DataLife Engine > Tema zilei / Societatea > Druță împotriva lui Bodiul

Druță împotriva lui Bodiul


12-05-2018, 09:35. Разместил: redactor
 
Acum treizeci de ani, în URSS cuprins de febra perestroikăi, s-au declanșat discuții publice serioase referitoare la evaluarea și rezultatele drumului parcurs de țara imensă. Tonul acestor dispute aprinse a fost dat de reprezentanții intelectualității.Acelei intelectualități de natură creativă, care pentru toată prosperitatea lor — apartamente, onorarii, tiraje și case de vacanță — erau datori puterii sovietice.

Este de remarcat faptul că în mare parte, acest segment al intelectualității creative a atacat agresiv bazele existenței socialiste, bazîndu-se pe eșecurile și tragediile incontestabile, care au fost destule în istoria URSS.

Ce a fost a fost! Cu toate acestea, trebuie de menționat că tragediile și eșecurile pot fi identificate în istoriile tuturor țărilor mărețe, popoarele cărora s-au pomenit nu o singură dată ba pe culmea valului istoric, ba au căzut în abisul atemporalității și confuziei.

În republicile sovietice, așa cum se obișnuia atunci de spus «în teritorii», în acei ani, tonul discuției era dat fie de disidenții deschiși — antisovieticii, or, de cei care, într-un fel sau altul, au fost ocoliți de atenția puterii, or, au fost cumva lezați moral...

La răscrucea epocilor

Acum treizeci de ani, marele scriitor moldovean încă atunci, la voia circumstanțelor mutîndu-se din Chișinău la Moscova, Ion Druță, a publicat o serie de articole în presa unională centrală.

Reflectînd asupra sorții poporului moldovenesc în legătură cu modul de viață agricol și partea rituală a folclorului moldovenesc, dezvăluind rădăcinile ortodoxe ale culturii populare, oferind evaluări negative și lansînd săgeți critice în direcția conducerii partinice din republică, Druță a ieșit în evidență, a fost convingător și emoțional. O rezonanță deosebită a avut articolul său «Pămîntul, apa și virgulele».

La răscrucea epocilor, în preajma destrămării URSS, tonalitatea și argumentarea articolului a fost luată ca bază a discursului radical de agitație care a apărut atunci pe valul Frontului Popular din republică, care a crescut, oarecum, limitat și repede dintr-o mișcare național obștească «Pentru perestroikă». O mișcare care încă nu se baza pe «perspectiva unirii cu România», dar care a proclamat o idee generalist naționalistă: «Moldova pentru moldoveni». Ce a cîștigat Moldova din realizarea acestei idei în politica reală, se știe foarte bine. Conflictul de pe Nistru și divizarea teritorială a țării pentru o perioadă nedeterminată, care durează deja de treizeci de ani. Dar, să revenim la discuțiile din acea perioadă, caracteristice pentru ținuturile noastre. În publicistica sa, din perioada perestroikăi, Druță este ghidat de suferința și durerea pentru soarta pămîntului și poporului. Dar oare numai de asta?

«Pe cît de nedreaptă este soarta cu această mică patrie a mea! Nicidecum nu vrea să-i ofere mijlocul de aur. Or sîntem la început, or sîntem la coadă. Or sîntem pe treapta de sus, or sîntem pe cea mai joasă treaptă. Primul loc în Europa după densitatea populației — 125 de oameni pe un km pătrat. Și, ultimul loc după rezervele de apă. Din nou, pînă nu demult, primul loc în Uniune după concentrarea puterii necontrolabile în mîinile cuiva. Și ultimul loc la capitolul care se numește deschidere!».

Tare spus! Spus de o persoană care s-a pomenit în conflict cu conducătorul RSSM Ivan Bodiul, care, timp de 19 ani, a realizat reforma industrială în RSSM.
 
Geniul literar s-a confruntat cu un geniu în arta gospodăririi eficiente

Succesele gospodărosului Bodiul sînt incontestabile. Multe dintre cele ce țin, astăzi, Moldova și enclava ruptă de ea (sper că nu pentru totdeauna) pe malul stîng al Nistrului, au fost construite de Bodiul.

Bodiul era autoritar, hotărît și nu accepta compromisuri pentru nicio formă de manifestare a naționalismului. Druță era curajos, el a simțit puterea talentului său și a considerat începutul național drept prioritar în viața fiecărui om. Aici, cei doi nu au fost de acord și nici nu au putut să fie.

