Alexandr Sergheevici valabil în orice moment...
21-11-2017, 14:23. Разместил: redactor
În Moldova, orice anotimp are farmecul lui — inclusiv, toamna tîrzie. Perspectiva dezgolită împreună cu frunzele ce au căzut, scot în vizor dealurile îndepărtate și satele împrăștiate. Toată această imagine pitorească înmoaie inima și bucură orășeanul care a reușit, în sfîrșit, să iasă din oraș.
...Mergem spre Căușeni. Avem stabilită acolo o manifestație — prezentarea filmului muzical «Pușkin 215», dedicat aflării marelui poet în Basarabia și «puțin-puțin în Odessa». Autorul filmului este colegul meu, un jurnalist profesionist (care, în afară de asta ocupă funcția de secretar pe probleme ideologice al CC al PCRM), Constantin Starîș. Iată-l, stă alături, la volanul automobilului și zboară (dacă acest cuvînt este aplicabil pentru drumurile noastre moldovenești) în direcția sud.
«Zborul» a fost întrerupt la Anenii Noi, unde, un agent de circulație a mătăhăit din mîini, pentru că nu avea bastonul, și a indicat să tragem pe dreapta. Un pic am fost surprinși — despre încălcarea regulilor de circulație — nici vorbă. Constantin Starîș este o persoană recunoscută, de aceea, polițistul, care ne-a întrebat umil dacă totul este bine la noi, ne-a lăsat să plecăm urîndu-ne drum bun.
Trecem prin satul Troița Nouă, unde acum doi ani, fierbea un scandal serios pe marginea «optimizării» gimnaziului local — pentru a atrage atenția față de problema lor, părinții elevilor au recurs, de cîteva ori, la blocarea drumului de importanță națională. Din păcate, victoria a fost de partea «optimizatorilor», iar acum, unicul care a mai rămas în gimnaziu este Suvorov din gips care stă de veghe la intrare...
* * *
Căușeni — oraș pitoresc care se întinde în valea rîului Botna, mi-a plăcut întotdeauna. Există în el un oarecare farmec și confort ascuns. Prin asta amintește nițel de Ismail.Orașul este renumit prin două elemente istorice demne — Reședința cneazului Potiomkin-Tavriceski înainte de a lua Bender-ul și biserica Adormirii Maicii Domnului. Din clădirea Reședinței nu a mai rămas nimic și nu este exclus că în locul acesteia se ridică noul complex sportiv. Iată, însă, biserica...
Probabil că nu există om în Moldova care să nu fi auzit despre biserica veche de la Căușeni. Ea este adîncită în pămînt și aproape că nu se vede de după gardul din piatră, se zărește acoperișul canelat și crucea de pe standul tamburului mic. La fel ca oricare alt obiectiv străvechi, venerat de popor, locașul este învăluit de legende. Forma neobișnuită a bisericii este explicată prin restricțiile care existau sub dominația turcească. Bisericile nu puteau să fie edificate mai înalte decît gardul...
Apropo, potrivit mărturiilor contemporanilor, neliniștitul Pușkin a fost și la Căușeni, unde a căutat urmele palatelor și havuzurilor hanului de Crimeea — Gherai, care și-a creat a doua capitală la Căușeni — pentru a controla hoardele Nogai.
* * *
Liceul teoretic în numele lui Pușkin se află aproape în centrul orașului. El poate fi recunoscut de departe grație plăcii memoriale albe instalată pe peretele clădirii. Placa a fost instalată în vara acestui an, pe ea este inscripționat: «Ostașilor glorioși ai Gărzilor 61 și a Diviziei 333 de Infanterie a Armatei a 37-a a celui de-al III-lea Front Ucrainean care, pe 22 august 1944, au eliberat orașul Căușeni de invadatorii fasciști». În cadrul ceremoniei festive de inaugurare a plăcii comemorative restaurate și muzeului gloriei militare, care se află tot în acest liceu, a participat Președintele PCRM, Vladimir Voronin.Despre muzeu, cred că trebuie să vorbim aparte. El a fost deschis încă în anul 1973. Muzeul a fost inaugurat, atunci, de către veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care au luptat în cadrul Diviziei de infanterie a Armatei a 37-a a celui de-al III-lea Front Ucrainean, care au participat nemijlocit la operațiunea Iași-Chișinău pentru eliberarea Moldovei de invadatorii fasciști. Cu ajutorul lor s-a reușit colectarea multor obiecte muzeistice.
