DataLife Engine > Tema zilei / Viața de partid > Anul 1994 — «Alegerea istorică e de partea poporului»

Anul 1994 — «Alegerea istorică e de partea poporului»

26-05-2018, 09:34. Разместил: redactor
În opinia noastră, interes major în prezentarea raportului prezintă posibilitatea de a ne reaminti de realitățile perioadei de restabilire a unui partid comunist în Moldova. Ceea ce, respectiv, de la înălțimea zilelor actuale, ne permite nouă să conștientizăm în ce condiții comuniștii moldoveni contemporani au purces în lupta pentru Moldova, în ce stare au luat brazdele guvernării țării și, în rezultat, au adus-o pe calea celor 8 ani de progres.

Noi, Partidul Comuniștilor, nu pentru prima dată ajungem pe drumul dreptății și dezvoltării înfruntînd barierele trădătorilor, oligarhiei, anticomuniștilor de grotă (care activează, inclusiv, și din afara țării noastre). Încă o dată și în mod evident indică asupra acestui fapt și raportul lui Vladimir Voronin. Ceea ce înseamnă că există toate motivele să credem în propria noastră victorie și astăzi, peste o pătrime de veac.

A trecut ceva mai mult de un an din acea zi de octombrie a anului 1993 în care, chemați de un comitet de organizare, un grup nu prea mare de oameni uniți de același scop s-au adunat la Prima conferință de constituire a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Astfel, 22 noiembrie, 1993 va intra în istorie ca ziua nașterii partidului nostru.

E necesar de a fi menționat faptul că această conferință a fost precedată de o luptă perseverentă pentru ca Prezidiul Parlamentului să anuleze decizia sa ilegală (din august, 1991) cu privire la interzicerea activității Partidului Comunist al Moldovei. În cele din urmă, pe 7 septembrie, Prezidiul Parlamentului a luat o hotărîre prin care a indicat că cetățenii Republicii Moldova, foști membri ai Partidului Comunist al Moldovei, nu pot fi considerați participanți la lovitura de stat de la Moscova din 19-21 august, 1991 și nu pot fi supuși unor urmăriri în baza apartenenței lor la PCUS decît doar în cazul în care ar exista o decizie a instanțelor judecătorești, aceasta fiind luată în conformitate cu prevederile legii.

Alt punct al respectivei hotărîri indica faptul că cetățenii Republicii Moldova au dreptul să se unească în organizații de tipul celor comuniste în corespundere cu Legea despre partide și alte organizații politice și obștești în baza unor condiții juridice egale cu cele ale altor partide și organizații. Iar punctul al treilea, ultimul, al acestei hotărîri preciza că cererea ca proprietatea fostului PCM să fie restituită este respinsă, deoarece toate problemele cu privire la proprietate sînt examinate în conformitate cu legislația în vigoare.

Pentru a nu mă abate de la cronologia expunerii evenimentelor, la această problemă voi reveni mai jos, iar aici voi spune că, și cu multă vreme înainte de anularea interzicerei activității Partidului Comunist, un grup de comuniști din Chișinău, printre care au fost tovarășii Conopelchin, Cuznețov, Ulianov, Bojco și alții, au început să întreprindă unele acțiuni în scopul creării unui partid nou. Și la momentul cînd Prezidiul Parlamentului a luat respectiva decizie, activitatea lor, precum și oamenii pe care au reușit să-i atragă, ne-au permis să urgentăm desfășurarea Primei conferințe de constituire a partidului. La puțin timp după conferință, au fost pregătite și prezentate la Ministerul Justiției documentele necesare pentru înregistrarea partidului.

Apariția Partidului Comuniștilor pe arena politică a republicii, la drept vorbind, nu i-a prea bucurat pe cei care s-au grăbit să înmormînteze ideea comunistă, care, trădînd cauza și interesele PCUS de dragul propriei bunăstări, au trădat și partidul, și poporul, și pe sine și chiar au trecut în tabăra anticomuniștilor înverșunați. De aceea, chiar de la primii noștri pași noi simțim împotrivirea lor, încercările de a nu ne permite să prindem la puteri.

