DataLife Engine > Tema zilei / sector > Purtînd «gulerașe albe», nu le vezi pe toate…

Purtînd «gulerașe albe», nu le vezi pe toate…


26-11-2017, 09:23. Разместил: redactor
 
Astăzi, nu avem nici un temei să vorbim despre o careva dezvoltare rapidă a agriculturii din Moldova. Există, ce-i drept, firme agricole în care, datorită cunoștințelor pe care le posedă conducătorii lor, iar uneori și datorită unui noroc, lucrurile merg relativ bine. Doar că actualele autorități sus-puse nu au contribuit nici cît negru sub unghie la succesele respectivelor firme. De aceea, te umflă rîsul auzindu-i pe unii funcționari de stat care își atribuie sie meritele lucrătorilor din agricultură. Ca și cum ei ar fi fost la arat și ar fi stropit pămîntul cu propria lor sudoare, prăfuindu-și cu țărîna lui gulerașele albe ale cămașelor sale.

Ajută-te tu însuți

Condițiile climaterice din ultimii ani confirmă faptul că Moldova se află în zona agriculturii de risc. Într-un an la noi e secetă, în altul — grindină, în al treilea — înghețuri… Tradiționala pentru țara noastră secetă, anul acesta nu a fost atît de agresivă ca în anii precedenți. În schimb, peste noi au dat alte năpaste. E suficient să ne amintim grindina din luna septembrie la nordul țării, cînd peste livezile de meri și peste ceea ce creștea în cîmpuri au căzut boabe de grindină de mărimea oului de gîscă. Printre altele, conform datelor prezentate anul trecut de Ministerul Agriculturii, în urma înghețurilor au avut de suferit 6500 de hectare de livadă. Ca rezultat, fermierii au pierdut 62 mii tone de fructe, prejudiciul adus de această pagubă fiind estimat cu suma de mai mult de 200 milioane de lei.

Firește, funcționarii de stat, strîngînd din umeri, spun că, desigur, în cazul unor cataclisme naturale, fermierilor li se va acorda ajutor, însă, concomitent, mai adaugă că este imposibil să fie ajutați toți fermierii, de aceea, domnilor producători agricoli, asigurați-vă pămînturile pentru cazurile unor asemenea calamități. Dar a asigura pămînturile pentru toate calamitățile naturale este pur și simplu nereal. Le asiguri pentru situații de secetă, dar te pomenești cu grindină, le asiguri de grindină, iar în loc de asta îți vin înghețuri timpurii. Și tot așa…

Anul trecut, Ministerul Agriculturii a lansat inițiativa creării unei case naționale de asigurare a agriculturii în scopul de a-i obliga pe fermieri în mod forțat să-și asigure terenurile agricole. Cică, în anul precedent, 2015, au fost asigurate doar 2 % de terenuri. Printre altele, același procent de pămînturi lucrate asigurate a fost înregistrat și în anul 2007. Dar atunci, în timpul guvernării comuniștilor, în cazul unor împrejurări de forță majoră, fermierilor li se acorda un ajutor mult mai substanțial.

În luna mai a anului curent, agricultorilor li s-a aruncat ideea ca ei să creeze un fond de asigurare reciprocă a riscurilor în agricultură, care, în situații de criză, le va permite fermierilor să se ajute unii pe alții. Asta nu e altceva decît cunoscuta în alte vremuri casă de ajutorare reciprocă. Înșiși agricultorii au manifestat față de această idee o atitudine sceptică, explicînd că, teoretic, ea ca și cum e bună, pe cînd în aspect practic, pe fundalul actualelor realități din Moldova, în prezent ea este irealizabilă. Cel puțin din considerentul că, în linii mari, producătorii agricoli nu au încredere unul în altul. Pe lîngă asta, dacă fermierii ar avea bani, ei singuri și-ar face fonduri proprii de rezervă.

Mai scump decît în Germania

Guvernul nu obosește să repete că sfera agricolă continuă să rămînă cea mai atractivă pentru investitorii străini. Pe cînd, de fapt, doar 1 % din volumul total de investiții este direcționat în acest domeniu.

Agricultura este un domeniu costisitor și, spre deosebire de autoritățile moldovenești, investitorii străini cunosc asta foarte bine. În opinia conducătorului Grupului Economic German, Ricardo Giucci, investițiile ar deveni un lucru real în cazul în care investitorii străini ar avea posibilitate să cumpere pămînt în Moldova. Expertul a atras atenția asupra faptului că, pentru obținerea unor succese în domeniul agriculturii, sînt necesare foarte multe resurse, cum ar fi pesticidele, semințele, materialul săditor etc., iar în Republica Moldova toate aceste resurse sînt foarte scumpe. În cazul achiziționării materialului săditor în afara țării, și taxele vamale sînt mari.

Dacă de acum nemții vorbesc despre prețurile extrem de mari în Moldova, cum se descurcă în acest caz fermierii moldoveni? Odată ce statul nu poate să-i ajute financiar pe agricultori, cel puțin, ar supraveghea procesul de formare a prețurilor. De exemplu, în Moldova sînt extrem de ridicate prețurile la îngrășăminte și la mijloacele de protecție. Pînă cînd acestea ajung în Moldova, costul lor crește considerabil. Ar fi binevenit ca statul să controleze această piață. Deși, pe de altă parte, funcționarii noștri corupți ar găsi posibilitatea să se pricopsească binișor și în acest caz.