Mulți ani la rînd, muzeul a fost în stare «conservată». Grație eforturilor veteranului Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Iuri Petrovici Arhipov, care a colectat pe rînd materialele pentru muzeu, și succesorului său actual — Serghei Daniliuc, muzeul a reușit să fie restabilit. Au dat o mînă de ajutor membrii Comitetului Raional PCRM, condus de Veaceslav Nigai, și CC al PCRM.
Acum, muzeul este în plină viață, are proprii săi cercetași, conduși de același Serghei Daniliuc, care, la rîndul său, face parte din grupul de cercetași «August», bine cunoscut în toată țara, se duce o corespondență cu veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei — participanții la eliberarea Moldovei și orașului Căușeni.
* * *
Nu doar o singură dată am avut ocazia să aud despre Liceul Teoretic «A. Pușkin» din Căușeni, probabil, încă din acele vremuri cînd instituția se numea școala medie cu predare în limba rusă Nr. 3. Și chiar dacă activitatea de jurnalist m-a purtat de multe ori pe drumurile din Căușeni, oarecum nu am avut prilejul să vizitez liceul.Clădirea cu două etaje bine îngrijită, acoperită cu țiglă. În interior este curat, bine amenajat, mult lemn de culoare deschisă fapt pentru care coridoarele par de chihlimbar. Numărul elevilor nu este foarte mare — 450 de copii, deși, pentru provincie...
Potrivit directorului liceului Valentina Ivanovna Țurcan, la liceu tind să ajungă și copiii din familiile moldovenești. S-ar părea că sînt motive de bucurie, însă, nu! Motivul, nici pe departe, nu este optimist. Părinții acestor elevi, pur și simplu, au de gînd să se mute cu traiul (or, deja s-au mutat) în Rusia, iar copiii lor vor trebui să-și continue studiile în școlile ruse. Acolo unde nu se vor putea descurca fără să cunoască bine limba țării gazdă — trebuie să cunoască terminologia.
Liceenii sînt copii cu inițiativă. Se adresează cu regularitate directoarei, care, însăși a absolvit această instituție de învățămînt — pe atunci școala medie cu predare în limba rusă Nr. 3. Copiii vin la ea cu diverse solicitări — fie să organizeze un cerc muzical, fie unul literar. Iar anul trecut de Paști, elevii au decis să felicite profesorii — veterani, care nu mai activează în domeniu deja. Nu este vorbă, acești profesori sînt respectați, dar fiți de acord, este una cînd ești invitat reglat la liceu de 1 septembrie, și cu totul alta cînd elevii vin acasă și încă cu diverse cadouri. Inițiativa s-a înrădăcinat și copiii au decis să o respecte cu regularitate.
«Veniți, propuneți, voi ajuta cu ce voi putea», nu obosește să repete Valentina Ivanovna. Planurile standard ale manifestațiilor... La ce mai trebuiesc dacă există dorință, inițiativă și avînt?
* * *
Elevii claselor superioare, invitați la vizionarea filmului «Pușkin 215», cu siguranță, s-au gîndit că-i așteaptă o nouă acțiune planificată, la care vrei nu vrei vor trebui să asiste. Însă, lucrurile au ieșit exact invers.Cum este ușor să ne dăm seama din denumirea filmului, el este dedicat împlinirii a 215 ani de la nașterea poetului, autorul proiectului este secretarul CC al PCRM, Constantin Starîș. Evident, nu în ipostază partinică. Starîș este jurnalistul a cărui talent este bine cunoscut atît în Moldova cît și peste hotarele ei. În afară de aceasta, el este un fan al muzicii-rock. Iată că și i-a venit o idee foarte îndrăzneață, la prima vedere: să combine versurile lui Pușkin cu muzica-rock.