După conferință, a început o vînzoleală îndelungată cu procedura înregistrării partidului. S-a ajuns pînă la aceea că Ministerul Justiției în mod oficial ne-a refuzat înregistrarea, recurgînd la diferite motive. Și doar după ce am făcut un demers la Judecătoria Supremă și după ce am ținut a doua conferință de constituire a partidului, pe 27 aprilie, în sfîrșit, am primit de la Ministerul Justiției adeverința nr. 31 de înregistrare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Apropo, de acum în timpul dezbaterilor judiciare am aflat că fosta conducere a Partidului Comunist al Moldovei a avut dreptul ca pe parcursul unui an să atace în Judecătoria Supremă decizia Prezidiului Parlamentului cu privire la interzicerea PCM, însă, nu se știe de ce, n-a făcut acest lucru. Nu cred că nu l-a făcut doar din cauza necunoașterii legilor. […]

Deci, la începutul lunii mai, noi am început, de fapt, construirea organizatorică și ideologică a partidului. Astăzi, în ziua cînd se desfășoară lucrările congresului nostru, în 35 din cele 41de orașe și raioane existente în republică au fost de acum create organizații orășenești și raionale de partid, în care de acum s-au reînregistrat mai mult de 3100 de oameni care anterior s-au aflat în rîndurile PCUS. În componența PCRM au fost primiți 38 de membri noi. Au fost create 165 de organizații primare la locul de trai al comuniștilor. În celelalte șase raioane activează grupuri de inițiativă care sînt preocupate de reînregistrarea comuniștilor și de crearea unor organizații raionale. Consiliul Republican i-a invitat la actualul congres și pe acești tovarăși.

În legătură cu faptul că mijloacele de informare în masă, primind indicațiile respective, practic, au trecut sub tăcere apariția Partidului Comuniștilor, activitatea de reînregistrare a comuniștilor și de creare a organizațiilor teritoriale a fost dusă în baza principiului de la om la om. În esența sa, acesta e un criteriu al conștiinței și onoarei fiecărui cetățean. Doar în cazul nostru nimeni nu promite nimic nimănui — nici funcții, nici privilegii. Așa că unii revin în rîndurile partidului, iar alții se încadrează în ele doar la îndemnul inimii, din dorința de a nu lăsa poporul și viitorul lui la cheremul actualilor constructori ai capitalismului.

La prima conferință de constituire, pentru organizarea muncii curente, a fost ales un Consiliu Republican. […]

Probleme s-au adunat multe, deoarece, practic, pe toate le făceam de la zero, fără mijloace, fără local, fără telefon și fără transport. Partidului i s-a luat tot ce s-a putut să i se ia. Nu au putut să-i ia doar principiile și convingerile, solidaritatea și tovărășia noastră de partid. Și dacă noi, într-un termen atît de scurt, am reușit să creăm noi structuri de partid, practic, în întreaga republică, doar acest fapt confirmă ceea ce am spus mai sus.

Mulți membri ai Consiliului Republican, îndeosebi tovarășii Hristev F. I., Miron A. S., Plămădeală M. D., Anton G. F., Cîlcic I. D., fără a ține seamă de nimic, chiar nici de amenințări și persecuții, din contul mijloacelor proprii și cu transportul lor se deplasează prin orașele și satele din republică, se întîlnesc cu oamenii, le explică principiile și poziția partidului, îi atrag la munca de partid în noile condiții. Pe lîngă asta, membrii Consiliului Republican rezolvă concomitent și multe alte probleme cu caracter organizatoric și tehnic. Bunăoară, la organizarea editării primului număr al buletinului informativ al CR în mod considerabil au contribuit tovarășii Miron A. S. și Hristev F. I. Datorită eforturilor depuse de ei, precum și a participării personale dezinteresate a tovarășilor Tofan N. I. și Țiperman V. V., a fost posibil să fie tipărit nu numai primul număr al acestui buletin, dar și să fie pusă la punct editarea cu regularitate a următoarelor lui numere, ceea ce a permis să-i informăm în mod operativ pe comuniști despre starea de lucruri în activitatea partidului.

