Învierea Victoriei
8-05-2018, 09:02. Разместил: redactor
Dacă e să concluzionăm ceea ce găsim în conținutul actualelor manuale de istorie, putem spune că foarte degrabă se poate întîmpla că elevii din Moldova vor considera că victoria în războiul împotriva fascismului au obținut-o America și Europa. Cetățenii americani demult sînt siguri de asta, considerînd că e un fapt «incontestabil». O opinie similară au și mulți dintre «civilizații» locuitori din Europa.
Sondajul efectuat de compania franceză Ifop și de compania britanică Populus a demonstrat că doar 15 % din britanici, francezi, americani și nemți cred că rolul-cheie în victoria asupra nazismului în Al Doilea Război Mondial l-a avut URSS. 50 % din respondenți și-au demonstrat încrederea că acest rol-cheie a aparținut SUA. În înseși Statele Unite ale Americii, victoria în Al Doilea Război Mondial este percepută ca o victorie anume a americanilor, iar Armata Roșie, în opinia lor, a participat în acest război doar «în calitate de ajutor». O atare situație s-a creat și din cauza că înseși fostele republici sovietice au început să dea uitării trecutul glorios al strămoșilor lor…
Atentat asupra istoriei
La începutul anilor 90, locuitorii din toate republicile sovietice au fost frapați de prăbușirea Uniunii Sovietice. Și în timp ce oamenii se aflau într-o stare de dezorientare, au ieșit la suprafață tot felul de așa-numiți istorici și politologi care, în esența lor, nu erau altcineva decît niște demagogi și palavragii. Anume așa-numiții savanți, obsedați de ideea unionismului, au început să rescrie istoria în țara noastră. În felul acesta, nu fără contribuția acestor pseudopatrioți, multe dintre sărbătorile marcate de întregul popor în anii sovietici au fost împinse pe al doilea plan.
Totuși, Ziua Victoriei nu putea fi dintr-o mișcare extirpată și nici eclipsată de lozincile despre independență și mîndrie națională. Această independență mai urma să fie meritată, iar mîndria națională, călcată în picioare la începutul anilor 90, — educată.
Pentru independența Moldovei n-a luptat nimeni, defilările sub drapelul românesc și cu lozinca «Geamantan — gară — Rusia» nu pot fi nicidecum numite luptă pentru independență. Independența «a picat» în Moldova în rezultatul destrămării Uniunii Sovietice. Odată cu asta, toate au început să se schimbe. Atentatul asupra trecutului sovietic a devenit un lucru obișnuit. Iar atentatele asupra sărbătorilor sovietice au început să fie considerate o manifestare de patriotism.
Încă în 1990, vandalii au doborît de pe Arcul de Triumf plăcile comemorative cu Ordinul Comandantului suprem al tuturor armatelor cu privire la eliberarea Chișinăului și numele Eroilor Uniunii Sovietice, care în timpul luptelor de eliberare a Chișinăului au manifestat o vitejie deosebită. De pe harta Chișinăului au dispărut denumirile de străzi cu numele comandanților de armată sovietici, care au făurit Victoria — Belski, Berzarin, Tolbuhin, Panfilov, Timoșenko, Malinovski, Vatutin.
Pe parcursul anilor 90, monumentele consacrate ostașilor căzuți în luptele împotriva fascismului erau date uitării la nivel de stat. De acestea aveau grijă doar acei locuitori ai Moldovei, care nu sufereau de amnezia cu numele unionism.
PCRM la straja Memoriei
Doar odată cu venirea la guvernare a PCRM, Ziua Victoriei și-a recăpătat importanța, redevenind o sărbătoare cu adevărat națională. Sărbătoarea a prins la viață odată cu Moldova, și poporul Moldovei s-a bucurat de această renaștere.
În cei opt ani de guvernare a PCRM, au fost restabilite și restaurate mai mult de o mie de monumente consacrate eroilor care au trecut prin focul luptelor. A fost reconstruit și Memorialul Gloriei Militare «Eternitate», a fost construit, practic, de la zero, Complexul Memorial «Capul de Pod Șerpeni».
Cînd, în anul 2001, PCRM a venit pe ruinele Moldovei, comuniștii, împreună cu tot poporul moldovenesc, au început lucrările de renaștere a țării. În pofida canoanelor pragmatismului financiar, impuse din afară, ei au procedat la soluționarea problemelor sociale ale veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei și ai muncii. Ceea ce a făcut în primul rînd guvernarea în anul 2001 a fost adoptarea Legii cu privire la veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, lege care, în linii mari, reglementa atitudinea statului față de această remarcabilă categorie de cetățeni. Cu trei ani mai tîrziu, a fost adoptată și Legea cu privire la veterani, astfel fiind determinat statutul definitiv al «ostașului diferitelor războaie».
