Recensămîntul dubios
21-07-2018, 09:34. Разместил: redactor
Au trecut, deja, patru ani de la desfășurarea recensămîntului în Moldova. Acesta a fost organizat în mai 2014, atunci cînd liberalii mai aveau încă glas. Iar cetățenii moldoveni și averile lor au fost numărate în perioada în care puterea a fost acaparată de democrați. S-a numărat foarte mult, de aveai impresia că sîntem la fel de mulți ca în China. Chiar și așa, pînă la ora actuală nu avem certitudinea că cifrele prezentate corespund realității. Statul a cheltuit irațional banii contribuabililor pentru o numărătoare dubioasă a cetățenilor.
Grave încălcări
Legea «Cu privire la recensămîntul populației și locuințelor din Republica Moldova din 2014» a fost aprobată pe 26 aprilie 2012. Cu doi ani înainte de desfășurarea acestuia. Timp pentru o pregătire riguroasă a fost mai mult decît suficient. Însă, cele două săptămîni în care s-a desfășurat recensămîntul rămîn ca o gaură neagră și o pată rușinoasă în statistica moldovenească. Reamintim că numărătoarea s-a desfășurat în perioada 12–25 mai 2014. Sezonul concediilor nu începuse, dar, cu toate acestea, majoritatea cetățenilor moldoveni așa și nu au văzut recenzorii la ochi. Recensămîntul în sine s-a desfășurat cu încălcări ieșite din comun.
În timpul recensămîntului, pe 15 mai 2014, Partidul Comuniștilor a cerut, în regim de urgență, audieri parlamentare în legătură cu încălcările raportate la desfășurarea recensămîntului populației. Comuniștii au indicat asupra faptului că operatorii, care desfășurau sondajele, refuză să introducă date veridice înregistrînd cetățenii cu statut de români și alte abateri. În afară de aceasta, așa cum menționau comuniștii, datele personale ale cetățenilor moldoveni cu cetățenie română erau folosite de structurile private românești pentru a influența asupra procesului de numărare. În scrisoarea unei oarecare organizații românești «Centrul român de cercetare și strategie» se indica asupra faptului precum că, în cadrul recensămîntului desfășurat în Moldova, acești cetățeni erau obligați să indice că sînt români de naționalitate iar limba lor de comunicare este româna.
«Vă avertizăm că, avînd în vedere jurămîntul depus în momentul obținerii cetățeniei române, în cadrul recensămîntului, atît dumneavoastră, cît și membrii familiei dumneavoastră, sînteți obligați să vă declarați de naționalitate români și să indicați limba română drept limbă de comunicare», se menționa în scrisorile pe care le primeau cetățenii moldoveni cu cetățenie română. În linii generale — șantaj curat. În afară de aceasta, operatorii veneau foarte selectiv la cetățeni, mii de familii au declarat că la ei nu a venit nimeni să-i numere. Statisticienii au ignorat pînă și o treime din numărul deputaților, care, de asemenea, nu s-au încadrat în recensămînt.
În iunie 2014, la solicitarea deputaților PCRM, directorul Biroului Național de Statistică, Lucia Spoială, a fost invitată în Parlament pentru a da explicații în legătură cu presupusele încălcări admise în cadrul procesului de înregistrare a populației. Cum era și de așteptat, funcționara de la BNS a respins toate acuzațiile.
Statisticienii au încercat să arunce toată vina pe cetățeni, care, chipurile, refuză să participe la recensămînt. Încă în anul 2014, Biroul Național de Statistică a oferit informația precum că au fost înregistrate 21 279 de refuzuri de a participa la recensămînt, ceea ce constituie 2 % din numărul total de case și apartamente vizate de operatori.
Într-adevăr, unele familii au refuzat participarea. Întrebările erau mult prea insistente. Cetățenilor li se propunea să îndeplinească trei chestionare: individual, privind locuință și spațiul locativ colectiv. Oamenii nu vroiau să vorbească despre suprafața locativă, numărul locatarilor și membri de familie cu viză de reședință. Deși, potrivit funcționarilor, această informație este confidențială, cetățenii se tem să aceasta poate ajunge pe mîna escrocilor în sfera locativă. Cu toate acestea cele 2 % de «refuz» nu au decis statistica generală.
În urma recensămîntului era imposibil a înțelege chiar și cîte procente din numărul cetățenilor au fost cuprinse de operatori. Posibil, anume acest fapt a și jucat rolul determinant că numărătoarea s-a tergiversat nejustificat de mult. Experții, însă, au înaintat versiunea că rezultatele nu au fost pe placul celor care au organizat recensămîntul.
Plată dublă
Se presupune că recensămîntul în sine a fost organizat pentru a putea număra cîți moldoveni și români avem în Moldova. Și dacă numărul ultimilor ar fi fost mai mare, cum s-ar fi declanșat liberalii cu susținerea tacită a democraților! Însă, speranțele pseudopatrioților de a distruge rapid statalitatea moldovenească nu s-au realizat. Oponenții rezultatelor recensămîntului admit că o parte a anchetelor, completate cu creionul, puteau fi ușor falsificate. Dar nici acest lucru nu a fost de folos. Doar 7 la sută dintre cetățenii Moldovei au declarat că se consideră români.