Un mare aport personal în lupta pentru înregistrarea partidului a adus membrul CR, Plămădreală M. D., al cărui profesionalism juridic a contribuit la dărîmarea peretelui de refuz, pe care l-au ridicat cei ce se tem de revenirea comuniștilor pe arena politică. Primul ziar al partidului nostru a devenit ziarul raional de la Cahul cu numele simbolic «Renaștere — Возрождение». La editarea lui, au depus multe eforturi membrul CR și deputat în Parlament, tovarășul Prijmireanu D. V., și colectivul de creație în frunte cu membrul de partid Valentina Grosul. La organizarea diferitelor acțiuni de către Partidul Comuniștilor la Chișinău a acordat un ajutor considerabil membra CR, tovarășa Lîiurova S. P.

În ansamblu, toți membrii CR sînt pătrunși de sentimentul marii lor responsabilități față de cauza în care s-au încadrat, ei înțelegînd necesitatea și actualitatea problemelor pe care le soluționează. De aceea ședințele CR întotdeauna se desfășoară într-un spirit activ și principial, problemele luate în dezbatere sînt analizate multilateral, iar deciziile se iau, fiind luată în considerare opinia fiecăruia.

Dar la constituirea rîndurilor și structurilor de partid lucrează nu doar membrii Consiliului Republican. Un mare ajutor în această muncă ne acordă tovarășii noștri din teritoriu. Și fac acest lucru din proprie inițiativă, în mod operativ luînd legătură cu CR, cu oamenii din localități, atrăgîndu-i pe aceștia în rîndurile noastre. Despre toți e greu să vă povestesc, totuși, pe doi din ei aș vreau să-i numesc. Este vorba despre Opareniuc P. D. și Primovici F. G., care din proprie inițiativă s-au deplasat în raioanele lor de baștină, unde au lucrat și unde lumea îi cunoaște bine, au înfăptuit acolo reînregistrarea foștilor membri ai PCUS și au desfășurat adunări de constituire a organizațiilor primare.

În mod aparte vreau să subliniez și acel mare ajutor pe care ni-l acordă comuniștii-veterani în munca de construire a partidului. Astăzi, anume ei sînt partea cea mai activă a noastră. Noi avem de învățat de la ei încă multă vreme asemenea calități prețioase, cum sînt tăria spiritului, fidelitatea idealurilor și cauzei partidului. Printre cei care primii s-au reînregistrat în rîndurile partidului sînt comuniști din anii treizeci, care au pus bazele industrializării și colectivizării țării. Ca întotdeauna, în rîndurile partidului sînt comuniștii care au luptat în Marele Război pentru Apărarea Patriei, care ne-au adus libertate nu doar nouă, ci și întregii lumi. Rămîn fideli moștenirii leniniste și comuniștii anilor cincizeci, care și-au consacrat tinerețea restabilirii economiei naționale. În destinele acestor oameni se reflectă măreția și invincibilitatea poporului sovietic din acei ani, care atunci trăia, muncea și construia, fiind unit într-o mare familie a Uniunii RSS. Iar astăzi în destinele acestor oameni se reflectă amărăciunea și neacceptarea evenimentelor care au condus la distrugerea statului unitar și a partidului. Prea multe evenimente mărețe și tragice i-au revenit acestei generații: războiul i-a răpit tinerețea, iar noii «democrați» i-au furat dreptul la o viață asigurată și liniștită la pensie. Dar acești oameni nu numai că nu se pierd cu firea — ei în mod activ continuă să întruchipeze legătura dintre generații. […]

Noi avem foarte multe de făcut pentru ca organizațiile de partid cît mai degrabă să prindă la puteri, să se întărească și să se includă activ în munca de partid. Și nu prea avem timp. Fiecare zi de rămînere în urma proceselor ce se desfășoară în Moldova înseamnă continuarea înrăutățirii întregii situații politice și social-economice din republică, înseamnă lezarea în continuare a libertăților și drepturilor omului.