În anul 2001, în Moldova au sărbătorit Ziua Victoriei 54 mii de veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în 2005 — mai puțin de 15 mii. În anul 2012, numărul veteranilor a fost mai mic de 4 mii. În anul 2016 — de circa 1,5 mii. Iar anul acesta, Ziua Victoriei o vor sărbători un pic mai mult de 600 de veterani…
În anul 2009, încă fiind președinte al țării, de Ziua Victoriei Vladimir Voronin a spus: «Noi sîntem recunoscători celor care nu au permis ca întreaga lume să fie transformată într-un Oswiecim planetar. Unii ar vrea să uite acele zile rușinoase ale omenirii, să discrediteze chipul nobil al ostașilor-eliberatori, dar noi niciodată nu vom permite să se facă asta». Cuvintele celui de al treilea președinte al țării, rostite acum nouă ani, devin din ce în ce mai actuale.
Recidive ale vandalismului puterii
Devenind partid de opoziție, PCRM a continuat să rămînă fidel marii istorii și faptei eroice a poporului sovietic. An de an, în ziua de 9 mai, sub drapelul PCRM și sub drapelul Victoriei se adunau mii de oameni, pentru ca, la Memorialul «Eternitate», să devină o forță unică. Comuniștii din republică continuă să îngrijească și să apere monumentele ostașilor sovietici. Doar noua guvernare liberal-democratică, venită la putere în anul 2009, a declarat război monumentelor. Anul trecut, comuniștii, lăsînd la o parte tot felul de ambiții, la Parada Victoriei s-au unit în aceeași coloană cu reprezentanții societății civile. Fără simbolică de partid și fără drapele de partid. Important era doar Drapelul Victoriei.
Despre intenția de a depozita în arhiva istoriei Ziua Victoriei renăscută de Partidul Comuniștilor vorbesc multe fapte.
Așa-numitul președinte interimar Mihai Ghimpu, refuzînd să plece la Moscova la parada consacrată aniversării a 65-ea a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei, în numele întregului popor al Moldovei a declarat că noi sîntem o națiune a celor învinși în Al Doilea Război Mondial. Anume așa a și spus că încolo, adică la Moscova, pleacă doar învingătorii, iar cei învinși nu au ce căuta. Și spunînd asta, a scuipat în față întregul popor moldovenesc.
Suferind de o boală mintală, principalul liberal a uitat faptul că în rîndurile Armatei Roșii învingătoare au luptat 400 mii de băștinași din Moldova. Și că printre ostașii Armatei Roșii căzuți pe cîmpurile de luptă numărul moldovenilor etnici a fost de 54 de mii, iar 18 compatrioți de-ai noștri, pentru vitejia manifestată în lupte, au fost distinși cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
Nepotul principalului liberal, care a uzurpat puterea în capitală, în anul 2013 a emis o scandaloasă dispoziție ilegală prin care interzicea sărbătorirea Zilei Victoriei în principala piață a capitalei. Iar în anul alegerilor în organele locale ale puterii, mai concret, în anul 2011, liberalul Dorin Chirtoacă s-a aflat printre cei veniți la Complexul Memorial. Ba și mai mult decît atît — avea atunci prinsă de piept panglica «Sf. Gheorghe»! Și cum de nu i-a fript inima lui neofascistă?! Dar atunci el a fost nevoit să se comporte în acest mod din cauza dorinței de a deține fotoliul. Doar Chirtoacă știe bine ce atitudine au chișinăuienii față de Ziua Victoriei și ține minte cîte cuvinte de indignare și ocară a auzit de la ei cînd pe bacurile de gunoi de pe străzile centrale ale capitalei au apărut felicitări cu ocazia Zilei Victoriei, imaginea panglicii «Sf. Gheorghe», ordine ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei și inscripția «Vă mulțumim!» în limba de stat și în limba rusă.
În acest context, ne putem aminti și de încercarea liberalilor de a interzice panglica «Sf. Gheorghe», ne putem aminti și de crucile comemorative din partea lui Ghimpu, înmînate în loc de medaliile jubiliare bătute în cinstea aniversării a 65-ea a Victoriei, precum și de multe altele. Liberalii încearcă să-i fure poporului sentimentul de mîndrie pentru fapta eroică săvîrșită de străbuni. Și, după cum s-a descoperit, acest lucru îl doresc nu numai ei.