Pentru desfășurarea recensămîntului s-a cheltuit 78,5 milioane de lei, după care a mai fost nevoie de 8 milioane. Deși, înainte de organizare, autoritățile au declarat că au alocat în acest scop 89 de milioane de lei dintre care 23 de milioane au rămas nevalorificate.
În linii generale, la capitolul milioane cheltuite s-au încîlcit definitiv. Statul, în figura celor de la guvernare, declară despre alocarea unei sume fabuloase pentru desfășurarea recensămîntului. În același timp, deputatul român Constantin Codreanu a declarat despre faptul că recensămîntul a fost achitat de Uniunea Europeană și România. Iar banii, potrivit lui, nu au fost utilizați conform destinației, ci pentru «promovarea stalinismului în cel de-al doilea stat românesc și menținerea mitului despre națiunea civică moldovenească», ceea ce absolut nu coincide cu sarcinile unioniștilor. Dacă e să credem deputatului român, acest recensămînt inutil a fost achitat de două ori. Însă, noi nu vom afla niciodată cîte milioane au fost oferite de UE și România. În schimb, știe foarte bine actuala guvernare.
Cu participarea lui Filip
Poate că anume din cauza finanțării duble și multiplelor indicații și standarde statistice s-au încurcat definitiv și în milioane, dar și în propriile interese. Pe 20 octombrie 2016, de Ziua Mondială a Statisticii, prim-ministrul Pavel Filip a decis să felicite statisticienii din Moldova, însă, pentru început i-a mustrat pentru că s-au prea întîrziat cu prelucrarea datelor recensămîntului și le-a reamintit că sursele financiare alocate în acest scop au fost utilizate irațional. Procuratura municipală Chișinău a inițiat chiar și un dosar penal în raport cu colaboratorii Biroului Național de Statistică. Aceștia au fost bănuiți de organizarea schemelor criminale și utilizarea ilegală a surselor alocate pentru organizarea recensămîntului din 2014. S-a menționat o schemă criminală în «valoare» de 1,8 milioane de lei. Banii nu au fost cheltuiți conform destinației, adică, pentru amenajarea spațiilor de lucru și procurarea echipamentelor și rechizitelor de birou. De asemenea, s-a reamintit despre contractele dubioase pentru achiziționarea mărfurilor în valoare de 9,2 milioane de lei. Judecătorii au făcut trimitere la Art. 191 P. 5 din Codul Penal al Republicii Moldova «Delapidarea averii străine în proporții deosebit de mari».
Pe cît de implicată în acest scandal este fosta șefă a BNS, Lucia Spoială, care a demisionat la mijlocul lunii februarie 2016, or, succesorul ei — domnul Marin Gospodarenco, care pe 18 mai i-a urmat exemplul, urmau să decidă procurorii, însă, aceștia nu au informat cetățenii Moldovei despre verdictul lor. Între timp, deja în martie 2016, Lucia Spoială, fiind membru al biroului politic al PLDM a părăsit rîndurile liberal democraților și a trecut la Partidul Popular European controlat de Partidul Democrat din Moldova, de asemenea, a fost pusă în fruntea organizației de femei a formațiunii.
Apropo, la recensămîntul fondului locativ, Pavel Filip a avut o atribuție dacă nu directă, tangențială cu siguranță. Din 14 ianuarie 2014 pînă pe 20 ianuarie 2016 (cînd într-o noapte s-a făcut premier), a fost ministru al Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor. Și doar atunci cînd cetățenii responsabili și organizațiile neguvernamentale au început să-i adreseze întrebări incomode, el a început să-și facă «griji» și să dispună grăbirea prelucrării datelor.
Prelucrarea datelor a început abia în aprilie 2016, peste doi ani de la desfășurarea referendumului. Și dacă datele nu au fost prelucrate, de unde apăruse cifrele preliminare dubioase făcute publice peste cîteva luni? Totalurile recensămîntului au fost făcute cu ajutorul computerelor împrumutate de la Comisia Electorală Centrală. Interesant, a presupus oare închirierea tehnicii și control din partea CEC-ului?
* * *
Așa deci, numărul cetățenilor din Moldova este mai mic de trei milioane, dintre care, circa 300 de mii se află peste hotare. Asta dacă e să credem Biroului Național de Statistică. Dacă e să ne credem ochilor, numărul nostru este mult mai mic, deși acest lucru nu schimbă în niciun fel tristul tablou: Moldova emigrează activ în alte state cu familii întregi. Iată care este rezultatul guvernării puterii liberal-democrate «proeuropene». Și dacă actuala guvernare a democraților va dori, indiferent de cît ar costa, poate iniția un nou recensămînt anticipat al populației, care, conform legii, trebuie să se desfășoare o dată la zece ani. Acum, cînd în mîinile democraților se concentrează toate resursele administrative și majoritatea surselor de informare în masă, rezultatul unui nou eventual recensămînt ar putea corespunde intențiilor lor.Natalia Ustiugova
Вернуться назад