A existat oare reforma?
18-06-2018, 10:20. Разместил: redactor
Această reformă nu a scutit instituția de influența politică și nici nu a asigurat independența procurorilor. Și, în general, apar dubii — a fost oare implementată reforma, a existat oare? Poporului moldovenesc i s-a făcut mai bine, i s-a făcut mai multă dreptate sau are mai multă siguranță?
Aduceți banii...
Trebuie de spus că s-au cheltuit bani mulți. UE a alocat pentru reforma justiției în Moldova 60 de milioane de euro, 13 dintre care au revenit reformei procuraturii. Guvernarea, însă, așa cum obișnuiește, a «împărțit» aceste surse. Pentru că, de facto, nu și-a dorit nicio reformă iar starea existentă a lucrurilor i-a convenit perfect.
I-a convenit faptul că corporația procuraturii este construită în baza principiului grupării criminale organizate. Care se preocupă nu doar de dosarele penale la comandă și persecutarea opoziției politice, dar ignoră adevăratul factor criminal: contrabanda, drogurile, spălarea banilor, racket ș. a. m. d. Pentru că un procuror «mînjit» este mult mai ușor de-l ținut sub control.
Delegația Uniunii Europene în Moldova s-a indignat vădit: chipurile, ajutorul financiar oferit de Europa se utilizează irațional. Reprezentanța UE a amenințat Guvernul că «ajutorul financiar oferit de UE este destinat pentru promovarea reformelor în domeniile cheie, însă, reieșind din lipsa progresului pe dimensiunea reformării procuraturii, susținerea financiară ar putea fi sistată».
Deși, dacă e să analizăm logic, pentru realizarea reformei nu trebuie atît de mulți bani. Unicul lucru care este cu adevărat necesar este dorința, însă, anume aceasta lipsește, pentru că Procuratura Generală a devenit răscrucea intereselor meschine — financiare și personale.
Și totuși, trebuia ceva de făcut pentru a închide gura Europei. Cel mai bine a fost implementarea unei pseudoreforme pentru a spăla ochii donatorilor străini.
După efort și rezultat
Pe 26 februarie 2016, parlamentul a aprobat în lectură finală Legea cu privire la procuratură asupra căreia s-a lucrat circa trei ani de zile. «Împotrivă» au votat doar deputații Partidului Comuniștilor. Socialiștii au ieșit din sala de ședințe, chipurile, în semn de protest. Pe cînd, de facto, pentru a ușura viața majorității parlamentare.
Procurorul general din acea perioadă, Corneliu Gurin (o slugă credincioasă a regimului și pe care Filat l-a numit «bîta lui Plahotniuc»), de asemenea, a decis să șteargă putina la timp: a anunțat că demisionează din data de 1 martie. Chipurile, după aprobarea noii legi cu privire la reforma procuraturii este necesar de a «iniția schimbările din capul acestei structuri».
Dodon, care pe atunci era încă lider al fracțiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor, absolut iresponsabil și-a asumat drept meritul său plecarea lui Gurin. Deși, el nu avea niciun merit. Corneliu Gurin, pur și simplu, a fost implicat într-o sumedenie de scandaluri și se îneca în cerințele de a demisiona, de aceea a și preferat să plece benevol. Dar, clar lucru, nu pentru asta s-au investit în Gurin atîta efort și surse pentru ca el să plece așa pur și simplu, iar sistemul să fie reformat. Ce mai treabă!
Urma de a numi în fruntea Procuraturii Generale un om care să fie la fel de devotat angajatorilor săi cum a fost Gurin. Un asemenea, evident, s-a găsit (caută și vei găsi!). Procuror general interimar a devenit Eduard Harunjen. Cu perspectivă de creștere ulterioară pe scara carierei sale.
Procurorul prezidențial
În ce constă, totuși esența așa numitelor «reforme» în instituția procuraturii? Cel mai important punct al legii — noua modalitate de numire a procurorului general. Dacă pînă acum acesta era numit de Parlament la propunerea spicherului pentru un termen de cinci ani de zile, acum, procurorul general trebuie să fie numit de președinte la propunerea Consiliului Suprem al Procurorilor, pentru un termen de 7 ani.
Mulți specialiști au criticat noua procedură considerînd că termenul mandatului este prea mare, iar mecanismul de desemnare nu poate asigura independența candidaților și libertatea lor de influențele politice. Ei au îndemnat de a fi luat în calcul faptul că unii membri ai Consiliului Suprem al Procurorilor, cum ar fi, spre exemplu, ministrul Justiției, sînt figuri politice și se vor conecta la componența acestuia din perspectiva funcției pe care o ocupă. Însă, Occidentul a fost aburit cu ideea că un procuror independent este desemnat de un președinte independent — ales prin votul direct al poporului.
Ceea ce a urmat a fost o nimica toată pentru escrocii noștri politici: pentru a obține un procuror dependent trebuiau doar să se pricopsească cu un președinte dependent. Unul «ales de tot poporul», evident. În postura căruia a ajuns Igor Dodon.