O substituire rușinoasă
Democrații au mers și mai departe. Dacă liberalii își declară în mod deschis ura lor față de tot trecutul sovietic, oricît de stupid și nerod ar arăta cînd fac asta, democrații nu neagă în auzul tuturor măreția Zilei Victoriei. Foarte simplu și în mod josnic, democrații au hotărît să înlocuiască această sărbătoare cu Ziua Europei. Dar a lucra împotriva «a tot ce e sovietic», democrații au început cu mult mai înainte. Încă pe atunci cînd, în mod tacit, cădeau de acord cu toate pornirile smintite ale liberalilor. La drept vorbind, în ceea ce privește atitudinea față de istorie și față de memoria istorică, nu are nici un sens să-i separăm pe liberali de democrați, și invers. Pentru că și liberalii, și democrații urăsc Ziua Victoriei.
Dar alaiul pe care Partidul Democrat l-a organizat anul trecut pe 9 mai sub drapelele Uniunii Europene a șocat întreaga populație cu bun simț a Moldovei.
Totuși, anul trecut democrații n-au reușit să zădărnicească sărbătorirea Zilei Victoriei. Dar, într-o oarecare măsură, liderului democraților i-a reușit să dezbine și mai mult poporul Moldovei. Locul întîlnirii lor, — și anume lîngă cinematograful «Gaudeamus», — democrații l-au ales nu în mod întîmplător, ci pentru că astfel au intenționat să împiedice trecerea coloanei care se mișca spre Memorialul «Eternitate», iar concomitent să atragă asupra lor atenția tuturor.
Atenția față de coloana democraților într-adevăr a fost una sporită. Dar vorba e că pentru fapta lor erau huliți în tot felul, iar odată cu ei, și Uniunea Europeană care, de fapt, nu purta nici o vină pentru cele făcute de democrați. Multe cuvinte reprobabile au fost spuse atunci și la adresa liderului PD, Vladimir Plahotniuc. În șuvoiul albastru al părtașilor democraților, întîmplător au nimerit și mulți oameni aduși la Chișinău din întreaga republică, după cum li s-a spus, pentru a participa la sărbătorirea Zilei Victoriei. Ce-ai să-i faci…, dacă printre noi sînt și cetățeni care doresc să devină parte a turmei mînate de principalul oligarh al Moldovei, e dreptul lor. De copii ne pare rău, de țară ne pare rău și de memoria străbunilor de asemenea…
Lupta pentru adevăr continuă
Nici democrații, nici liberalii, nici alte lepădături politice nu vor reuși să nimicească Ziua Victoriei. Anul acesta, la fel ca și pînă acum, la Memorialul Gloriei Militare «Eternitate» vor veni zeci de mii de oameni. Vor veni cu fețele pline de lumină, cu sufletele deschise și cu lacrimi pe obraz. Copiii lor neapărat vor dori să se fotografieze, — ca să aibă o amintire, — cu veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ca, pe viitor, această amintire s-o transmită și copiilor săi. Oricît e de dureros acest lucru, trebuie să-l spunem: va veni timpul cînd nu vom mai avea alături de cine să ne fotografiem în această zi de 9 mai. De aceea trebuie să-i prețuim pe eroii care astăzi se mai află printre noi, să prețuim clipele cînd putem comunica față în față cu ei.
De moralitatea copiilor care an de an depun flori vii la Focul Etern putem să n-avem grijă. Din punct de vedere moral, ei sînt sănătoși. Să ne îngrijorăm pentru cei ale căror capete au fost îmbîcsite cu istorie falsificată, pentru cei în ale căror suflete au fost sădite roadele naționalismului și neonazismului denaturat.
La Parada Victoriei, oamenii vin fără a fi invitați, vin din îndemnul inimii. Ziua Victoriei este cea mai luminoasă și cea mai importantă sărbătoare capabilă să unească poporul Moldovei. Această sărbătoare e una din principalele componente ale ideii naționale, a cărei esența elita guvernantă așa și nu o poate formula.
La Focul Etern de la Chișinău, la mii de monumente ale ostașilor-eliberatori, restabilite în timpul guvernării în Moldova a PCRM, pentru a cinsti memoria soldaților căzuți în lupte, se vor aduna comuniștii. Alături de ei, neapărat vor veni și alți oameni, adevărați patrioți și urmași recunoscători. Noi cu toții din nou trebuie să ne unim în lupta pentru păstrarea Victoriei!
Natalia Ustiugova
Вернуться назад