Un megafon ales de întregul popor
3-02-2017, 15:43. Разместил: redactor Dacă fostul președinte al țării, Nicolae Timofti, era poreclit «rață mută», și asta pentru nedorința și nepriceperea de a-și expune părerea în privința oricărei probleme, pare-se, actualul, «ales de întregul popor», șef de stat, cum se numește el însuși pe sine, a decis să cucerească inimile oamenilor nu numai cu propriul vocabular, dar și cu cel pe care nu l-a cheltuit predecesorul său.
Recent, în cadrul unei emisiuni televizate, Igor Dodon a declarat că n-are intenția să colaboreze cu guvernul Filip. Dar nici să-l ridice în furci n-are de gînd. «Eu nu sunt parte a acestei puteri. Iată de ce ne va fi greu să găsim un limbaj comun. Eu nu sunt de acord cu multe din așa-numitele reforme. Noi însă nu vom putea urca pe baricade și porni lupta. Între noi va fi un dialog. Dar colaborare nu va fi», a explicat dumnealui.
Aceste spuse ale dumnealui parcă aminteau de ceva. Despre ce oare? În sfîrșit, mi-am amintit: anul 1918, tratativele de la Brest-Litovsk și poziția lui Troțki: nici război, nici pace. Ascultînd luările de cuvînt și spusele lui Dodon pe parcursul lunii trecute și continuînd linia asociativă, din profunzimea subconștientului mi-a ieșit la suprafață o zicală potrivită contextului: spune brașoave ca Troțki…
Pace domenului dumneavoastră
Faptul că Igor Dodon e un populist care suferă de narcisism nu e pentru nimeni un secret. În acest sens, el e o înlocuire mai mult decît reușită a celui care a fost aruncat la marginea politicului moldovenesc — ex-președintele PDM, Marian Lupu. Fiți de acord, la doi asemenea feți-frumoși le-ar fi fost cam strîmt pe arena politică.
După cum vă amintiți, directorul Galaxiei — ptiu, drăcie, președintele «ales de întregul popor», a tremurat grozav în perioada dintre ziua cînd CEC a recunoscut drept legal al doilea tur al alegerilor și ziua cînd Curtea Constituțională l-a confirmat în calitate de președinte al țării. El se smucea dintr-o parte în alta, făcea declarații prostești, debita o inepție după alta, într-un cuvînt, omul era cuprins de panică pentru viitorul său.
Probabil, tocmai atunci i-au și explicat una din situații: în calitate de procuror general este numit Eduard Harunjen, și este numit de cel care e pe ducă, adică de Timofti, așa că lui Dodon nu numai că nu i s-a permis vreo atribuție la asta, ci i s-a mai lăsat și loc pentru indignare — bineînțeles, una pur formală. Asta ca răsplată pentru confirmarea în funcția de președinte de țară.
Și el n-a avut încotro, s-a împăcat cu asta — de bună voie este mai bine decît de nevoie. După care a așteptat răbdător pînă va expira termenul de atacare a rezultatelor concursului la funcția de procuror general. Și abia după aceea a început a face tărăboi. Chipurile, îl va răsturna din fotoliu pe Harunjen, pentru că a fost așezat în acest fotoliu în mod ilegal. Și Dodon a depus o declarație în instanță. A făcut-o știind foarte bine că instanța, Curtea Supremă de Justiție, o va respinge. Dar nu din cauza caracterului ei perfid, ci din cauza expirării termenului. Și aici noi vedem, în toată frumusețea ei, o acțiune populistă prin care Igor Dodon vrea să le demonstreze alegătorilor că își îndeplinește promisiunile sale electorale.
După care a urmat primul act al unui spectacol jucat încă înainte de Anul Nou. Dorind să le demonstreze celor 50% de alegători care și-au dat voturile pentru dumnealui cît de tare este alesul lor, Igor Dodon a scos de pe fațada edificiului reședinței prezidențiale drapelul UE, care a fluturat acolo ultimii patru ani. Chipurile, las să știe ei — cine oare?! — cu cine au de a face!
Președintele a mai schimbat și domenul din internet din «ro» în «md». O procedură pur tehnică, ea ocupă doar cîteva zeci de secunde, ne-a fost prezentată ca o acțiune revoluționară, ca un curent nou și ca un început al pieirii corupției.
Zborul moscovit
După cum a și promis, prima sa vizită în calitate de președinte de țară Igor Dodon a făcut-o la Moscova. Și această vizită a fost la fel de lipsită de conținut și umflată, cum este însuși Igor Dodon. El promitea că la Moscova va soluționa o mulțime de probleme, cum ar fi deblocarea embargo-ului economic, reglementarea diferendului transnistrean și anularea sancțiunilor față de gastarbaiterii moldoveni.
