Vorbind despre bufonerie

În rîndul problemelor stringente ale țării, pe care el le «soluționează» cu succes, în afară de tulburarea steagurilor și abrevierilor de pe site-ul prezidențial, se numără și gasterbaiterii. Trebuie de remarcat faptul că Igor Dodon se preocupă de această problemă cu un entuziasm aparte, însă… doar în timpul campaniilor electorale.

A venit anul 2014, urmau să aibă loc alegerile parlamentare, în cadrul cărora, Dodon s-a lansat în calitate de jucător independent în fruntea Partidului Socialiștilor. Și, amintindu-și că gasterbaiterii fac parte și ei din electorat, Dodon s-a grăbit la Moscova. Aici l-a așteptat un fiasco, doar 1500 de oameni s-au adunat să-l vadă pe liderul PSRM, adică, mai puțin de jumătate de procent din numărul moldovenilor «moscoviți».

Igor Dodon, cu tonul lui Roald Amundsen, ajuns la Polul Sud, a comunicat celor prezenți că datorită eforturilor sale, în timpul apropiat, Serviciul federal de migrație al RF, va examina posibilitatea de a permite cetățenilor Republicii Moldova ca în următoarele două luni să plece în Moldova, iar ulterior, să revină în Rusia fără nici un impediment. Chipurile, el ar fi discutat această problemă cu președintele Serviciul federal de migrație, Constantin Romodanovski.

Ceea ce a fost o reuniune absolut inutilă, întrucît Serviciul federal de migrație nu este Duma de Stat și nu adoptă legi. Pentru a realiza declarațiile lui Dodon trebuie de operat modificări legislative, iar legislația rusă nu poate fi modificată doar în raport cu gasterbaiterii din Republica Moldova. Așa că, acesta a fost încă un truc electoral realizat cu scopul de a atrage cetățenii moldoveni care muncesc în Rusia de partea PSRM.

În cadrul alegerilor lui «de către tot poporul», la sfîrșitul anului trecut, Dodon și-a amintit, din nou de gasterbaiteri și, din nou, a pus în joc această carte.

Oamenii care muncesc demult deja departe de casă și, fără voia lor, s-au rupt de realitatea moldovenească, nici cu gîndul că Dodon este un gol, un instrument de unică folosință pentru «divorțul» electoratului. Unde mai pui că parazitează pe ideile PCRM. Partidul său nu a elaborat nici o idee individuală. El, asemenea unui șaman, repetă unele și aceleași vrăji în speranța că ele vor șterge din memoria oamenilor amabilitățile lui în raport cu Timofti. Socialiștii se comportă asemenea unei plase totalitare, care este gata să-și ducă puținii părtași la locul suicidului comun.

Or, pentru ca să demonstreze că interesul lui față de gasterbaiteri nu s-a epuizat, în timpul vizitei sale la Moscova, Dodon a creat impresia «examinării problemelor» gasterbaiterilor moldoveni cu președintele FR, Vladimir Putin. Era vorba despre 50 de mii de pămînteni de-ai noștri, cărora le este interzisă intrarea în FR pentru încălcarea regimului migrațional sau alte încălcări.

Întors la Chișinău, «alesul de întreg poporul» s-a grăbit să ne bucure, chipurile, «la Moscova se lucrează activ în vederea ridicării interdicțiilor impuse în raport cu circa 50 de mii de cetățeni moldoveni cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul Federației Ruse». Ce fel de lucru și cine anume lucrează și încă «intensiv», Dodon a considerat că este inutil să mai explice. În schimb, acum, gasterbaiterii pot strînge bani pentru a ridica alături de «piatra lui Ghimpu» din centrul capitalei Moldovenești, un monument al Socialistului Neînțeles.

Nu este clar iată ce: de ce acest președinte «al tuturor», așa cum și spune el, nu luptă pentru crearea locurilor de muncă pentru locuitorii Moldovei la ei casă? Dar a mers pe drumul bătătorit al alianțelor anti-moldovenești — să alunge cît mai mulți oameni la muncă peste hotare. Răspunsul este simplu: Dodon și socialiștii lui sînt din același aluat. De la ei ne putem aștepta la aceeași oligarhie, uzurpare a puterii și acaparare a statului, ca și în cazul guvernanților din ultimii șapte ani.

Moldova este republică parlamentară. Aici, de jure, funcția de președinte depășește puțin limitele «principalei figuri în cadrul ceremoniilor festive». Așa că tot buchetul promisiunilor lui Dodon despre îmbunătățirea vieții cetățenilor — nu este nimic altceva decît flecăreală.