Partid cu adevărat al poporului
22-10-2017, 08:02. Разместил: redactor
Partidul Comuniștilor este un partid adevărat, ci nu un oarecare «proiect politic». Timpul demonstrează că în Moldova modernă nu a fost un alt asemenea partid și nici pînă acum nu este altul. Celelalte formațiuni politice care figurează pe arena politică a țării noastre se formează și se destramă, se transformă și devin inerte sau dispar definitiv. Și se întîmplă anume așa, deoarece ele nu sînt create pentru a activa pentru binele poporului, ci pentru binele celor ce sînt liderii acestor uniuni dubioase, care îi folosesc pe cetățenii țării ca pe o monedă de schimb.
Pe cînd PCRM a fost renăscut de popor și pentru popor. El a fost creat în baza ideilor echității sociale și a egalității. Anume de aceea e un partid care nu poate fi înfrînt. Și încă ceva e caracteristic doar pentru PCRM: onestitatea — morală și politică, principialitatea — personală și colectivă, continuitatea — și la nivelul organizațiilor primare, și al celor statale. Aceste particularități specifice, atît de evident corecte și, totodată, irealizabile pentru celelalte formațiuni politice, timp de 24 de ani au făcut ca Partidul Comuniștilor să se deosebească de toate celelalte așa-numite proiecte politice din Republica Moldova.
Anume din aceste parti¬cularități specifice ale PCRM pro¬vine res¬ponsabilitatea comu¬niștilor, calitate fără precedent în contextul realităților noastre politice. Ele stau și la baza luptei lor politice — luptă fără compromisuri. Și tot ele explică exigențele, — de asemenea fără precedent, — față de Partidul Comuniștilor. De ce e așa? Pentru că el este Partidul Comuniștilor din țară. Partidul poporului moldovenesc.
Inevitabilitatea nașterii lui
Crearea în țările din URSS destrămată a unor partide renovate în baza principiilor PCUS era previzibilă și chiar inevitabilă. Și asta pentru că, în toate fostele republici unionale, în loc de stabilitate, echitate și ordine, au început să domine disperarea, decăderea, sărăcia și dezmățul. Și adevărații comuniști, al căror număr era considerabil, nu puteau rămîne indiferenți față de suferințele poporului. După o careva dezorientare în situație, care a urmat după destrămarea Uniunii RSS, ei din nou au început să se unească.
Dacă am spune că procesul de formare a Partidului Comuniștilor s-a desfășurat în condiții complicate, ar însemna să nu spunem nimic. Pentru că, în mod incontestabil, restabilirea unei formațiuni interzise este un risc colosal. Participanții la prima conferință de constituire a PCRM își amintesc: atunci nu a fost ales un singur președinte al consiliului republican, ci trei copreședinți — în cazul unor persecuții sau urmăriri penale, ar fi rămas la libertate cel puțin unul din ei și ar fi continuat să activeze.
Actualul lider al comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, mai tîrziu povestea că printre oamenii pe care el îi cunoștea bine încă de pe timpurile sovietice, erau și unele persoane care, zărindu-l de departe, o apucau pe alt drum, ca să nu se întîlnească cu dînsul — le era frică ca nu cumva să-și facă vreun rău din cauza faptului că s-au întîlnit cu liderul unui partid indezirabil. Abia acum, cînd liderul PCRM e politicianul cu cea mai mare autoritate, el este invitat pretutindeni. Oamenii vin la el să-i ceară sfatul, ajutorul, iar despre întîlnirile și discuțiile avute cu dumnealui după aceea povestesc cu mîndrie tuturor. Dar, cu 24 de ani în urmă, situația era cu totul alta.
În acei ani, conducătorul unei careva întreprinderi putea să-și piardă locul de muncă doar pentru că a pus la dispoziția tînărului partid un spațiu pentru desfășurarea unei ședințe. De aceea, în capitală deseori se întîmpla că organizațiile primare țineau adunări ale membrilor săi în parcuri. Iar în sate, la ordinul venit «din centru», împotriva comuniștilor erau asmuțiți marginalii locali, astfel că de multe ori se ajungea la încăierări. Nemaivorbind de însăși atmosfera ostilă față de partid, pe care nomenclatura de atunci se străduia din toate puterile s-o creeze în jurul lui.
Țara avea un președinte
Victoria în 2001 a Partidului Comuniștilor la alegerile parlamentare a fost un rezultat logic al luptei lui. La alegeri, PCRM a mers cu lozinca «Voronin — președinte! Comuniștii — în Parlament!». În mare parte datorită autorității de invidiat a conducătorului partidului în mijlocul poporului, pentru comuniști și-au dat voturile mai mult de 50 la sută din alegători. În istoria țării, nu există nici un președinte care s-ar putea lăuda cu o asemenea susținere din partea poporului. La feł precum și instituția prezidențială care, în timpul lui Voronon, a depășit pragul de două treimi ale electoratului. Atunci țara a avut de bună seamă un Președinte în fruntea sa!
PCRM a devenit unicul partid comunist din țările fostei URSS, căruia i-a reușit să vină la guvernare. Și, venind la conducerea statului umilit de fostele autorități, PCRM a început activitatea de făurire.