În anumite cercuri, astfel de noțiuni sunt categorisite ca «vrabia mălai visează», deoarece, apriori, delegația din Moldova nu putea să facă nimic din cele promise. Din componența ei n-au făcut parte reprezentanți nici din partea Ministerului Economiei, nici din partea Ministerului Afacerilor Externe și al Reintegrării. Au făcut parte oameni care nu aveau împuternicirile de rigoare pentru a discuta pe marginea respectivelor probleme, nemaivorbind de semnarea unor documente. Despre cine este vorba?
Despre actualul președinte al PSRM, Zinaida Greceanîi, și despre bașkanul Găgăuziei, Irina Vlah. Dar și însuși Președintele Dodon are probleme la capitolul împuterniciri. Așa că acești trei au călătorit la Moscova pe contul contribuabililor, dinainte știind că acolo nu vor soluționa nici o problemă a Moldovei. După cum vedem, cel «ales de întregul popor» încă n-a adus nici un bănuț în vistieria statului, dar de acum a băgat mîna ca să ia dintr-însa. Și s-a întors de la Moscova cu nimic altceva decît cu harta Moldovei medievale, pe care i-a făcut-o cadou Vladimir Putin.
E greu de presupus că cei de la Moscova n-au știut cine sunt vizitatorii lor și că aceștia, de dragul intereselor lor egoiste, pot spune și inventa orice.
În capitala FR, Igor Dodon și-a dat frîu liber pasiunii de a pălăvrăgi și a făcut o mulțime de declarații cu privire la probleme care țin nu de competența dumnealui, ci de competența Parlamentului și a Guvernului. E și de înțeles — el și socialiștii doresc cum nu se poate de tare să cîștige viitoarele alegeri parlamentare, să-și creeze propria majoritate și să conducă țara după placul lor. Iar fără sprijinul Rusiei șansele de a cîștiga ale socialiștilor sunt mici detot.
A mări și a înmulți
Haideți să amintim că una din promisiunile electorale ale lui Igor Dodon a fost întoarcerea miliardului furat și pedepsirea celor vinovați de furtul lui. Cel «ales de întregul popor» încă n-a găsit miliardul dispărut, în schimb, a pus pe seama republicii o datorie de șase (!) miliarde de dolari.
În timpul întîlnirii sale în ziua de 18 ianuarie, la Moscova, cu conducerea «Gazprom»-ului, el a recunoscut datoria Transnistriei pentru gaze naturale «datorie comună a Moldovei». Iar respectiva datorie e tocmai de $6 млрд. Și asta în situația în care Moldova de pe malul drept îi datorează «Gazprom»-ului rus doar 500 мilioane de dolari.
Revenind la Chișinău și confruntîndu-se, vorbind delicat, cu nedumerirea societății, Igor Dodon a încercat să tăgăduiască propria declarație privind datoria pentru gaze. În cadrul întîlnirii cu jurnaliștii, el a numit propriile declarații «sperietori». Dar un om onest nu-și retrage cuvintele spuse…
Eșecul transnistrean
Dacă Igor Dodon are de gînd să restabilească integritatea Moldovei mîine-poimîine, șase miliarde nu e un preț mare. Noi cunoaștem poziția domnului Dodon în ceea ce privește problema transnistreană: federalizarea Republicii Moldova, adică ceea ce cîndva propunea neuitatul «plan Kozak». Ceea ce nu va fi niciodată. Și asta pentru că numărul adversarilor federalizării Republicii Moldova este mult mai mare decît cel al părtașilor și, în plus, aceștia din urmă își apără prea puțin activ poziția lor. În linii mari, în însăși Moldova, acest proces este sprijinit doar de Partidul Socialiștilor.
Dar neastîmpăratul nostru, cum se spune, a izbutit să le facă pe toate. A urmat încă o declarație deșartă a Președintelui Dodon: problema transnistreană trebuie soluționată prin referendum cu participarea întregului popor. Însă eroul nostru abia a dovedit să rostească ultimul cuvînt al acestei declarații, după care imediat a urmat un «ghiont» din partea noului președinte al autoproclamatei RMT, Vadim Krasnoselski, care, la nu mult timp după Dodon, a fost și el într-o vizită la Moscova, unde a și declarat că în Transnistria, chipurile, un asemenea referendum a avut loc și regiunea nu are nevoie de repetarea lui. În punct gras pe «exclusivismul» președintelui moldovean pentru partea rusă l-a pus deschiderea în capitala rusă a reprezentanței RMT.
