună capăt zilelor așa cum au făcut-o din furie neputincioasă, Hitler, Goebbels și Himmler. Procesul se pregătea pînă în cele mai mici detalii. Au fost acumulate materiale, găsiți martori. Sute de volume de mărturii ale crimei în fața căreia pălesc atrocitățile tuturor barbarilor din toate timpurile și popoarelor.

Ar fi bine să ne amintim…

S-ar părea că au trecut 70 de ani din ziua în care înaltul tribunal internațional a anunțat sentința și în raport cu responsabilitatea colectivă a statului nazist și în raport cu responsabilitatea personală a conducătorilor săi, însă, cea ce-i îngrijorau pe oamenii de bună credință în 1946 continuă să se producă și astăzi. Primatul forței militare brute în relațiile internaționale — oare nu asta urmărim astăzi în văpaia țărilor Orientului Mijlociu? Nu, materialele și concluziile procesului de la Nurenberg sunt foarte actuale!

Atunci, în 1946, verdictul Tribunalului militar internațional a declarat apariția mașinăriei monstruoase de stat al celui de-al Treilea Reich — gestapo, SS și SD — organizații folosite în scopuri criminale, inclusiv urmărirea și exterminarea evreilor, monstruozitățile și omuciderile în lagărele de concentrare, abuzurile de putere în teritoriile ocupate, realizarea programului muncii înrobitoare, tratamentul crud și uciderea prizonierilor de război. Responsabilitatea individuală pentru crimele comise — personal, pînă la funie și «săpun»…

Despre aceasta ar trebui să țină minte executorii noștri zeloși din diverse «organe» «intențiile criminale» ale coaliției de guvernare ce urmărește demontarea statalității țării și, drept urmare, posibilitatea reală de a atrage regiunea într-un conflict militar de durată. Ar trebui să ne amintim…

În discursul încriminator al principalului procuror din partea URSS, R.A. Rudenko, se regăsesc următoarele cuvinte: «Domnilor Judecători! Pentru realizarea atrocităților concepute de ei, capii complotului fascist au creat un sistem de organizații criminale, cărora este dedicat discursul meu. Astăzi, cei care și-au pus scopul să domine întreaga lume și să extermine popoare, așteaptă cu trepidație verdictul ce urmează. Acest verdict trebuie să-i vizeze nu doar pe cei care stau pe banca acuzaților — autorii «ideilor» fasciste sîngeroase, organizatorii principali al crimelor hitlerismului. Sentința dumneavoastră trebuie să condamne tot sistemul criminal al fascismului german, acea rețea complexă, extinsă a organizațiilor partinice, guvernamentale, SS, militare, care, nemijlocit, au aplicat în viață ideile monstruoase ale principalilor conspiratori. Pe cîmpurile de luptă, umanitatea și-a spus, deja, sentința pentru fascismul german. În văpaia celui mai crîncen război din istoria omenirii, Armata Sovietică eroică și trupele curajoase ale aliaților, nu doar că au zdrobit hoardele naziste, dar au confirmat principiile înalte și nobile ale colaborării internaționale, morala umană, regulile umane de conviețuire. Acuzarea și-a îndeplinit datoria în fața înaltului tribunal, în fața memoriei luminoase ale victimelor nevinovate, în fața conștiinței popoarelor, în fața propriei conștiințe. Judecata popoarelor să-și spună verdictul împotriva călăilor fasciști — echitabil și aspru».

Și s-a făcut dreptate

Tribunalul militar internațional a dictat condamnările, clica hitleristă a fost condamnată la executare prin spînzurare: Hermann Göring, Joachim von Ribbentrop, Wilhelm Keitel, Ernst Kaltenbrunner, Alfred Rosenberg, Hans Frank, Wilhelm Frick, Julius Streicher, Fritz Sauckel, Seyss-Inquart Arthur, Martin Bormann ( în lipsă) Alfred Jodl. La detenție pe viață: Rudolf Hess, Walther Funk și Erich Raeder.

* * *

Au trecut șaptezeci de ani, s-ar părea că s-a și pus punctul, dar nu a fost punct ci — multipuncte. Așa cum a scris în poezia sa «Monolog» Evghenii Evtușenko: «Chiar dacă iadul este plin demult, cu siguranță lipsesc un șir de persoane. Cu alarma îi ridic pe cei uciși, cu alarma-i duc să execute ucigașii!».