Pe 7 decembrie 2016, în rezultatul concursului imitat de autorități, Eduard Harunjen devine procuror general. În mai puțin de 24 de ore, în amiaza zilei de 8 decembrie, s-a aflat că președintele cu mandat expirat al Moldovei, Nicolae Timofti, a semnat decretul cu privire la desemnarea lui Harunjen în funcție, or, Dodon nu depusese încă jurămîntul prezidențial.
Însuși «alesul de tot poporul» încă atunci își asumase titlul de «opozant» și declara că va contesta rezultatele concursului pentru desemnarea lui Eduard Harunjen. Ceea ce a fost o minciună sfruntată și o încercare de a duce poporul în eroare. Or, Igor Dodon știa din timp cine va fi numit în funcția de procuror general.
În caz contrar, de ce, pe 25 noiembrie, deja după victoria lui Dodon în alegeri, dar pînă la intrarea sa în funcție, Parlamentul (inclusiv fracțiunea socialiștilor) a votat în două lecturi pentru proiectul de operare a modificărilor în Constituție la capitolul numirii în funcție a procurorului general?
Graba cu care socialiștii lui Dodon au votat pentru reîntoarcerea acestei competențe președintelui, demonstrează că «Afonul ales de tot poporul» l-a ajutat direct pe Vladimir Plahotniuc să-și pună în fruntea Procuraturii Generale omul său ascultător.
Pe 30 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a respins toate cererile cu privire la ilegalitatea numirii lui Eduard Harunjen în funcția de procuror general. Iar Dodon, contrar afirmațiilor sale, l-a inclus pe Harunjen în cadrul Consiliului de Securitate de pe lîngă președinte.
A promova și a nu lansa
Exact la fel și restul reformelor nu au făcut decît să consolideze influența juntei de la guvernare în procuratură. Multe procuraturi (militară, de transport, curților de apel), au fost lichidate, iar altele — comasate. Și în capitală, procuraturile din sectoarele Centru, Botanica, Buiucani, Rîșcani, Ciocana precum și procuratura municipală s-au transformat în «beton indestructibil» procuratura municipiului Chișinău. Care, absolut clar, se conduce mult mai ușor.
Pentru orice eventualitate, în fruntea procuraturii municipale a fost numit Igor Popa (actualmente, adjunctul procurorului general), care, surprinzător de rapid a evoluat în cariera sa și este renumit prin faptul că a instrumentat mai multe dosare cu caracter propagandistic.
El a fost acuzat, în repetate rînduri, de angajare politică și executarea comenzilor venite din partea unor persoane concrete.
Procuratura Găgăuziei, procuraturile din Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești au fost comasate în Procuratura UTA Gagauz-Yeri.
Iar acum, Chișinăul poate numi individual procurorii și adjuncții acestora din Găgăuzia, fără a lua în calcul opinia conducerii procuraturii autonomiei și Adunării Populare.
În rezultat, ordinea de desemnare a procurorului, stabilită în Legea cu privire la statutul special al Găgăuziei, a fost încălcată. Iar Legea cu privire la procuratură este organică și nu poate încălca prevederile Legii cu privire la statutul special.
Printr-o Lege separată cu privire la procuraturile specializate au fost create noi structuri ale instituției — procuratura pentru combaterea criminalității organizate și cauze speciale, de asemenea, procuratura pentru combaterea corupției.
Acestor structuri li s-au oferit competențe speciale și independență procesuală. În afară de aceasta, cele două structuri au primit și buget separat. Procurorul general și adjunctul acestuia vor conduce cele două structuri (Harunjen + Popa, adică Plahotniuc la păstrat).
Aici, nici măcar fostul procuror al Chișinăului — Ion Diacov — fratele de sînge al președintelui de onoare al PDM, a fost nevoit să recunoască că «în legislația noastră nu există o asemenea noțiune juridică (procuratura pentru combaterea corupției — E. T.). Aș vrea să fiu optimist în legătură cu faptul că vom avea vreodată o procuratură profesionistă și independentă, însă, cu actuala sa componență, eu nu prea cred că vom obține curînd aceste rezultate».
În continuare, au urmat mărunțișuri care să amețească donatorii și să creeze cetățenilor iluzia de reformare. Procurorii au rămas fără uniforme (acum, ei se plimbă în mantii, ca niște bacalaureați), epoleți și arme de serviciu. În schimb, le-au fost majorate substanțial și imediat salariile, probabil, pentru a compensa pierderile.
Și totuși, să fim realiști: prin intermediul unei reforme mimate, Chișinăul a raportat oarecum în fața partenerilor străini, care au alocat milioane pentru reformarea GCO (grupării criminale organizate) — «Procuratura Moldovenească». Așa deci, procuratura continuă să fie un instrument al politicienilor de la guvernare pentru reglarea conturilor cu adversarii incomozi.
Evgheni Tamanțev
Вернуться назад