Sarcina PCRM — de a arăta adevărata stare de lucruri din țară

Raportul «Situația social-politică din țară și sarcinile organizațiilor de partid în ceea ce privește explicarea caracterul păgubitor al cursului promovat de actuala putere», prezentat la Plenara a II a CC al PCRM de către secretarul CC pe probleme social-economice, Oleg Reidman.

Stimați membri ai Comitetului Central și invitați!

Elucidarea clară a principalelor deosebiri a scopurilor și practicilor noastre politice de scopurile și practica uzurpatorilor puterii de la 2010 încoace, a capacității de a aduce la cunoștința oamenilor aceste deosebiri și de a convinge opinia publică de superioritatea politicii și practicii noastre poate și trebuie să devină o armă pentru organizațiile raionale și primare de partid, pentru toți comuniștii în ansamblu și pentru fiecare din ei în parte în lupta pentru Republica Moldova. Convingîndu-i pe oameni de avantajele de care se pot bucura ei în rezultatul realizării politicii propuse de noi, am putea să ne așteptăm că oamenii ne vor încredința puterea ca instrument de realizare a acestei politici.

Puterea nu e un premiu, ci o mare responsabilitate

Nici o guvernare nu poate și nici nu trebuie să aștepte recunoștință de la oameni. Amintiți-vă perioada dintre anii 2008-2010: ce val de critică au avut de suportat atunci comuniștii în pofida faptului că au obținut succese evidente în toate sferele de activitate vitală a țării. Trebuie să percepem cu toții și, totodată, să-i facem și pe oameni să înțeleagă că noi, comuniștii, PCRM, nu taxăm obținerea puterii ca un premiu cîștigat, ci ca o mare responsabilitate și ca unicul instrument necesar pentru traducerea în fapt a obiectivelor noastre programice în ceea ce privește îmbunătățirea vieții cetățenilor din Moldova.

Haideți să prezentăm argumente cu puterea de a-i convinge pe oameni de faptul că avem dreptate, că dispunem de capacitățile necesare și, principalul, că dorim cu adevărat să contribuim la dezvoltarea Moldovei și la îmbunătățirea vieții lor, a oamenilor.

Astăzi, slavă Domnului, trăim nu în anul 2010, cînd forțele de dreapta, care se avîntau la putere, puteau, în mod iresponsabil, să promită tot ce vrei, neavînd în spatele lor nici o experiență de guvernare, deci, nici motive pentru a fi criticate. Astăzi, cetățenii au posibilitatea să facă niște comparații. Dar anume acest lucru îi împiedică pe oameni să-l facă autorii așa-numitei «istorii de succes», adică cei de la putere. Și asta pentru că lor le este frică de această comparație.

«Făcînd-o pe deștepții» în cazurile unor parametri relativ complicați pentru percepție și pe care oamenii nu-i simt și nu-i văd în mod nemijlocit, ei încearcă «să tragă de urechi» indici ai unor succese care, de fapt, sunt fictive.

PCRM a dezvoltat economia Republicii Moldova mai intensiv și mai calitativ decît actuala putere. Și asta o demonstrează dinamica și calitatea PIB-ului.

Cu adevărat semnificativ este nu însuși PIB-ul, ci dinamica lui — rapiditatea creșterii și adîncimea căderii. În baza anume a acestui indice se determină justețea și succesul conducerii economiei. Urmare a acestui indice devine descoperirea unor noi sau complementare posibilități pentru schimbarea înspre bine a vieții oamenilor: creșterea investițiilor bugetare în sfera educației și a sănătății, sprijinirea oamenilor în etate, precum și a copiilor, stimulente pentru crearea familiilor și nașterea copiilor, crearea unor noi locuri de muncă și creșterea veniturilor oamenilor. Haideți să comparăm. În perioada aflării la guvernare a PCRM, nivelul de creștere a PIB-ului nu a scăzut niciodată, deși Dumnezeul e același pentru toți, așa încît și în timpul guvernării comuniștilor, și în cel al guvernării țării de către alianțe și coaliții au fost secete cumplite (în 2007 și în 2012), inundații serioase, probleme în domeniul comerțului extern. Măsurile de compensare luate de către guvernarea PCRM în 2007 au asigurat în final o dinamică pozitivă a PIB-ului cu o creștere de 3 %, pe cînd, în timpul guvernării AIE, PIB-ul a scăzut în 2012 cu 1 %. Pe parcursul a 5 ani de guvernare a PCRM, creșterea anuală a PIB-ului a alcătuit 6,3 %, în timpul acestor cinci ani ajungînd la un total de +35 %, pe cînd tot în cinci ani — din 2009 pînă în 2013 — AIE-CPE a reușit să ridice creșterea lui doar cu 3,1 %, iar totalul creșterii lui în această perioadă a fost doar de 15,8 %. Concluzia este evidentă: în 5 ani de guvernare «proeuropeană», ritmurile creșterii PIB-ului s-au micșorat de 2 ori. S-a înrăutățit și calitatea creșterii PIB-ului. El a crescut pe seama creșterii permanente a poverii fiscale și așa-numitei activități neobservate, adică neoficiale. Altfel spus, a «economiei negre».

În timpul guvernării sale, PCRM în permanență a fost preocupat de îmbunătățirea vieții oamenilor, ceea ce făcea fără «a intra» în datorii externe, dimpotrivă, întorcînd datoriile acumulate de precedenta guvernare. Dovada acestui fapt o face restul rămas din datoria externă.