Dar existența doar a rîndurilor partidului, fie chiar și bine construite și organizate, încă nu înseamnă totul. Nu acesta e scopul final. Toate acestea sînt necesare pentru includerea activă a fiecărui membru de partid în activitatea zilnică de înfăptuire a muncii politice în mijlocul oamenilor. Pornind de la situația social-politică pe care o avem, de la amplasarea forțelor politice și parlamentare, putem spune că Partidul Comuniștilor, în mod obiectiv, se află în opoziție.

O atare situație ne pune în față sarcina de a însuși formele și metodele de muncă de opoziție. Noi sîntem în opoziție față de regimul de la guvernare, față de cursul lui la capitalizare, jefuire a patrimoniului poporului și sărăcire a poporului. Din partea noastră, nu poate fi vorba de nici o susținere și de nici o participare la privatizarea financiară, vînzarea pămîntului și a întreprinderilor industriale cu prețuri de nimic sau ortacilor săi, sau grangurilor occidentali, aderarea republicii la NATO, transformarea ei într-un stat polițist, rezolvarea problemelor pe seama buzunarului oamenilor muncii etc. Mai mult decît atît — astăzi, principala noastră sarcină e de a efectua o activă muncă de explicare, de a-l face pe fiecare om să înțeleagă ce efect dezastruos și păgubitor vor avea asemenea transformări ale societății noastre. În aceste scopuri, trebuie să folosim toate mijloacele posibile. Dar principala formă de muncă în mijlocul maselor trebuie să fie formula de la om la om. Începînd cu familiile noastre, cu vecinii noștri, cu tovarășii de serviciu, noi trebuie să desfășurăm o permanentă muncă explicativă, pentru a nu permite ca ideologia bazată pe proprietatea privată să pătrundă în conștiința oamenilor noștri, pentru ca să le întoarcem speranța și încrederea că nu totul e pierdut, că după noapte vine ziua.

O deosebită atenție trebuie să acordăm activității noastre în mediul tinerilor. Trebuie să le explicăm tinerilor că toate aceste așa-numite reforme se vor răsfrînge în cel mai păgubitor mod anume asupra lor, asupra perspectivei lor de viață, asupra situației lor sociale și materiale, în sfîrșit, asupra copiilor pe care-i vor avea în viitor. […]

O altă direcție extrem de importantă în activitatea noastră este interacțiunea și contactele permanente cu clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea. Legea cu privire la partide nu permite să fie create structuri de partid în colectivele de muncă, dar legea nu ne interzice să mergem noi înșine și să desfășurăm munca în aceste colective. […]

Principalul lucru pe care trebuie să-l ducem în colectivele de muncă este adevărul despre cele ce se întîmplă în Moldova, aprecierea evenimentelor de pe poziții de clasă, însăși poziția partidului și viziunea sa în ceea ce privește ieșirea din situația creată.

Cu siguranță, și oamenii muncii vor avea multe întrebări față de noi. Mai ales întrebări legate de faptul că, declarîndu-ne succesori de drept ai PCUS și PCM în problemele ideologice, într-un mod sau altul, noi sîntem responsabili de evenimentele care au condus la dezorganizarea PCUS și la destrămarea URSS. Aceste probleme permanent ne preocupă și pe fiecare dintre noi. Vrem sau nu vrem, tot timpul ne întoarcem cu gîndul la aceste evenimente și ne chinuim să aflăm răspunsul la întrebarea: de ce s-a întîmplat asta? […]

Paradoxul constă în faptul că și la conducerea majorității republicilor din fosta componență a URSS se află oameni care nu chiar atît de demult «conduceau» procesul de construire a socialismului. Comuniștii, în mod univoc, apreciază aceste noi regimuri ca antipopulare.

Poporul a fost cumplit înșelat. Sub drapelul trecerii la economia de piață, noi am fost aruncați cu decenii în urmă. Nivelul distrugerii economiei poate fi comparat doar cu rezultatele unei totale înfrîngeri militare. Viața se scumpește în mod catastrofal. De acum 90 la sută din populație trăiește sub limita sărăciei. Mortalitatea depășește natalitatea. Principalele produse alimentare — pîinea, laptele, carnea — devin inaccesibile pentru majoritatea populației. Așa-numitele reforme se efectuează în scopul îmbogățirii funcționarilor corupți, a speculanților și a diferiților escroci. Prețurile libere, prin care reformatorii noștri caracterizează așa-numitele relații de piață, sînt stabilite în birourile structurilor de conducere și de asemenea sînt direcționate spre îmbogățirea unor persoane separate și sărăcirea milioanelor de oameni de rînd. În republică se intensifică diferențierea socială și antagonismele.