Luptă cu umbra
Orice acțiune e bună pentru președinte, în afară de căutarea miliardului furat. Spre fericirea lui, a fost luată decizia ca la Chișinău să fie deschis un oficiu NATO. Și lupta cu această moară de vînt a devenit următoarea faptă eroică a lui Igor Dodon, menită să influențeze electoratul mai puțin inițiat.
El a declarat din capul locului că își va depune toate eforturile ca oficiul să fie închis. Noi cu toții ne-am convins că ceea ce în gura lui Igor Dodon sună ca «voi face» înseamnă nu altceva decît că el nu va face nimic. Pentru ca, după aceea, să spună cu tristețe: «N-am putut să fac nimic, fraților, dușmanii nu m-au ajutat…».
Printre altele, «prorusul» Dodon ar trebui să știe că acest oficiu are un caracter pur civil și un oficiu de felul acestuia de acum de cîțiva ani activează la Moscova, fără a trezi mînia lui Vladimir Putin.
Dar vorba e că Putin nu are nevoie de un populism ieftin, pe cînd pentru Dodon el e o necesitate vitală, în caz contrar oamenii își vor da seama de inutilitatea sa. Iată acum, de exemplu, a apărut problema cu privire la necesitatea înlocuirii contoarelor de apă. Și e pur și simplu de mirare faptul că «alesul de întregul popor» încă n-a promis că el se apucă să ia sub propriul control acest lucru.
În treacăt, să vorbim și despre miliard
La somptuoasa conferință de presă ținută cu prilejul a 30 zile de președinție (o lună de promisiuni goale și pălăvrăgeală), Dodon a declarat cum că socialiștii au luat decizia să creeze un grup de inițiativă pentru organizarea unui referendum despre anularea legii cu privire la transformarea miliardului furat în datorie de stat și că ei vor continua lupta pînă la anularea legii.
Așa nu merge, domnule Dodon! Dumneavoastră ați promis SĂ ÎNTOARCEȚI miliardul, nu să anulați respectiva lege — nu aveți nici un fel de împuterniciri pentru a o anula! Dar dacă în ajunul alegerilor Igor Dodon ar fi declarat că el nu va întoarce miliardul și chiar legea în cauză va trebui s-o anulăm noi înșine prin referendum (adică rolul lui în aceasta ar fi fost de pur și simplu un observator pasiv), cine și-ar fi dat votul pentru candidatura lui?
După toate, se vede că Igor Dodon în mod conștient înșeală societatea. El doar nu poate să nu știe că articolul 147 al Codului Electoral prevede clar că referendumuri republicane cu privire la impozite și buget nu pot fi organizate prin definiție. Sau poate că nici nu știe. Doar s-a numit pe sine «garant al Constituției», deși, conform documentului, ca atare nu este.
Igor Dodon amenință că va organiza referendum de fiecare dată cînd este vorba despre ceva ce nu-l aranjează. Pînă acum noi am vorbit despre două: unul cu privire la Transnistria și al doilea — cu privire la datoria de stat. Dar nu seamănă să se termine cu ele. Pe lîngă acestea, «alesul de către întregul popor» își mai dorește un referendum în scopul extinderii împuternicirilor prezidențiale — asta este extrem de important. Aici principalul e ca el să poată dizolva Parlamentul cînd va găsi de cuviință, ceea ce deocamdată nu i se permite. Conform Constituției, președintele țării poate dizolva Parlamentul în cazul cînd organul legislativ nu este capabil să formeze Guvernul sau dacă pe parcurs de trei luni în Parlament este blocat procesul de adoptare a legilor. Așa că asta e pur și simplu o încercare de a modifica Legea Fundamentală a statului în propriile interese.
Perspective triste
În ajunul alegerilor prezidențiale, Igor Dodon și-a anunțat intenția anulării Acordului de Asociere cu UE. Cu rezerva că asta se va întîmpla în cazul în care socialiștii vor cîștiga următoarele alegeri parlamentare și vor forma în Parlament o majoritate. În cazul dat, dacă este cuvîntul-cheie.
Și asta pentru că lui Igor Dodon este absolut indiferent și față de Uniunea Europeană, și față de Uniunea Euroasiatică. El e pur și simplu un carierist ordinar și îl interesează doar propria carieră, precum și puterea și bunurile materiale pe care i le poate oferi cariera. El aparține elitei guvernante, iar acesteia îi convine să pună țara în fața ordinarei — întotdeauna istorică! — alegeri geopolitice, ca, în final, să nu conducă țara nici într-o direcție, ci să vină la guvernare ca să primească renta de la acțiunile de corupție și să plece fără careva urmări pentru sine.
Eugeniu Marian
Вернуться назад