«A învăța, a învăța și iar a învăța» — o nouă versiune…

Anume crearea la Chișinău a Universității de Stat, a institutelor de medicină, politehnic și pedagogic au asigurat dezvoltarea sferei economiei, a culturii și a medicinii în Moldova.

Dar suntem nevoiți să rostim a cîta oară «Cu regret….»… Cu regret, situația social-economică din țară a afectat și sistemul educațional, inclusiv instituțiile de învățămînt superior. Alocările de stat în sistemul educațional au fost substanțial micșorate.

În mod practic, reformarea învățămîntului superior din Moldova s-a limitat la modificări parțiale, lipsite de consecvență, însoțite de creșterea, practic, incontrolabilă, a numărului de universități private cu un potențial uman și tehnic extrem de redus.

De bună seamă, în Moldova activează prea multe universități. Este cazul cînd concursul exagerat devine puțin productiv. Drept exemplu elocvent este faptul că majoritatea studenților excluși din unele instituții imediat intră să facă studii la altele.

Lectorii se plîng de proasta pregătire a studenților — și nu numai în ceea ce privește cunoștințele, dar și în ceea ce privește dexteritățile de bază: capacitatea de a-ți concentra atenția, de a lucra cu informația etc. Dar și ei înșiși «bagă» în capetele studenților idei științifice adaptate conform viziunii lor, le oferă soluții pregătite din timp. Desigur, pentru student, cunoștințele de acest gen nu vor avea nici un rost.

Sistemul în două niveluri din Bologna, impus Moldovei în anul 2005, de asemenea nu favorizează dezvoltarea învățămîntului superior. De altfel, ca și oricare altă unificare în acest domeniu. Doar nu în zadar un șir de universități solide din lume, cum ar fi Sorbona, Oxford, Universitatea de Stat din Moscova, au respins acest sistem, refuzînd să-l aplice. Și, după cum se știe în toată lumea, pregătirea în aceste universități este considerată prestigioasă, una dintre cele mai bune, iar specialiștii ieșiți din aulele lor niciodată nu rămîn nesolicitați și nici nu devin șomeri.