Donaldon versus Maillary

Majoritatea oamenilor raționali ajung la concluzia: nu există nicio diferență între Maia Sandu — candidatul unic al opoziției de dreapta, și liderul socialiștilor Igor Dodon.

Toate declarațiile lor preelectorale sunt frați gemeni populiști care, nicidecum, nu pot fi realizați în practică. Or, președintele țării noastre parlamentare are, în general, funcții reprezentative. În urma alegerilor nu vor urma schimbări serioase de genul schimbarea Guvernului sau vectorului politic, indiferent cine nu ar cîștiga aceste alegeri.

Apropo, și cum are de gînd Maia Sandu să întoarcă miliardul care a fost furat cu ajutorul ei personal? Și cum are de gînd Igor Dodon să dizolve Parlamentul care, foarte ușor, îl poate «dizolva» pe el însuși printr-un impeachment?

Toată puterea din Moldova rămîne concentrată în mîinile Parlamentului, iar majoritatea parlamentară este controlată de «coordonatorul întregii Moldova» Vladimir Plahotniuc. Iar el este cel care vrea și peștele să-l pape și alte satisfacții să primească. Adică, în mod ideal, să se înțeleagă și cu Occidentul și cu Rusia și chiar cu președintele Ucrainei, Piotr Poroșenko.

Vorba clasicului: «ce nu ne-ar învăța viața, inima oricum crede în minuni». Iată că și mulți cetățeni ai Moldovei, amețiți de retorica preelectorală a candidaților și obosiți de guvernarea oligarhică, îl așteaptă pe «țarul cel bun».

Potrivit datelor sondajelor de opinie, oamenii așteaptă de la viitorul șef de stat că acesta, în primul rînd, se va preocupa de soluționarea problemelor cu caracter social. Cu o treaptă mai jos se poziționează problemele de ordin economic și doar pe locul trei în acest rating se plasează problemele politice.

Nici Dodon, nici Sandu nu pot oferi aceste lucruri. Ei sunt doar niște actori care-și îndeplinesc rolurile cu sîrguință. Și cum nu s-ar termina aceste alegeri, care nu ar fi numele viitorului președinte al Moldovei, de care nimic nu depinde — nimic nu se va schimba. În Moldova se va păstra regimul corup-oligarhic.

Deși în turul doi situația riscă să se schimbe. În pofida victoriei lui Donald Trump în cadrul alegerilor prezidențiale din SUA — victorie care a și fost deja botezată la Bruxelles «Brexit de 10 baluri» — Sandu rămîne în continuare protejata Departamentului de Stat, are toată susținerea psihologică și materială.

Iar Igor Dodon a calculat greșit, și-a supraestimat posibilitățile și a scontat pe victorie deja din primul tur după ce a virat bani enormi în campania electorală de agitație. Acum, se confruntă cu o insuficiență de surse financiare. Și asta în afară de deficitul electoral. Or, este puțin probabil ca părtașii partidului lui Usatîi și, cu atît mai mult ai Partidului Comuniștilor, să voteze pentru Dodon. Pentru că țin minte felul în care Dodon a vîndut PCRM, l-a urcat pe tron pe Nicolae Timofti; iar adepții lui Usatîi, cu siguranță, nu-i vor ierta «sfoara trasă» în timpul protestelor de iarna trecută.

Maia Sandu, din potrivă, poate sconta pe o parte a electoratului de pe segmentul de dreapta ale altor partide — care s-au pomenit în afara intereselor democraților, de genul liberalilor — reformatori.

Dar pînă la urmă, totul va depinde de faptul cu cine va face tîrg Plahotniuc. Și se pare că acordul recent al Moldovei cu Fondul Monetar Internațional indică asupra acestui fapt. Surse din politica rusă menționează că Plahotniuc a încercat să vîndă alegerile Moscovei. Însă, în Rusia șantajul său nu a fost primit la modul corespunzător, în schimb ambasadorul american a manifestat interes sporit pentru propunerea lui.