Geniul literar s-a confruntat cu un geniu în arta gospodăririi eficiente. Acest lucru s-a întîmplat cu mult înainte de perestroika lui Gorbaciov, încă în anii 60 ai secolului XX, atunci cînd creșterea nivelului de viață în RSSM, deschiderea unui șir de instituții de învățămînt cu predare în limba rusă și moldovenească și posibilitatea statului de a investi în educație surse importante, precum și dezvoltarea culturală — toate acestea au contribuit la apariția și dezvoltarea intelectualității literare și muzicale în Moldova.

Druță era printre multitudinea de literați de la sate ai RSSM, este adevărat că talentul său s-a evidențiat în contextul nivelului general. În calitate de mare scriitor moldovean, care-l elogia pe Tolstoi, Druță era mai aproape din punct de vedere spiritual de acest măreț scriitor rus. Căutările sale creative, asemenea lui Tolstoi, au fost o încercare de a înțelege cele mai subtile emoții spirituale, acea taină a existenței, care determină nutrirea religiei în rădăcinile și sursele culturii populare.

Ca și Tolstoi, Druță era naiv din punct de vedere politic și pe tot parcursul drumului său creativ, el a fost în căutarea «Copacului adevărului» și a acelei rețete, care nu există în viața reală, pentru schimbarea spre bine a naturii umane și care a devenit piatră de poticnire și pentru Tolstoi care a proclamat strania teorie — «Non-rezistență la rău prin violență».

Non-rezistență pentru păstrarea purității morale! Sună frumos. Însă, non-rezistență la rău înseamnă perindarea lui victorioasă, amărăciune și suferință, or, practica comunităților umane demonstrează că «existența determină conștiința». Deși, evident, și conștiința influențează existența!

Conflictul dintre Druță și Bodiul era cunoscut și la Moscova. Liberalii «moderați» de la conducerea de atunci a URSS i-au ajutat scriitorului să-și găsească un loc în rîndul intelectualității din Moscova. De atunci, marele scriitor moldovean și-a petrecut o mare parte din viață departe de Moldova, de altfel, reacționînd la toate schimbările din «mica sa patrie».

Se gîndea oare Druță, atunci, ce va fi în final?

Evident, presiunea ideologică din perioada guvernării lui Bodiul asupra intelectualității din RSSM, care s-a manifestat în mare parte din rîndul maselor țărănești în anii 60 — 70 ai secolului XX, era foarte mare. Acestea au fost condițiile căii istorice — care au precedat Războiul civil și Marele Război pentru Apărarea patriei, devastările și tendințele de a soluționa problemele pe cale militară: mobilizare și un șir de lovituri strategice pe direcțiile principale.
 
Ivan Bodiul vedea foarte clar care sînt direcțiile principale. Iată ce scria el în cartea memoriilor sale «Scumpei vieți». «Către anii 60, în Moldova funcționau 290 de întreprinderi industriale. În cadrul acestora erau angajați 439 de mii de muncitori. Printre întreprinderile funcționale prevalau uzinele și fabricile industriei ușoare și alimentare unde munca se remunera mai slab. Multe întreprinderi de prelucrare funcționau doar în perioada de conservare și prelucrării materiei prime agricole, după care personalul era redus pînă la minim. Oamenii se duceau să-și caute un alt loc de muncă. Întreprinderi tehnice industriale cu activitate pe tot parcursul anului și salarii mai bune erau doar cîteva. Nivelul de viață al populației, nu doar de la sate dar și din orașe, era foarte mic, mulți muncitori trăiau modest, sătenii aveau greutăți mari... Pentru a rezolva acestea și alte probleme și pentru a crea condiții pentru dezvoltarea unei industrii puternice, inclusiv, întreprinderi care să producă surse de producere, iar muncitorii să primească salarii bune, trebuia de rezolvat problema redresării economiei republicii. În primul rînd, trebuia de eliminat disproporțiile accentuate care au apărut la baza producerii și economiei în perioada post-război în dezvoltarea forțelor de producere a Moldovei. Acest lucru se putea face doar prin crearea unei energetici puternice și industriei de construcție de amploare. De aici am și început».

Saltul în domeniul industrializării și electrificării a fost realizat și către anii 70 ai secolului XX, viața în RSSM s-a schimbat radical spre bine. Însă, interpretarea acestor schimbări în articolele lui Druță din perioada perestroikăi poartă un alt caracter. Conflictul cu Bodiul, căruia la vremea lor «activiștii-interpretatori», care astăzi pledează pentru unionism, din cadrul Uniunii Scriitorilor a RSSM au prezentat experiența creativă a lui Druță drept un fel de exemplu a «naționalismului vădit», a influențat caracterul evaluator al publicisticii scriitorului. Bodiul are de suferit de peste tot. Unde nu te-ai întoarce, de toate se face vinovat Ivan Ivanovici Bodiul!

