Privați de ceea ce e al nostru
24-11-2017, 14:39. Разместил: redactor
Parlamentarii democrați nu au cu ce se ocupa și de aceea au hotărît să schimbe documentele care stabilesc identitatea noastră? Din adeverință se planifică să fie excluse grupa sangvină și cetățenia. Ce intenții tăinuite se ascund în spatele acestor acțiuni?
Argumentele pe care le prezintă democrații sunt absolut lipsite de logică. Doar și grupa sangvină, și cetățenia nu sunt pur și simplu cifre și litere. Ele sunt caracteristici de care poate să depindă însăși prosperitatea noastră, îndeosebi atunci cînd este vorba despre pașapoartele străine, pe care noi le folosim în timpul aflării noastre în afara hotarelor Moldovei.
Invariabilitatea sîngelui
Fiecare om este obligat să-și cunoască grupa sangvină și factorul Rhesus al său. Chiar din copilărie. Această cunoaștere este de o importanță vitală, deoarece nimeni dintre noi nu e asigurat că nu se va pomeni în situații critice, legate de pierderi de sînge. Grupul sangvin este determinat chiar la nașterea omului, la maternitate. Și acest indice este invariabil.
Democrații apreciază impor¬tanța grupei sangvine în mod extrem de unilateral. În nota explicativă la respectivul proiect de lege ei spun că grupa sangvină nu este un însemn unic al omului, deoarece una și aceeași grupă sangvină o pot avea mai mulți cetățeni. Desigur, o pot avea mai mulți cetățeni. La fel cum pot coincide numele, prenumele și chiar patronimicul. Iar uneori și anul nașterii. Dar indicarea grupei sangvine este necesară nu pentru identificarea persoanei, ci pentru salvarea vieții omului în situațiile cînd aceasta se află în pericol.
E absurdă și explicația că sunt cazuri cînd grupa sangvină din buletinul de identitate nu corespunde cu cea reală din cauza unei erori a instituției medicale sau a celor care au inclus-o în buletin. Foarte regretabil că se mai comit asemenea greșeli. Anume de aceea, atunci cînd își ridică buletinul de identitate, cetățeanul trebuie să verifice justețea datelor înscrise în acesta.
Determinarea grupei sangvine nu este o procedură complicată sau costisitoare și nici nu cere mult timp. Și dacă cineva are îndoieli, nu e problemă s-o repete. În schimb, cetățeanul se poate proteja, cel puțin parțial, de situații neprevăzute.
Se poate întîmpla, — și se întîmplă, — că, aflîndu-se departe de casă, cetățenii noștri pot nimeri într-un accident, se pot pomeni într-un moment nepotrivit într-o zonă periculoasă din punct de vedere seismic sau, nu dea Domnul, pot fi jertfe ale unui act terorist. Cu omul se pot întîmpla multe de toate! În condiții clinice, cel mai des se fac transfuzii din preparate pe baza sîngelui cu grupa 1 sangvină. Dar și cu alte grupe. Așa că în situații critice, îndeosebi cînd este necesară o transfuzie urgentă directă de sînge, cunoașterea de către om a grupei sale sangvine îi poate salva viața. Iar dacă omul e fără cunoștință, această informație poate fi găsită de medici în buletinul lui de identitate.
Apropo, despre identificare. Omul își poate schimba numele, prenumele, cetățenia și chiar exteriorul. Dar el în nici un caz și nicicum nu-și va putea schimba grupa sangvină.
Cu privire la conștiința de sine
Pe timpuri, din pașapoarte a fost exclus vestitul al șaselea paragraf, cel care indica naționalitatea deținătorului respectivului document. Și acest lucru a fost făcut pentru ca oamenii de toate naționalitățile să se simtă cetățeni cu drepturi egale. Pentru ca să se demonstreze că noi toți suntem egali și avem drepturi egale.
În felul acesta, acum în documentele noastre se indică ai cărei țări suntem cetățeni. Cei care au elaborat noua lege, adică democrații, afirmă că, în cazul dat, cetățenia subînțelege apartenența națională. Și asta e o prostie! Pentru că este vorba despre noțiuni absolut diferite. Cetățenia o alegem noi, cetățenia ne-o putem schimba, putem avea cetățenie dublă și putem fi cetățeni ai mai multor state, dacă legislația acestor țări permite acest lucru.
Iar naționalitatea ne-o dau părinții noștri. Ea într-adevăr nu poate fi un semn distinctiv. Această noțiune se referă la conștiința de sine a fiecărui om. E posibilitatea de a te mîndri cu străbunii tăi, cu neamul tău. De fapt, în Moldova, invariabilitatea naționalității demult e pusă la îndoială. Copiii și nepoții moldovenilor originari devin într-o clipă români. E alegerea pe care o fac ei. Dar după ce o fac, cu care patrie se vor mîndri?
De la ecranele televizoarelor, deseori auzim și vedem catastrofe îngrozitoare care aproape că zilnic se întîmplă în diferite țări. Din comentariile care însoțesc unele din aceste evenimente aflăm că în urma lor au avut de suferit și cetățeni din Moldova. Pe fruntea omului este oare scris al cărei țări este el cetățean? Dacă e fără cunoștință, cetățenia i-o poți afla doar din pașaportul lui.
Desigur, se subînțelege că, odată ce pașaportul este eliberat în Moldova, deținătorul acestuia este cetățean al acestei țări. Însemnarea MDA confirmă acest lucru și nu-i încurcă nimănui. Și aici, nu există nici o confuzie, cum consideră domnii democrați. Dimpotrivă, dacă nu va fi rubrica despre cetățenie, va reieși că omul cu pașaport moldovenesc poate avea o careva altă cetățenie. Care ambasadă s-o anunți că cetățeanul a nimerit într-o situație neprevăzută? Dacă însă el are altă cetățenie, înseamnă că trebuie să aibă și alt pașaport străin.
Cît privește termenul de valabilitate a pașaportului, respectiva chestiune ar putea fi decisă la nivelul Departamentului de stat pentru documentarea populației.
De acum s-a observat că în toate inovațiile legislative ale guvernării liberal-democrate se ascunde o careva uneltire. În anii guvernării PCRM, cetățenii altor state nu aveau dreptul să ocupe la noi anumite funcții de stat. Guvernarea alianțelor a anulat această lege. Și iată ce avem ca rezultat. Țara este condusă de cetățeni străini, deci, aceștia nu pot fi patrioții ei, prin urmare, lor nu le pasă ce se întîmplă în țară și cum trăiesc cetățenii ei. În calitate de exemplu putem vorbi despre actuala noastră Curte Constituțională, în care cetățenii Moldovei sunt prezenți doar pentru o aparență. Și era absolut previzibil faptul că această componență a Curții se va pronunța în favoarea limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova.
Am vrea să nu fie așa, dar inovațiile «pașaportiste» ale democraților insuflă gîndul probabilității unificării cetățeniei moldovenești cu cea română. Pe moldoveni i-au lipsit de limba lor maternă, iar acum, cu o înfățișare nevinovată, democrații îi lipsesc de cetățenie și de dreptul la conștiința de sine.
Natalia Ustiugova
Вернуться назад