Poporul a fost privat de toate realizările sociale și culturale — de dreptul la muncă și la odihnă. Studiile gratuite și asistența medicală fără plată nu mai există. Iar noua concepție a Ministerului Educației în general închide ușile spre cunoștințe în fața majorității tinerilor din satele republicii, oferindu-le posibilitatea de a face studii doar tinerilor din familii înstărite. Astăzi, mulți copii din republică nu frecventează școala, deoarece o parte din școli sînt închise din cauza lipsei de foc, precum și din cauza că, îndeosebi în localitățile rurale, copiii nu au haine calde și încălțăminte de iarnă.

Nivelul plăților pentru serviciile comunale și spațiul locativ a ajuns la sume care, în majoritatea cazurilor, sînt mai mari decît pensiile și veniturile oamenilor, de aceea majoritatea populației nu poate achita aceste plăți. O mulțime de oameni abia de o poate scoate la capăt, însă ajutor sau protecție nu au de la cine primi. Crește decăderea morală a tineretului, crește nestăvilit criminalitatea, pragul de securitate a cetățenilor a scăzut pînă la nivelul cînd «fiecare se salvează de unul singur cum poate». Toate acestea luate împreună nu sînt altceva decît genocidul propriului popor de către cei care, chipurile, în numele poporului, s-au apucat să ne conducă țara.

Am speranța că asemenea discuții sincere se vor purta și în colectivele de muncă și că oamenii ne vor auzi și vor veni alături de noi. […]

În continuare — cîte ceva despre permanenta însărcinare de partid pentru fiecare membru al partidului. Anterior, adică în PCUS, exista un întreg sistem de însărcinări de partid și de verificare a îndeplinirii lor. Acum un asemenea sistem nu există și nici nu va exista. Acum este necesar ca fiecare membru al Partidului Comuniștilor, cu ajutorul organizației primare și în baza cunoștințelor, capacităților, experienței și timpului pe care le posedă, să-și determine el însuși sectorul participării sale permanente și conștiincioase la munca de partid, contribuind astfel la statornicirea rîndurilor partidului și la creșterea autorității PCRM în mijlocul poporului. Noi nu trebuie să ne ocupăm de organizarea întrecerii socialiste, de diferite inițiative sau încă de ceva din trecutul nostru nu prea îndepărtat. Principala noastră grijă trebuie s-o constituie omul. Desigur, partidul nu dispune de posibilitatea acordării unui ajutor concret, dar a explica oamenilor cauzele care au condus la viața pe care o avem astăzi, a-i demasca pe cei care, prin activitatea lor, au adus țara la o asemenea viață, iar pe lîngă asta, a indica și căile de ieșire din actuala criză — asta e posibil s-o facem, și anume toate acestea trebuie să le conțină activitatea noastră de zi cu zi la etapa dată. […]

Toate eforturile și aspirațiile noastre întru consolidarea partidului nostru vor avea o eficiență multiplă în cazul în care vom reuși, într-un timp cît mai scurt, să asigurăm apariția unui ziar republican de partid. Dacă anterior, studiind lucrările lui Lenin, noi cunoșteam în aspect teoretic faptul că lupta politică trebuie să fie începută cu organizarea propriului ziar, acum ne-am convins personal de asta în practică. De aceea sîntem obligați cu propriile eforturi să spargem blocada informațională în care ne țin «luptătorii pentru democrație». E clar că, astăzi, acesta este un lucru scump, complicat și greu. Dar ziarul este necesar și, din acest considerent, îl vom avea. Sper că la organizarea apariției lui vom putea beneficia de ajutorul atît al tuturor comuniștilor din republică, cît și al multor oameni ai muncii. […]

Apreciind în mod obiectiv situația social-economică din republică, noi sîntem în drept să vorbim de acum nu despre o criză profundă, ci despre o catastrofă. Pentru întregul popor, se apropie o perioadă pe care putem s-o numim adevărată calamitate. Întreprinderile industriale își opresc activitatea definitiv sau pentru un timp îndelungat, încetează construcția capitală, piere satul și sînt distruse bazele agriculturii, a început prăbușirea inevitabilă a sferelor educației, sănătății și culturii, s-a declanșat criminalizarea totală a structurilor de afaceri și a celor de conducere.