«Dacă sînt versuri, de ce să nu adăugăm muzică la ele?», așa, or, aproximativ așa s-a gîndit Constantin. El s-a adresat cu această propunere muzicienilor — atît celor din Chișinău, cît și celor de la Tiraspol, celor moldoveni și chiar celor din Germania. Ultimii, inițial, au ezitat. Chipurile, cum se poate, doar este vorba despre P-U-Ș-K-I-N!»Dar este vorba despre versuri!», îi convingea Starîș. «Ele conțin tot ce este necesar pentru a fi cîntate — este rimă și ritm. Haideți să abstractizăm, să ne adresăm lui Pușkin ca și unui om viu, dar nu unui clasic monumental!».
După ce s-au mai gîndit, muzicienii au fost de acord și s-au apucat de lucru. Neîncrederea inițială a fost substituită de entuziasm, uneori chiar — excesiv. În final, a ieșit un film «țesut» din relatările autorului despre aflarea lui Pușkin la sud în exil și notele muzicale pe versurile poetului. Pe cuvînt de cinste, a fost foarte surprinzător și neobișnuit să ascult operele renumite ale lui Pușkin în aranjament contemporan. Încă nimeni nu l-a mai ascultat pe Pușkin în asemenea stil. De altfel, așa cum scria Igor Severianin: Eu vorbesc despre Pușkin: în calitate de poet, Actual, în toate timpurile!
În partea publicistă a filmului au fost prezentate fapte interesante și mai puțin cunoscute din perioada exilului poetului la sud.
Echipa de filmare a trebuit să muncească din greu — filmările geografice au fost extinse: Sankt-Petersburg, Gurzuf, Alupka, Roma, Iași, Odessa, Kiev, Bender, Dolna, Chișinău. La finalul proiecției (și aplauzelor îndelungi), Constantin Starîș i-a informat pe liceeni despre istoria creării filmului și despre dificultățile cu care s-a confruntat echipa de filmare, spre exemplu, în Ucraina post-maidan.
Nu a fost posibil de dăruit măcar o copie a filmului liceului din Căușeni — toate au fost împărțite cu mult timp înainte. Însă, Constantin Starîș a promis să emită un nou tiraj și atunci, cu siguranță, liceul teoretic «A. Pușkin» se va alege cu o copie. În calitate de «premiul de consolare» liceul a primit discuri cu alte proiecte în același stil — «Vîsoțki. Hamlet al meu» și «Trecerea».
* * *
Trebuie de menționat că încă un membru al echipajului nostru, care a mers la Căușeni, era domnișoară — Diana Caraman, secretar al CC al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova. Ea, de asemenea, s-a adresat liceenilor. Altfel nici nu putea fi, la liceu activează o organizație comsomolistă, deși nu mare, dar foarte activă.Din numele CC al UTCM, Diana Caraman și-a exprimat disponibilitatea de a oferi ajutor integru tinerilor din Căușeni — atît comsomoliștilor, cît și celor care nu fac parte din organizație. Cu toții pot participa la manifestațiile organizate de comsomoliști — întruniri, treninguri, conferințe. «Important este dorința», a rezumat Diana Caraman.
Din numele liderului comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, reprezentanta comsomolului moldovenesc a transmis muzeului un stindard comemorativ dedicat aniversării de 100 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie.
* * *
La plecare, ne era puțin trist. Or pentru că trebuia să ne despărțim de oamenii buni, or că începuse să plouă, or că se încheiase această mică sărbătoare pe care am adus-o cu noi.Trecînd prin Troița Nouă, am aruncat o privire. Suvorov din gips se uita trist și înțelept în urma noastră pînă cînd nu s-a pierdut în ploaie. După care a ieșit, din nou soarele și era bine.
Eugeniu Marian
Вернуться назад