Pe parcursul întregii perioade cît s-au aflat la conducerea țării, comuniștii în mod constant au micșorat volumul datoriei externe, această micșorare atingînd în total suma de 700 milioane de lei. Noi am reușit să micșorăm cota datoriei externe în raport cu PIB-ul pînă la 13,9 %.

Neavînd capacitatea de a stimula dezvoltarea businessului, de a dezvolta baza fiscală și a mobiliza resursele financiare interne, AIE-CPE permanent stătea cu mîna întinsă, cerînd împrumuturi din exterior și băgînd țara în datorii. Din 2009 pînă în prezent, datoria publică de stat și datoria garantată a crescut aproape de 2,5 ori și astăzi alcătuiește aproape 2,5 miliarde de dolari SUA contra 958 mln. de dolari în anul 2008. În timpul guvernării acestor două coaliții, cota datoriei de stat în raport cu PIB-ul a crescut de 2 ori.

Împrumuturile pentru supraviețuire

Pentru ca tovarășii membri ai CC să-și facă o idee reală despre aceste cifre abstracte, vă prezint altă estimație: în anul 2015, PIB-ul pe cap de locuitor în Moldova a alcătuit suma de 1800 de dolari. Altfel spus, țara noastră este datoare cu tot ceea ce au produs prin munca lor 1365000 de oameni.

Împrumuturile se iau nu pentru dezvoltare, ci pentru supraviețuire — pentru susținerea bugetului, pe care autoritățile noastre nu pot nici să-l completeze, nici să-l echilibreze. Și această guvernare nu se poate îndreptăți nici cu lauda de sine, nici cu faptul că încrederea față de Moldova a crescut și că nouă au început să ni se dea mai mulți bani. Pentru ce ar putea să crească încrederea în această putere? Pentru lipsă de profesionalism? Pentru hoție? Pentru neglijarea condițiilor de viață a propriilor cetățeni? Ei i se dau bani nu pentru că a crescut încrederea — i se dau bani pentru ca ea să renunțe la politica suverană. I se plătește pentru a o subjuga într-atвt, încвt ea pentru totdeauna să uite de interesele suverane, pentru a face tot ceea ce îi va porunci «stăpînul» din afara țării.

Este foarte important ca guvernării să i se ceară socoteală pentru datoria externă pe care o lasă în urma sa. Pentru că prin asta se vede cît de oneste și responsabile în fața cetățenilor și a societății sunt partidele care conduc și cele care au condus țara. Pentru că politicienii care merită sprijinul societății trebuie să se gîndească și la viitorul țării, și din contul căror surse vor trăi oamenii în ziua lor de mîine.

Pentru că și în situația în care dezvoltarea țării va avansa, iar bugetul va fi completat la toți parametrii, totuna banii nu vor putea fi direcționați spre majorarea pensiilor, salariilor, burselor, deoarece va fi nevoie ca mijloacele acumulate să fie folosite pentru achitarea datoriei externe, acumulată de politicienii nechibzuiți și superficiali care s-au perindat la putere, conducînd țara conform principiului «după mine, fie și potop». În anul 2008, Moldova a achitat datorii și dobînda acestora în sumă de 570 milioane de lei, iar în anul 2016 — de acum 1270 milioane de lei. Acești bani sunt luați de la oameni, nefiind folosiți pentru ceea ce s-ar fi cuvenit, adică pentru satisfacerea nevoilor pe care le au ei.

Imaginați-vă: datoria internă de stat în sumă de 21,5 miliarde de lei în volum de 62 % se compune din datoria pe care Guvernul a luat-o pentru buget, adică a pus pe umerii cetățenilor restituirea furtului săvîrșit la BEM. Această nu e doar trădare a intereselor poporului.

Aceasta e o recunoaștere a incapacității, a lipsei de profesionalism, a stării de faliment. Comuniștii au propus o soluție și guvernării, și așa-numiților «parteneri de dezvoltare», însă acești «parteneri» le-au respins în baza unor motive inventate. Iar autoritățile au făcut tot ceea ce le-au cerut «partenerii». Instinctul lor de hoț le-a șoptit că, dacă nu vor face ceea ce zic ei, aceia nu le vor mai da bani, deci, nu vor mai avea ce fura. Concluzia privind lipsa de profesionalism și caracterul hoțesc al alianței de la guvernare o facem nu noi, comuniștii. Această concluzie se impune de la sine, ea este evidentă.

PCRM a promovat o politică mult mai atractivă în ceea ce privește investițiile — atît cele străine, cît și cele locale. Dovada o face volumul de investiții străine atrase în țara noastră.

Doar în anul 2008, în economia Moldovei au fost atrase investiții străine în sumă de 715 milioane de dolari, sau 11,7 % din PIB. Acest indice e de 4,5 ori mai mare decît cel din anul 2012 (doar 159 milioane de dolari, sau 2,4 % din PIB). Iar în 2016 au fost atrase de 9,6 ori mai puține investiții decît în anul 2008. Timp de cinci ani a guvernării coalițiilor din 2009 încoace, volumul investițiilor străine pe care ele au reușit să le aducă în țară a fost cu 737 milioane de dolari mai mic decît cel din cinci ani înainte de 2009, cînd la conducerea țării s-a aflat PCRM. Și acum, încercați tovarăși membri ai PCRM să le cereți cetățenilor să răspundă la următoarea întrebare: cine, cum și încotro se integrează și, în acest context, cine ne povestește despre «istoria de succes» pe acest palier?