Cei care se află acum la conducerea țării nu și-au îndeplinit nici una din promisiunile făcute. Dimpotrivă, pătrunzînd în deciziile și faptele lor, fără să vrei, îți vine următorul gînd: oare ei nu în mod special procedează anume așa cum procedează și oare nu în mod special iau anume asemenea decizii?

Societatea n-a devenit democratică, poporul a pierdut tot ceea ce a avut — și în plan economic, și în plan social, și în plan politic. Constituția, adică Legea Fundamentală, conform căreia sînt obligați să trăiască mai mult de patru milioane de oameni, a fost adoptată cu voturile doar a 81 de deputați, altfel spus, practic, în spatele poporului. Lucrurile stînd astfel, e clar că și atitudinea față de această lege din partea celor care dețin puterea va fi analogică. Încă nu dovediseră să se usuce cerneala cu care a fost scrisă ea, cînd, la adoptarea Legii cu privire la alegerile locale, nimeni nu a respectat prevederile Constituției, încălcîndu-le în mod grosolan. Și așa se va întîmpla de fiecare dată cînd va apărea vreun pericol, chiar și unul imaginar, pentru actuala guvernare. Noi trebuie să ne întipărim adînc în memorie acest lucru, să ținem cont de el în vedere în procesul de desfășurare a muncii politice în mase și să nu avem nici un fel de iluzii referitor la lozincile «democratice». […]

Astăzi, pe nimeni nu mai trebuie să-l convingi de ceva. Chiar de la începutul așa-numitelor reforme economice, a fost luată direcția spre astfel de schimbări care oferă posibilitate în primul rînd «democrației» nomenclaturiste și celor care o alimentează suplimentar și o deservește să se îmbogățească fabulos din contul colosalelor valori materiale create de generațiile precedente. Împingînd la o parte toate normele de bun simț și onestitate, înarmîndu-se cu demagogia privind milioanele de proprietari, guvernanții noștri au procedat la privatizarea financiară, care a fost nu altceva decît jefuirea avuției poporului și spălarea banilor furați de la popor. De aceea toate aceste procese nu pot fi caracterizate altfel decît o criminalizare evidentă și grabnică a economiei, de altfel, ca și a politicii.

Aproape cu doi ani în urmă, în frunte cu președintele țării, a fost creată ceva de felul unei comisii sau consiliu de combatere a corupției. Și ce a urmat după asta? Absolut nimic! În cîteva numere ale ziarului «Независимая Молдова» au apărut cîteva schițe filosofice cu respectiva temă, după care lucrurile au rămas pe linia moartă. Posibil, pentru dumnealor de bună seamă este dificil să diferențieze anumite fapte de ceea ce se ocupă în permanență ei înșiși? Pentru a ne convinge de asta, nu e nevoie să mergem departe, ci doar să facem o plimbare în jurul Lacului Comsomolist și să vedem ce construiește și cine construiește ceea ce apare pe malul acestui lac. Cam același lucru se întîmplă la intrarea în Chișinău dinspre Bălți și la cea dinspre Hîncești. Acum în republică peste tot se țin adunări cu tema intensificării luptei împotriva criminalității. La aceste adunări participă și conducătorii republicii. De ce ei n-ar lua cu sine cel puțin un proprietar al acelor castele, ca aceștia să-și împărtășească experiența de fruntași ai «construcției capitaliste» și să răspundă concret la următoarea întrebare: cum de i-a reușit unui lucrător din cadrul primăriei, al Guvernului, ba chiar și unui ministru să zidească o asemenea frumusețe doar din contul salariului? Poate, de bună seamă, oamenii noștri de rînd sînt atît de înapoiați și nepricepuți, încît își irosesc zilele și viața fără de nici un rost?!