Pîine crescută greu

Vorbind despre problemele lor, fermierii întotdeauna menționează costul peste măsură de ridicat al carburanților. Și cei care se plimbă în limuzine, și cei care ară pămîntul achită pentru motorină același preț. Iar prețul la carburanți crește an de an. Agricultorii operează cu următorul exemplu: cîndva, prețul unei pîini era aproximativ egal cu prețul unui litru de motorină. Iar acum, un litru de motorină costă tot atît cît costă patru pîini. Statul, numind pîinea un produs strategic, se străduiește să stăvilească costul ei. Și o face pe seama producătorilor agricoli. Țăranii noștri sînt, se știe, oameni darnici, dar, lucrînd pămîntul, pot rămîne ei înșiși fără pîine.

În localitățile sătești, salariile întotdeauna sînt mai mici decît în orașe. Conform datelor Biroului Național de Statistică, la începutul anului, salariul mediu în agricultură era de 3659,8 lei.

Numai să nu le spuneți această cifră țăranilor! Pentru că ei nu vă vor crede. În plus, în cazul dat, trebuie să fie luat în calcul și faptul că munca țăranului este solicitată, în temei, la lucrările sezoniere. Excepție poate face doar sectorul zootehnic, însă, după cum știm, la noi acesta, practic, nu există. Acum pentru o zi de muncă se plătesc 150-180 de lei, deci, dacă vei lucra în toate zilele, în afară de duminică, vei putea cîștiga de la 4200 pînă la 5000 de lei pe lună.

Dar perioada recoltării durează în jurul la 3-4 luni, iar în celelalte luni oamenii pur și simplu nu cîștigă nimic. Chiar dacă vom lua cîștigul maxim de 5000 de lei și îl vom înmulți la patru luni, vom avea 20 mii de lei. Le împărțim pe acestea la 12 luni ale anului și iese, în cel mai bun caz, că salariul mediu al agricultorului este de 1666 lei. Probabil, Biroul de Statistică se orientează după salariul mecanizatorilor, care cîștigă mai mult și, de regulă, sînt incluși oficial în lista cadrelor active. Iar lucrătorii năimiți, după cum știm, nu sînt incluși în aceste liste.

Paradoxurile șomajului

Așa sau altfel, de lucru nu au toți. Întreaga zi, din zori și pînă în noapte, pot munci nu toți, ci doar oamenii tineri și sănătoși, care, printre altele, în viitor pot să nu aibă pensie, deoarece zilele lor de muncă nu se înregistrează nicăieri. Dar cum ar putea să lucreze din zori pînă în noapte un om de vîrsta apropiată de cea de pensie, dat fiind că patronul nu te scapă din ochi? Cu atît mai mult cu cît democrații au ridicat censul de pensionare pînă la 63 de ani și, după cum se vede, nu se vor opri aici.

În localitatea sătească se creează un paradox al plasării în cîmpul muncii. Pe de o parte, nu ajung forțe de muncă, pe de alta — este imposibil să-ți găsești un loc de lucru. Pe oamenii tineri și sănătoși despre care am vorbit mai sus munca pentru care li se plătește un salariu mediu lunar de 1600 de lei nu-i aranjează deloc.
 
De aceea în Moldova, practic, a dispărut atît de popularul mai înainte și atît de profitabilul domeniu, cum este cultura tutunului, care solicită multă muncă manuală. Își reduce volumul și legumicultura. Pe alocuri, poți vedea rămășițe ale complexelor zootehnice, care s-au păstrat ca printr-o minune în grajdurile pe jumătate dărîmate, în care cîndva erau crescute nu zeci și nu sute de capete de vite, ci mii și mii.

De ce nu ar fi renăscută astăzi această ramură? Ea ar oferi locuri de muncă și, printre altele, și îngrășăminte gratuite. Pentru a îngrășa solul, sînt suficiente 50-60 tone de băligar, care «vor lucra» eficient timp de 5-6 ani. Dar, pentru a o face, sînt necesare nu numai subvenții pentru achiziționarea unor vite de prăsilă (subvenții care, în realitate, se acordă doar unor anumite persoane). Este necesară și o piață de desfacere. Europa, clar lucru, nu are nevoie de carnea de porcină de la noi și nici de cea de bovine. Piețele reale de desfacere guvernarea democratică le-a pierdut, cum se zice, cu mult succes.

Meritele false ale guvernării

După cum am mai spus, în ciuda unui șir de probleme, anul agricol ce se încheie a fost relativ reușit. Și cum credeți — cine își atribuie meritele pentru faptul că agricultorii au crescut și au strîns o recoltă destul de bună și că condițiile climaterice au fost nu dintre cele mai descurajatoare? Desigur, Partidul Democrat!

Anume el și lucrează cîmpurile, și funcția de prevedere o îndeplinește. Dar dacă s-ar întîmpla că agricultura ar ajunge să fie într-un minus total, într-un asemenea caz vina ar purta-o, desigur, leneșii de fermieri.

Conform Biroului Național de Statistică, în ianuarie-septembrie 2017, producția globală a produselor agricole a fost de 22 miliarde 509 milioane lei, înregistrînd o creștere cu 3,7 % în comparație cu perioada analogică a anului trecut. Această nu prea mare creștere este condiționată de creșterea cu 6,3 % a producției în domeniul fitotehniei. Și nu contează că cineva a pierdut roada de mere și că altcineva, din cauza ploilor, nu a putut recolta la timp roada de piersice. Acestea sînt detalii, probleme ale unor fermieri aparte. Este important că cifra generală a crescut cu atîtea procente. Este important să fie demonstrată activitatea febrilă a «gulerașelor albe» și atotputernicia partidului care a uzurpat puterea.

* * *
Dar sărbătoarea, totuși, rămîne sărbătoare. În ajunul Zilei lucrătorului din agricultură și industria prelucrătoare, am vrea să le dorim sănătate și o viață demnă tuturor oamenilor a căror viață și muncă sînt legate de pămînt. Vă mulțumim pentru pîinea pe care o împărțiți atît de darnic cu noi toți.

Natalia Lujinaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Вернуться назад