Încă un «doi»!
13-07-2018, 13:20. Разместил: redactor
Lumea virtuală i-a atras într-atît pe unii dintre oamenii noștri de stat, încît ei sînt gata să se mute în dimensiunea ei. Reieșind din deciziile și legile pe care le adoptă ei, putem chiar afirma că aceștia de acum s-au și mutat și trăiesc în această lume virtuală. Dar nu e oare timpul să revină, în sfîrșit, în lumea reală?!
Anul trecut s-a discutat mult cu privire la faptul că nu vom mai avea nevoie de carnete de muncă, deoarece ele vor fi anulate. Parlamentarii au informat societatea că în țară se implementează sistemul electronic de evidență a activității de muncă și că toată informația referitoare la această activitate va fi transmisă și stocată în baza electronică de date. Așa că, începînd cu anul 2019, carnete de muncă ce ar putea fi pipăite, răsfoite și prezentate nu vor mai fi. Poporului această noutate nu i-a prea plăcut. De altfel, majoritatea oamenilor în general n-au înțeles despre ce este vorba, însă deputații-democrați au declarat că «așa trebuie să fie» și astfel au închis subiectul. În fond, nimeni nu e contra faptului ca datele referitoare la zilele noastre de muncă să fie introduse într-un registru cifric unic. Dar dacă, nu dea Domnul, în lumea electronică se întîmplă un accident, în care portal vor ajunge atunci anii lucrați de noi?
La valorificarea spațiul electronic, socialiștii i-au întrecut pe democrați. Consilierii lor municipali promovează activ proiectul de introducere în școlile Chișinăului a sistemului «Zilnic electronic». După cum comunică mass-media, dar și înșiși socialiștii în rețelele de socializare, anume fracțiunea PSRM a inițiat implementarea acestui program, care prezintă prin sine un sistem informațional unic de interacțiune a pedagogilor, elevilor și părinților în școlile din Chișinău. Conform ideii socialiștilor, în acest zilnic vor fi introduse orarul lecțiilor, temele pentru acasă, notele elevilor, precum și comentariile pedagogilor.
Dacă ar fi vorba despre o capitală europeană, respectiva temă ar fi demnă de discuții. Dar noi vorbim despre Chișinău! Oare, la Chișinău, au calculatoare pentru toți pedagogii? Ori ei să ocupe rînd pentru a introduce informația necesară? Mai mult decît atît, nici acasă nu toți pedagogii au calculatoare, deoarece, cu salariile ce li se plătesc, pentru mulți calculatorul e un lux. Pe lîngă asta, în situația insuficienței de cadre pedagogice de la noi, în care în multe instituții de învățămînt lucrează pedagogi pensionari, problema se complică și mai mult, deoarece multora dintre dînșii le sînt străine noile tehnologii informaționale.
Dar nu este vorba numai despre asta. Pentru a introduce informația respectivă, adică notele, indicațiile, doleanțele, pedagogul va avea nevoie de timp. Li se va plăti oare pedagogilor pentru acest timp, altfel spus, pentru munca suplimentară depusă de ei? Dacă toți consilierii municipali din partea PSRM au iphone-uri performante, asta nu înseamnă că aceste inovații tehnice le au în posesie și toți locuitorii capitalei.
Cum învață fiecare copil e un lucru care cel mai mult îl privește pe însuși copil și, desigur, pe părinții lui. Și nu e cazul ca notele elevului să fie aduse la cunoștința colectivelor școlare sau a utilizatorilor rețelelor de socializare. Dar asta se poate întîmpla. Pentru că, astăzi, dacă vor dori, genialii noștri tineri vor sparge orice sisteme informaționale. Așa că aprecierea cunoștințelor fiecărui elev poate deveni, să zicem așa, un bun public, iar asta de acum înseamnă încălcarea drepturilor omului. Despre faptul că, spărgînd sistemul, wunderkinzii noștri pot introduce note după placul lor în aceste zilnice electronice, putem nici să nu vorbim. Pe cînd dintr-o versiune pe hîrtie nota«doi» nu o ștergi atît de ușor.