Poporul este intolerant față de bogăția nemeritată, față de privilegiile neîntemeiate și față de inegalitatea materială. Și în această privință nu-l vei înșela cu nici un fel de bonusuri. Poporul nostru e răbdător, chiar foarte răbdător, dar pînă și cea mai trainică ață se subțiază și, într-o bună zi, se rupe. Ar fi bine să nu se uite acest lucru. Poporul nu mai are încredere în actuala putere nici în teritoriu, nici în centru. Oamenii și-au dat seama că nu avem la ce ne aștepta bun de la ea, iar așa-numitele reforme vor fi efectuate tot pe seama lor, adică a oamenilor, după care viața li se va înrăutăți și mai mult. […]

E absolut clar și faptul că actuala conducere a republicii nu este capabilă să soluționeze nici una din problemele cardinale referitoare la ieșirea din criză. Dimpotrivă, prin acțiunile sale, ea agravează starea de lucruri. În această situație, cea mai onestă faptă din partea ei ar fi demisia concomitentă a întregului guvern. Locul acestuia trebuie să-l ia un guvern în care poporul să aibă încredere și care ar proceda neîntîrziat la realizarea unor programe de salvare a țării de catastrofă și de subjugare. Iar comuniștii — au ei oare un program de ieșire a țării din impasul economic și social? Da, ei au un asemenea program. Va veni timpul și îl vom aduce la cunoștința tuturor.

Acum voi indica doar cîteva direcții prioritare pe care le conține:

— combaterea criminalității și a banditismului, precum și a corupției în aparatul de stat;
— protejarea potențialului de dezvoltare și menținere a națiunii, a științei, culturii, educației, copilăriei și bătrîneței;
— crearea unor uniuni economice cu toate republicile fostei Uniuni Sovietice;
— reglementarea relațiilor financiar-creditare și monetare;
— concentrarea mijloacelor și subvenționarea specială a agriculturii și a unor anumite domenii industriale;
— protejarea de către stat și sprijinirea businessului mic etc.

Pe lîngă respectivul program, partidul nostru dispune și de un potențial de cadre capabil să slujească poporului muncitor în mod onest și responsabil, să schimbe spre bine situația social-economică din țară. Dar pentru asta va trebui să luptăm insistent cu actuala «democrație» nomenclaturistă. Formele acestei lupte pot fi diferite. În majoritatea cazurilor, ele depind de situația concretă. Absolut clar este doar un singur lucru: noi nu putem admite violență. Noi sîntem contra extremismului politic din orice parte ar veni acesta și sub orice culoare s-ar camufla. O poziție autentică e totdeauna făuritoare, deoarece ea nu îndeamnă la distrugere, ci ajută poporul să-și rezolve cele mai stringente probleme și să supraviețuiască în aceste vremuri grele.

Timpul ce s-a perindat de la interzicerea Partidului Comunist ne-a deschis ochii la multe lucruri. Tuturor ne-a fost dat să trăim ani dificili, să-i pierdem pe mulți dintre tovarășii noștri. Dar asta a fost și o perioadă de purificare, o perioadă de reevaluare a multor fenomene și valori. […]

În popor e vie perceperea socialismului ca societate a echității sociale. Milioane de oameni au crezut în această idee. Această idee e vie și astăzi, ea va trăi atîta timp cît există omenirea. La noi, problema privind alegerea politică nu e nici pe departe soluționată. Ceea ce avem la ziua de astăzi e alegerea făcută în pofida poporului de un strat subțire al elitei. Misiunea istorică a Partidului Comuniștilor constă în acordarea unui ajutor poporului, pentru ca el să facă o asemenea alegere, să dea preferință unei asemenea căi de dezvoltare, care să corespundă intereselor fiecăruia și, totodată, ale tuturor, care să asigure omului un nivel decent de trai, care să statornicească în societate adevărate libertăți și adevărate drepturi, precum și relații de prietenie și înțelegere reciprocă între oameni.

Arhiva CC AL PCRMскачать dle 10.6фильмы бесплатно

---

Вернуться назад