Ziua rușinii și umilinței naționale

Fără băiețandrii bieți și drogați, liderii actualei așa numitei «guvernări pro-europene» nu aveau nicio șansă. Potrivit rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare din 2009, PCRM obținuse o nouă victorie — cu 49,96 % din voturile alegătorilor.

Acest lucru nu a fost deloc pe placul SUA. Displăcea mai ales faptul că viitorii «pro-europeni», pur și simplu, nu se cotau în fața electoratului (cea mai apropiată formațiune după rating de PCRM — PLDM a lui Vlad Filat a acumulat cel mult 12 la sută din voturi. Despre restul nici nu face să mai vorbim).

În Moldova a fost trimis renumitul proiectant al «revoluțiilor colorate», agentul CIA, Alex Grigorievs. Cu tot dezgustul față de această persoană, trebuie de menționat că este un bun specialist în ceea ce are de făcut. Mult stimați cititori, nu găsiți oare că este o coincidență miraculoasă faptul că un specialist de asemenea clasă își face apariția la incendiu cu cinci minute înainte de izbucnirea flăcărilor? Unde mai pui că exemplul Moldovei nu este singurul între țările din spațiul post-sovietic.

Apropo, încercați să căutați în internet numele lui Alex Grigorievs — veți căuta mult și veți găsi puțin. Poate doar că după Moldova, el a încercat să facă o «revoluție facebook» la Baku, însă, din fericire, nu i-a reușit.

Iar scenariul fusese testat, deja, la noi în țară! Aduceți-vă aminte, Grigorievs a implicat-o pe jurnalista puțin cunoscută pe atunci — Natalia Morari (care, astăzi, drept mulțumire, moderează o emisiune la unul din posturile oligarhice, ratingul căreia — plătit din același buzunar, întrece orice limită). Această deznădejde profesională a organizat, prin intermediul rețelelor de socializare, o acțiune de genul «prieteni, să ne luăm de mîini». La îndemnul rețelelor de socializare (probabil, consolidat din fondurile serviciilor corespunzătoare ale SUA) protestatarii, în mare parte tineri și studenți, s-au adunat în centrul orașului din timp, încă pînă la anunțarea rezultatelor alegerilor parlamentare, iar manifestarea a fost declarată ca și protest împotriva acestor rezultate. Observatorii procesului electoral așa și nu au depistat încălcări grave.

Dar, toate s-au încheiat timp de o zi: din senin, printre cei care mărșăluiau festiv pe strada blocată s-au găsit dintre cei care au distrus și incendiat, rapid, Președinția și Parlamentul, au atacat poliția. Președintele Vladimir Voronin s-a retras cu demnitate, nu a permis vărsare de sînge.

* * *

Pe 7 aprilie 2009, am avut ocazia să mă aflu chiar în epicentrul evenimentelor. Așa cum prevede datoria de jurnalist. La sosirea mea, la ieșirea din sediul Parlamentului era deja arborat drapelul României, pe clădirea atîrna cîrpa Uniunii Europene, iar din geamurile Președinției se vedeau flăcările. Vandalii prostiți (aerul îmbibat cu alcool și ochii tulburi — sînt un indiciu clar de consum a preparatelor narcotice) scoteau cu veselie din clădirea Parlamentului fotolii, computere, imprimante și altă tehnică de birou. Deși, după capacitatea lor, abia de se descurcau cu un telefon mobil. În contextul acelor evenimente, în Wikipedia scrie: «liderii opoziției au condamnat aceste acțiuni și le-au calificat drept provocări». Ba nu, permiteți-mi să corectez.

...Ei stăteau grămăjoară ceva mai la stînga de sediul Parlamentului. De toți nu-mi voi aduce aminte, însă, voi numi cu încredere pe Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Chiril Lucinschi, Vladimir Filat, Serafim Urechean, Dumitru Braghiș. Ei stăteau cu mîinile în buzunare, iar fețele străluceau de satisfacție. Satisfacție de la faptul că era călcată în picioare stema Moldovei, era arsă Declarația de Independență și, împreună cu ea, suveranitatea Republicii Moldova. Ei se bucurau de tentațiile puterii și de bunurile legate de ea. Pe vandalii care se apropiau de ei îi băteau aprobator peste umăr: chipurile, haideți, băieți, străduiți-vă în continuare.

* * *

Organizatorii dezordinilor din 7 aprilie 2009 din Chișinău așa și nu au fost depistați. Însuși Alex Grigorievs, într-un interviu pentru radio «Svoboda» a declarat: «Eu am fost învinuit de faptul că am organizat dezordini aici. Absolut nefondat, evident. Că eu, chipurile, am fost în România în anul 2009 și am organizat acolo grupuri de luptători, care, ulterior, trebuiau să participe la dezordini... Adevărul nu este scopul principal al autorilor unor asemenea publicații». Desigur!

Din rîndul participanților la evenimente — au fost judecați opt persoane din numărul celor mai activi în baza articolelor «Huliganism» și «Jaf». Restul, cu forțele unioniștilor-liberali ai dreptei radicale și a sateliților lor din rîndul experților și jurnaliștilor, au fost declarați drept «luptători pentru libertate».

Toți acești «luptători» au fost decorați cu generozitate cu ordine și medalii de către președintele interimar, liberalul Mihai Ghimpu, iar nepotul lui și vicepreședintele PL, tot el — primarul general al capitalei Dorin Chirtoacă le-a oferit «ajutor material» în mărime de 10 mii de lei pentru fiecare.

În schimb, polițiștii schilodiți de acești «luptători pentru libertate» au fost, pur și simplu, amestecați cu rahat de «euro-integratorii» care i-au atacat cu tot felul de acuzații batjocoritoare precum că au aplicat «în exces» forța în raport cu vandalii. De aici reiese că polițiștii trebuiau să nu-și îndeplinească datoria, ci să salute gloata de vandali cu aplauze și să arunce buchete de flori la picioarele lor. «Pentru maltratarea reținuților» au fost judecați 14 polițiști (comparați cu cei opt vandali).

«Mare pogrom din aprilie a început cu o mare minciună — despre alegerile furate. Totodată, acest regim nu a prezentat nicio dovadă care să confirme aceste acuzații. O mare îngrijorare a trezit atitudinea anchetei față de colaboratorii organelor de menținere a ordinii publice. Desigur, nu putem exclude probabilitatea unor greșeli, necoordonarea acțiunilor în acea situație dificilă, poate chiar posibile cazuri de neglijență. În același timp, dorința de a face din polițiști țapi ispășitori arată absolut cinic, nerușinat și periculos. Acești polițiști și-au riscat viața și sănătate, au făcut tot posibilul să apere ordinea constituțională și ordinea publică», a declarat cel de-al treilea Președinte al Republicii Moldova, Președintele PCRM, Vladimir Voronin.

* * *

Pentru toți cetățenii moldoveni onești, patrioți și stataliști, ziua de 7 aprilie 2009 este Ziua rușinii și umilinței naționale. Cum o mai putem numi altfel cînd unor «luptători pentru libertate» le-a reușit să arboreze pe principala clădire a statului drapelul și stema «României Mari»? Unde sînt acești infractori, de ce nu au fost pedepsiți pentru lezarea sentimentelor cetățenilor care locuiesc în statul nostru suveran și independent — moldoveni, ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari, evrei? De ce nimeni dintre cei care, în conformitate cu obligațiile profesionale, nu a mișcat deget de deget pentru a identifica vandalii care au cărat mobila, televizoarele și computerele din sediul Parlamentului?