«Revolta distrugerii sub stindardul creării... Haos nervos — mediul firesc pentru tirani. Tradițiile populare și fundamentele morale au fost primele aduse în jertfă. Tiranul (adică Bodiul — nota autorului) are nevoie ca totul să înceapă, neapărat, de la el. Pînă la el a fost pustiu. A venit el, a început și viața. Prima lovitură a venit asupra intelectualității moldovenești, mai ales cea artistică, care reacționează la toate fluctuațiile tradițiilor și moralei. Imediat, au fost create etichete care urmau a fi purtate decenii la rînd. Cîte începuturi luminoase, de care avem astăzi mare nevoie, au fost nimicite de la bun început...», aceasta este caracteristica lui Druță.

Peste treizeci de ani, după tot ce au avut de suferit oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului, toate aceste «vînturi și începuturi», cuvintele scriitorului se citesc cu ironie amară. Intelectualitatea sensibilă a Moldovei «care reacționează sensibil la toate fluctuațiile tradițiilor și moralei», în acești ani, s-a scindat brusc și, astăzi, o bună parte din ea renunță la identitatea moldovenească în favoarea proiectului «României mari».

Se gîndea oare Druță atunci cînd își dădea articolul în «Литературная газета» că această concluzie a discuției de treizeci de ani despre căi și perspective, despre neajunsuri și eșecuri va fi anume așa? Că acea intelectualitate moldovenească «sensibilă și vulnerabilă», pe care o apăra vehement de «tiran și dictatură», va cădea într-o dictatură și mai mare, negînd și identitatea moldovenească, și limba, și dreptul poporului la statalitate? Probabil, nu s-a gîndit.

În febra publicisticii perestroikăi

De altfel, polemica este captivantă. Atît de mult vrei să dobori oponentul, mai ales cînd ai de partea ta o forță — forța opiniei publice. Și seria de articole a lui Druță din perioada perestroikăi și cartea de memorii a lui Bodiul este despre Moldova. Despre Moldova pe care cei doi au văzut-o diferit, fiecare în propria amploare. Totodată, niciun nu a vrut răul țării și poporului.

Cum nu ar fi, atît Bodiul cît și Druță, în reflecțiile lor, despărțite de distanța timpului, converg în una: «Una dintre cele mai vechi probleme ale Moldovei — insuficiența cronică de apă dulce» — Druță. «Moldova este amplasată la latitudine de umiditate insuficientă a solului... În afara faptului că precipitațiile nu sînt suficiente, ele vin să cadă nu la timpul oportun... Acest caracter sezonier al precipitațiilor duc la faptul că culturile timpurii cu perioadă vegetativă scurtă, de regulă, produc roadă redusă... În Moldova, unde se repetă secetele și precipitațiile nu cad la timp, daunele pot fi evitate doar prin asigurarea irigării culturilor» — Bodiul.

Este adevărat, în ciuda coincidențelor opiniilor cu privire la esența problemelor, concluziile sînt diametral opuse. Druță, în publicistica sa «distruge» ameliorarea de amploare a lui Bodiul, numind-o «monument al tiraniei», apelînd la starea ecologică complicată a rîurilor mici și mari și rezervoarelor de apă, care au avut de suferit de pe urma acestei ameliorări.

«Tiranul», tot el Bodiul, argumentează eforturile pentru realizarea programului de ameliorare pur pragmatic: «Seceta distrugătoare din 1944–1947, care a generat foametea și degradarea agriculturii, puțin ce ne-a învățat. În republică nu au fost soluționate aceste probleme fundamentale. Către anii 60, suprafața terenurilor irigate era de doar 25 de mii de ha. Viața cerea o exploatare mult mai intensă a acestui rezervor puternic pentru a spori producerea agricolă — irigarea pămînturilor. A început această muncă complicată și de amploare în ceea ce privește irigarea terenurilor mari de-a lungul rîurilor Nistru și Prut». Acum treizeci de ani, Druță, după ameliorare a reclamat și lucrările chimice în agricultură. Iar de această dată, imaginile sînt, pur și simplu apocaliptice!
 
«Un sfert de secol, asupra cîmpurilor Moldovei bîntuie furtuni chimice. De dimineață pînă seara, aproape anul în jur, se rotesc în aer avioane cu pesticide și erbicide... Praful misterios se aruncă din avioane... Oamenii se sufocă, oamenii sînt bolnavi.»...

