Elitism și degenerare
2-05-2017, 11:38. Разместил: redactor În ultima perioadă a devenit la modă de a utiliza termenii de «elită» și «etilism» ș.a.m.d. Termenul ca termenul — semnifică o calitate a unor aleși, exclusivi, din categoria păturii de vîrf. Dar lucrurile nu sînt chiar așa de simple, nici chiar așa...
Pe parcursul veacurilor, concepția de elitism a servit, într-o măsură sau alta, la înrobirea maselor care creează valorile materiale și culturale, de către ceilalți puțini care și-au asumat cea mai mare a parte a bunurilor generate. Ceva foarte inechitabil conține esența elitismului. O mîndrie și o aroganță excesivă se observă de partea celor ce se consideră aleși și elitari.
* * *
Toată istoria omenirii — lupta majorității, creată și care există din muncă, pentru recunoașterea drepturilor sale în timp ce minoritatea de la conducere tinde să legifereze parazitismul său egoist prin diferite mecanisme guvernamentale și ideologii elitiste.Este evident că fiecare clasă guvernamentală, segment social, care domnește în comunitatea edificată în baza principiului «nedreptății», adică, într-o formă sau alta, cu însușirea rezultatelor muncii tuturor, tinde obiectiv și firesc spre crearea unei caste de guvernare pe cît se poate de închise. Acest lucru este determinat de interesele de clasă și chiar mai mult decît atît, instinctul de clasă, care dictează formele și metodele menite să păstreze poziția privilegiată a elitei, prezența ei permanentă în structurile puterii supreme.
Însă, fiecare castă închisă, așa sau altfel, este condamnată la degenerare și dispariție. La acest capitol, atît biologia, care nu poate fi ocolită, cît și legea mișcării istorice universale, care nu tolerează stagnarea și tot felul de construcții elitare închise, mai devreme sau mai tîrziu, le mătură fără urmă.
Lipsa noilor energii, idei, stimulente pentru desăvîrșirea spirituală și fizică, duce la confirmarea în interiorul castei (elitei) a spiritului degenerării, esența căruia este cultul forței brute, fetișizarea banilor ca și implementarea esenței «vițelului de aur», tendința incomensurabilă pentru satisfacerea vanității nesănătoase, indolenței, desfrîului, aroganței infinite, prostiei și mîndriei, disprețului expus deschis și peste tot față de om și muncă dar și față de garanțiile sociale.
Reieșind sin aceste anti-calități a elitei uzurpatoare, casta începe să piardă autoritatea în societate. Acțiunile sale în politica reală, din ce în ce mai mult, capătă un caracter de auto-păstrare, tîlhăresc în detrimentul întregii societăți. Încercînd să-și păstreze poziția sa la putere, casta-elită începe să încalce propriile reguli și legi gîndite de ea însăși și, într-un final, moare. Și de multe ori, atrage după sine întreaga societate, construcția statală, generează conflicte civile în vîltoarea cărora se adună foarte rapid răpitorii din afară. În acest fel se poate afirma că elitismul este prejudicios pentru societate, iar clasa politică muncitorească sănătoasă trebuie să dețină toată teoria necesară și practica administrării publice pentru a nu permite degenerarea elitei în castă.
* * *
Degenerarea și elitismul sînt strîns legate între ele de o experiență istorică îndelungată. Așa a fost în Roma Antică, Bizanț, Hoarda de Aur. De o soartă similară a avut parte aristocrația și monarhia franceză în secolul XVIII. Incapacitatea de a răspunde provocărilor secolului XX a dus la distrugerea aristocrației ruse și dinastiei Romanov, la izbucnirea războiului civil pe teritoriul Imperiului Rus care încetase să mai existe.În URSS, criza nomenclaturii închistate, care, la sfîrșitul anilor 80 ai secolului XX, a pierdut orice legătură cu ideologia comunistă, în mare parte a determinat prăbușirea statului sovietic și degenerarea ulterioară a castei partinice elitare într-o elită oligarhică de clan în fostele republici sovietice. La ora actuală, distrugînd moștenirea materială a Uniunii — o putere imensă și impunătoare, — castele — elite din teritorii fie că nimeresc sub dependența absolută a curatorilor din afară, fie că se bat în căutarea unei noi idei, forme de edificare statală și perspective de dezvoltare a societății. Însă, în asemenea țări ca Moldova și Ucraina — degenerează în tradiții naționaliste cu caracteristici neo-feudale, ceea ce nu face decît să aprofundeze contradicțiile și să intensifice crizele.