Astăzi, în ajunul zilei de naștere a PCRM, face să ne amintim încă o dată cum, împreună cu poporul, au ridicat comuniștii țara din ruină. Lor, practic, le-a reușit un lucru aproape imposibil — Moldova avînd față de creditori o datorie externă în mărime de 65 la sută din PIB-ul țării, a achitat în doar cîțiva ani aceste datorii acumulate de guvernările «democrate».
După venirea la guvernare a PCRM, inițial a fost elaborat programul de stat «Renașterea economiei — renașterea țării», acesta fiind planificat pentru perioada anilor 2001- 2005. În anul 2005 a fost elaborat al doilea program de stat, acesta pentru perioada de timp de pînă în anul 2009 — «Modernizarea țării — bunăstarea poporului». Paralel, pentru anii 2008- 2009 a fost planificat și programul de stat «Progres și integrare».
Un adevărat salt înainte în domeniul politicii fiscale în scopul de a micșora povara fiscală a fost introducerea în anul 2007 a taxei zero pentru venitul reinvestit de către întreprinderi. Din 2001 pînă în 2008, volumul investițiilor străine a crescut de patru ori. Pe parcursul celor opt ani de guvernare a PCRM, au fost create 327 mii locuri de muncă.
În anii 2001- 2008, veniturile bugetului de stat s-au mărit de 4,7 ori, inclusiv: bugetul de stat — de 4,6 ori, bugetele unităților administrativ-teritoriale — de 2,1 ori, bugetul asigurărilor sociale — de 4,2 ori, iar bugetul de asigurare obligatorie în medicină din 2004 pînă în 2008 a crescut de 5 ori.
Salariul mediu s-a mărit de șase ori. Salariul pedagogilor, în comparație cu anul 2001, a crescut de șapte ori, iar cel al lucrătorilor din domeniul medicinii — de 9 ori. În comparație cu anul 2001, pensia medie a fost majorată aproape de opt ori.
În anul 2004 a fost creat fondul de susținere a agriculturii, în care din bugetul de stat au fost transferate 30 milioane de lei, iar către anul 2008 mărimea fondului a crescut aproape de 8 ori.
Acestea nici pe departe nu sînt toate realizările PCRM și ale poporului, care în cei 8 ani au reușit să «îngroape» alianțele, pe ale căror rămășițe democrații ne cîntă astăzi cîntecele despre splendorile integrării europene.
PCRM — vocea poporului
La alegerile din 5 aprilie 2009, PCRM a obținut 49,48 % de voturi (adică, cel puțin 60 de mandate în Parlament), astfel menținîndu-și majoritatea. Dar, după dezordinile organizate în ziua de 7 aprilie, forțele de dreapta au provocat alegeri anticipate, acestea desfășurîndu-se pe 29 iulie 2009. PCRM a obținut și la aceste alegeri cel mai mare procent de voturi — 44,69 %, deci, 48 de mandate în Parlament. Dar celelalte patru partide care au ajuns în Legislativ s-au unit în mult trîmbițata «Alianță pentru Integrare Europeană», formînd în acest mod o majoritate parlamentară.
Chiar și aflîndu-se în opoziție, Partidul Comuniștilor își continuă munca activă, apără interesele poporului, zădărnicește planurile guvernării corupte. Pe parcursul perioadei în care formațiunea se află în opoziție, deputații comuniști au fost și continuă să fie lideri în ceea ce privește elaborarea proiectelor sociale.
Deoarece interesele guvernării nu reflectă interesele poporului pe care le promovează comuniștii, în 2010 din nou au fost întreprinse încercări de a interzice Partidul Comuniștilor. Dar aceste încercări au eșuat. Suspendînd activitatea postului de televiziune NIT, autoritățile au urmărit intenția să lipsească PCRM de dreptul de a avea vocea sa. Cînd luau cuvîntul comuniștii, erau deconectate microfoanele și la multe ședințe parlamentare. Dar voința poporului, pe care o vociferează reprezentanții PCRM, nu poate fi înăbușită de falsele aplauze ale funcționarilor liberal-democrați, care se bucură de faptul că nu sînt pedepsiți pentru fărădelegile lor. Dar va veni și timpul cînd vor trebui să țină seamă.
Pe parcursul tuturor anilor de existență a Moldovei ca stat suveran, guvernarea liberal-democrată încearcă să îngroape ideea privind triumful echității sociale — idee fundamentală pentru Partidul Comuniștilor. Pe parcursul ultimilor opt ani, se înfăptuiește un proiect de distrugere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.
Oare nu pentru că anume această forță politică s-a dovedit a fi singura capabilă să ridice țara din ruinele liberale? Oare nu pentru că Partidul Comuniștilor întotdeauna se pronunță împotriva distrugerii statalității moldovenești? Oare, în sfîrșit, nu pentru că doar acest partid, — Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, — reacționează la toate nevoile poporului moldovenesc, îl compătimește și propune soluții reale pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă țara?
În pofida tuturor dificultăților, Partidul Comu¬niștilor din Republica Moldova continuă să existe și să activeze. Acest fapt cu toată certitudinea demonstrează evidentul fapt că Partidul Comuniștilor este un partid adevărat și nu un oarecare «proiect politic».
COMUNIST.MD
Вернуться назад