Pot fi aduse zeci de argumente privind inutilitatea introducerii zilnicului electronic. Pe cînd în favoarea lui pot fi aduse doar cîteva, și acelea îndoielnice. Dacă este vorba despre păstrarea datelor privind succesele la învățătură în versiune electronică, e puțin probabil ca pentru istorie să fie important pentru ce a primit o notă nesatisfăcătoare băiatul cu numele Fedia. Poate doar în cazul în care acesta ar deveni președinte de țară și cineva ar dori tare-tare să-l șantajeze cu păcatele lui din tinerețea școlară. Iar notele importante ale elevilor se fixează și fără zilnice electronice.
În țara noastră există o bază electronică de stat cu date privind notele semestriale și anuale ale elevilor, de asemenea și a notelor obținute de ei la examene. Această bază o deschid de două ori pe an, pentru 7-10 zile, cu ajutorul unor coduri personale, diriginții de clasă, care introduc în ea notele fiecărui elev la fiecare obiect. Și această informație este suficientă pentru a face analiza situației și pentru a controla activitatea pedagogilor pe obiecte, precum și pe cea a elevilor și a instituțiilor de învățămînt.
Argumentul că noi trebuie să ne aliniem la standardele Europei, unde în multe țări au fost de acum introduse asemenea sisteme de evidență a cunoștințelor elevilor și a interacțiunii pedagogilor și părinților de asemenea nu este unul convingător. Mai întîi să ajungem la nivelul Europei în ceea ce este principal în viața noastră, și abia după aceea să realizăm proiecte de importanță secundară. În favoarea versiunii pe hîrtie a zilnicului se mai poate spune că acesta nu e doar un document școlar, menit să reflecte nivelul de cunoștințe al elevului, ci e și un element de educare a sentimentului de responsabilitate.
Atracția față de spațiul virtual al unor politicieni poate fi înțeles. Fostul primar al orașului Bălți, Renato Usatîi, administra capitala de nord prin Skype. Așa-numitul președinte Igor Dodon comunică cu poporul prin pagina sa în Facebook, imaginîndu-și că în felul acesta își demonstrează accesibilitatea sa pentru toată lumea. Dacă dorește atît de mult, să-și facă piar în felul acesta și de acum înainte. Dar pentru ce să fie pedepsiți pedagogii?
Proiectul socialiștilor privind introducerea unui zilnic electronic poate fi apreciat cu o notă nesatisfăcătoare din motivul că este, — de altfel, ca și multe altele ale lor, — încă un fake. Mai ales că ei n-au prezentat informația despre suma de bani necesară pentru implementarea proiectului «Zilnic electronic».
Printre altele, intenția politicienilor de a introduce în licee ceva electronic s-a făcut simțită și pînă la asta. Încă în anul 2010, Ministerul Educației de la noi, cu sprijinul financiar al Companiei Microsoft, la care se referă acum socialiștii, a făcut propunerea să fie introduse jurnale de clasă electronice. Respectivului proiect trebuia să-i fie dat startul pe întreaga țară la 21 septembrie, 2011. Atunci a fost concretizat și costul proiectului — pentru introducerea acestui sistem electronic era necesară suma de minimum 27 milioane de lei.
Funcționarii de la minister au informat că jurnale de clasă electronice au fost de acum introduse în cîteva licee private din Moldova, uitînd faptul că «privat» și «de stat» nu e chiar una și aceeași noțiune.
Atunci autorii proiectului afirmau că părinții pot urmări din oficiu ce succese au copiii lor. Dar în oficii stau lucrătorii ministeriali. Pe cînd în Moldova, în afară de businessmeni și funcționari, mai trăiesc și pur și simplu oameni ai muncii. Așa că e cam greu să-ți imaginezi o mamă cu sapa în cîmp și, pe lîngă sapă, cu un telefon mobil cu Internet. Ar fi minunat să fie așa! Poate se va ajunge și la timpul cînd calculatorul va fi montat de-a dreptul pe sapă — și de ce nu?! Progresul tehnic, chiar dacă i se pun diferite piedici, totuna avansează! Dar așa ceva se poate întîmpla nu acum, ci doar atunci cînd Moldova se va dezvolta nu în mod virtual, ci în mod real. Iar pentru ca țara noastră să se dezvolte anume în mod real, avem nevoie de conducători cu adevărat înțelepți, ci nu de niște parveniți din Internet.
Ana Vetrova
Вернуться назад