Fenomenele de criză se manifestă foarte clar în acțiunile elitelor europene de la guvernare; și, evident, în procesele ce se desfășoară în interiorul elitelor și inspiratorul ordinii elitare mondiale — SUA.
Separat ar trebui să vorbim despre cercurile de conducere ale Chinei, care în pofida tuturor semnelor de izolare, în consecința sistemului unipartid, și-au găsit propria cale specifică și se opun eficient degenerării în castă elitară.
* * *
Ce este important — dacă în trecutul îndepărtat criza și degenerarea elitelor era un proces de lungă durată, de secole (cinci, șase secole a istoriei Romei Antice și căderea acestuia în prăpastia barbariei și «veacurilor negre»), monarhiei franceze și aristocrației ruse, care au jucat un rol remarcabil în formarea statului național francez în perioada războiului de 100 de ani, le-a trebuit 200 de ani ca să se prăbușească în nebunie totală.Aristocrația-elită rusă de curte, care era cîndva forța motrice a modernizării și epocii de extindere a imperiului pe direcția sud-vestică pînă la Marea Neagră și Cnezatele Dunărene, a degenerat pînă la figuri grotești ale marelui Gogol și descrise de Cehov ca și locuitori impotenți de palate și conace cu un secol mai devreme.
Casta partinică sovietică nomenclaturistă, după moartea liderului popoarelor, a degradat foarte repede — timp de 30 de ani, iar la sfîrșitul anilor 80 ai secolului XX era incapabilă să înțeleagă provocările epocii, își pierduse credibilitatea și nici măcar nu încerca să explice poporului clar și explicit necesitatea modernizării rapide, preferînd verbiajul lui Gorbaciov și lipsa voinței politice.
Mai mult decît atît, nomenclatura degenerată nu vroia să guverneze o țară mare și a capitulat rapid în fața concurenților de pe arena externă. Într-un final, în prima perioadă după destrămarea URSS, aproape în toate republicile, casta sovietică nomenclaturistă degenerată s-a prăbușit rapid în mlaștina naționalismului și compradorismului evident în fața neo-colonizatorilor occidentali.
* * *
Astăzi, procesul de degenerare a elitelor decurge și mai rapid. Istoria a început deja numărătoarea inversă pentru această clasă parazitară a umanității. Incapacitatea de a ajunge la un compromis nici măcar în fața amenințării jihadismului terorist mondial, vorbește clar despre faptul că marasmul devine o stare firească a castelor guvernamentale, a pușilor oligarhiei mondiale.În Moldova, la fel ca într-o eprubetă de laborator, se vede și fără microscop toate procesele de degenerare a celor care au ajuns la guvernare după evenimentele din 7 aprilie 2009.
Este vorba și despre cultul puterii și înșelătorie flagrantă și implementarea în societate a standardelor apartheidului — aceleași complexe vitale de elită, centrelor medicale și de fitness de elită, cluburilor și petrecerilor de elită de genul «vînătorii domnești», unde se poate de distrat și chiar împușca în victime, unde ucigașii rămîn nepedepsiți. Și cu cît dispreț se adresează oamenilor simpli, oamenilor muncii reprezentanții elitei gunoi de la guvernare — se putea observa după comportamentul ministrei Educației, Corina Fusu în timpul protestelor organizate de profesorii moldoveni.
Degenerarea elitei din Moldova este cu atît mai evidentă cu cît mai des reprezentanții acesteia recurg la fraudă în lupta politică. Ei fac tot ce le stă în putere pentru a-și consolida pozițiile la putere pentru totdeauna. Aici se încadrează și coruperea deputaților și a deputatelor, precum și manipularea sistemului electoral, dar și crearea «atentatelor» fabricate dar răsunătoare. Un adevărat «Colosseum» de pe timpul lui Nero și anturajul său.
Însă, cît de mult nu s-ar strădui să-și prelungească agonia, casta-elită, care trăiește din contul majorității populației, sfîrșitu-i este inevitabil. Cea mai importantă întrebare în toată această agonie: există oare în societate un segment sănătos, o forță politică care nu va permite elitei degenerate și slugilor ei să atragă țara în lupte civile și haos?
Mi se creează opinia că unica forță politică în jurul căreia se pot consolida cei cărora le este scumpă Moldova și poporul ei multinațional — este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, care are la bază principiile imuabile ale statalității și echității sociale.
Mihail Lupașco
Вернуться назад