Iată ce răspunde Bodiul: «Structura producerii agricole în Moldova a fost întotdeauna saturată cu culturi tehnice, vegetale și eterice, podgorii și a necesitat o luptă intensă împotriva dăunătorilor acestor culturi și plantații. În condiții calde de sud ale Moldovei, situată nu chiar atît de departe de Africa și Orientul Apropiat, bolile putregai și dăunătorii zburători dădeau mari bătăi de cap. Care, deseori, acești dăunători apăreau aici ca norii, distrugeau totul și zburau în altă parte. În ultimii ani, lăcustele și diverse boli au pustiit cîmpurile și au generat foame și sărăcia poporului. Odată cu începutul mecanizării și utilizării chimicalelor în agricultură, aceste dezastre au fost lichidate». S-ar părea că acesta sînt fapte absolut evidente, însă, atacurile din perioada perestroikăi sînt mult mai «argumentate»! Druță bate în cel mai vulnerabil loc!

«Anume copii au fost cei mai afectați de chimizarea agriculturii. Nu este secret pentru nimeni că după intensificarea utilizării pesticidelor, în Moldova au început să se nască copii cu probleme mentale... Ne pune pe gînduri și acea circumstanță că fiind o republică multinațională, în acest dezastru se prezintă doar o singură națiune. 150 de școli pentru copiii cu probleme mentale și toate 150 moldovenești!»

Da, unui asemenea knockout publicistic nu rezistă nicio chimizare, nicio autoritate și niciun fel de fapte. Aici este acuzare deschisă în genocid al moldovenilor pus la cale de niște «extratereștri», ceea ce se și auzea, la drept vorbind, în acei ani cînd se ruina și fura bogăția acumulată de generații.
 
«A doua nenorocire a Moldovei după chimizare — cultivarea tutunului într-o amploare incomparabilă...», scria Druță acum 30 de ani.

Și ce răspunde Bodiul acestor acuzații? «Specializarea gospodăriilor din nord pe cultivarea culturilor înalt tehnologice a schimbat radical economia colhozurilor și sovhozurilor. De pe urma realizărilor cantităților mari de sfeclă de zahăr, tutun și floarea soarelui, gospodăriile au început să obțină venituri financiare importante și să finanțeze cu succes acțiunile pentru producerea ulterioară, construcția obiectelor cu menire industrială și socială și să asigure muncitorii cu salarii bune. Din producerea materiei prime din tutun, o muncitoare sîrguincioasă (cu ajutorul părinților în etate), pe sezon, putea să cîștige pînă la șapte mii de ruble, poate și mai mult. În acea perioadă, aceștia erau bani mulți. Pe atunci, pentru a construi o casă bună și spațioasă era nevoie de circa 10 mii de ruble. Casele frumoase în satele mari din nordul republicii au devenit accesibile datorită veniturilor bune ale muncitorilor din sfera tutungeriei».

Însăși istoria a făcut concluziile. În favoarea lui Ivan Ivanovici Bodiul

Trecutul poate fi șters și uitat. Lipsa memoriei servește de minune guvernanților fără principii care duc poporul în deznădejdea sărăciei și disperării. Acum 30 de ani, pe teritoriul fostei URSS au demarat procese distructive, dinamica cărora a fost reținută de bogățiile acumulate și create prin munca milioanelor de oameni ale țării imense. Puțin probabil că cineva mai ține minte în detalii discuția de acum treizeci de ani. Însă, în aceste detalii se ascund diavolii distrugerilor.

Cu siguranță, marele scriitor moldovean, Ion Druță, fără vreun gînd rău și inconștient a bătut în rezultatele istorice a construcției industriale în RSSM. Ceva tulbure și bun, dar foarte șters i s-a arătat în față. Trecutul, dar și prezentul i se păreau atunci sumbre și dezastruoase.

Ivan Bodiul, spre deosebire de Druță, privea lumea altfel. A construi însemna pentru el ceva concret, practica de îmbunătățire a vieții prin crearea unei economii sociale puternice. Niciun fel de ambiguitate, toate erau absolut clare, conform planului. Și, desigur, Bodiul, ca oricare alt om mai și greșea și nu întotdeauna avea dreptate. Însă, rezultatul activității sale justifică istoric toate erorile conducătorului care a muncit pentru țară și popor.

Acum treizeci de ani, talentul polemic a lui Ion Druță și naivitatea sa politică evidentă a scriitorului au jucat o glumă proastă. Gîndind să facă o faptă bună, el, involuntar, a conlucrat forțelor răului, războiului și distrugerilor.

Existența este determinată de conștiință — așa este! Însă, fără o conștiință corespunzătoare, existența nu poate fi schimbată spre bine. Talentul trebuie să conștientizeze măsura responsabilității pentru fiecare cuvînt aruncat în spațiul public. Iar în acest caz, însăși istoria a făcut concluziile disputelor dintre Druță și Bodiul.

Aceste concluzii sînt evidente pentru noi — în favoarea lui Ivan Ivanovici Bodiul.

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Вернуться назад