Asta nu e spălătorie
8-10-2018, 12:25. Разместил: redactor
Cultura constituie o componentă inseparabilă a dezvoltării umanității. Anume ea, într-un mod sau altul, reflectă epoca respectivă. Cultura, ca un factor sistemic de formare a societății, întrunește politica, dreptul, economia, religia, moralitatea, filosofia, arta, educația… Iată de ce anume ea este cea care condiționează toate normele de viețuire ale omului.
Dar procesul de globalizare, care se extinde tot mai mult și mai mult, pune la îndoială unicitatea fiecărei culturi.
* * *
Pe la mijlocul secolului trecut, cultura a avut de suferit schimbări esențiale. Principala din acestea e apariția «culturii de masă», care astăzi a intrat în mod temeinic în viața fiecărui om.Noi trăim într-o societate postindustrială informativă modernă. Noi căpătăm informații prin televiziune, internet, radio. Noi aproape că am încetat să primim o informație structurată, ea vine asupra noastră fiind fragmentată în mod haotic. De aceea e greu să faci o analiză a culturii moderne, e greu să te orientezi în ea, e greu să discerni ce este adevărată artă și ce în general nu este artă.
Eterul și spațiul internetului sînt invadate de seriale, schow-uri televizate, talk-schow-uri, muzică pop, comedii muzicale și de alte produse ale culturii de masă, care, prin abundența și calitatea lor, pot influența negativ starea noastră psihică.
Popularitatea culturii de masă este absolut explicabilă. Ea se dezvoltă în cadrul culturii orășenești. Iar viața din oraș e strict reglementată și dură față de om. De acea cultura de masă transmite omului senzualitate, tot felul de emoții și multe altele. Astfel, cultura de masă îi dă omului ceea ce el nu poate găsi la serviciu, în transportul public, la magazin etc. Ea încearcă să-l scoată pe om din rutină, să-i dea trăirile care-i lipsesc.
În opoziție cu ea se află cultura de elită, aceasta fiind una complexă și de un înalt nivel intelectual. În opinia admiratorilor culturii de masă, e sinuoasă, adică peste măsură de complicată, așa încît nu poate fi percepută fără o pregătire preliminară. De exemplu, un om obișnuit te-i mira să poată înțelege filmul art house al unui regizor modern. Pentru asta, are nevoie de o bază teoretică, de o pregătire, de cunoașterea tradițiilor din trecut. Cultura elitară nu este umanistă, ea nu așteaptă pe nimeni cu brațele deschise. Pentru a fi capabil s-o percepi, sînt necesare multe eforturi.
* * *
Secolul XX nu doar a dat naștere culturii de masă, ci și a descoperit diversitatea culturilor și unicitatea fiecăreia dintre ele, factori ce nu pot fi nici neglijați, nici înlăturați. În acest context, e firesc să te întrebi: diversitatea de culturi este un rău sau un bine pentru umanitate? Dacă e să ne amintim istoria cu Turnul Babilon și încîlcirea limbilor, e un rău, deoarece asta a fost o pedeapsă pentru omenire din cauza că ea a devenit excesiv de mîndră de sine.
În acest caz, fenomenul globalizării, care, pe lîngă altele, se manifestă și prin unificarea culturilor, e un bine. Dar, din punct de vedere istoric, o asemenea opinie este nefondată. Și asta deoarece anume diversitatea și unicitatea culturilor e un bine, ci nu un rău, deoarece diversitatea de limbi, de etnii constituie o condiție a dezvoltării culturii, a îmbogățirii spirituale a subiecților ei.
În acest sens, Moldova se află într-o situație destul de avantajoasă, deoarece este indisolubil legată de popoarele care o populează, în plus, se mai află într-o interacțiune și cu alte culturi, în particular, cu cele din România, Ucraina și Rusia. Asta îi imprimă culturii moldovenești un colorit original, pe care ea a reușit să-l păstreze străbătînd secole și milenii, colorit pe care ea nu l-a împrăștiat și nu l-a pierdut în perindarea timpului.
Iar acele procese ale globalizării, care creează o bază pentru unificarea spațiului cultural, trebuie să fie apreciate ca un pericol real pentru diversitatea culturală. Totuși, instinctul de autoconservare al culturilor e destul de puternic, de aceea, cu cît e mai intens ritmul globalizării, cu atît mai mult crește interesul față de formele unice ale culturilor naționale și etnice. În societatea noastră multinațională, acesta devine un subiect pentru discuții științifice.
În aceste discuții, sînt supuse unei analize procesele complexe de interacțiune a diferitelor componente ale culturilor etnice din țara noastră, problemele ce țin de păstrarea tradițiilor naționale, de dezvoltarea comunicării interculturale, de aspectele etnopsihologice și pedagogice ale interacțiunii culturale, precum și de latura politică și juridică a proceselor integraționiste culturale.
* * *
De studierea culturii se preocupă mai multe științe în ansamblu, întrunite în noțiunea culturologie. De la apariția acesteia au trecut doar cîteva decenii, dar în acest scurt răstimp ea a reușit să se transforme într-o știință separată, care integrează în sine cunoștințe despre cultură și care elaborează în baza acestei sinteze o percepere principial nouă a fenomenelor și proceselor pe care le cercetează ea. Astăzi, culturologia se afirmă pe sine ca pe un nou domeniu de cunoștințe, în care se produce o reevaluare și o nouă sinteză a științelor umanitare și sociale.În Moldova, cercetările culturologice sînt concentrate asupra studierii specificului etapei moderne a dezvoltării culturii moldovenești și a locului și rolului diferitelor popoare în cultura polietnică a țării.
Complicatele probleme dialectice privind păstrarea specificului național și, concomitent, intensificarea proceselor integraționiste atît în dimensiune europeană, cît și globală, influențează în mod direct situația culturală din Moldova. Și anume de aceea actualitatea muncii științifice și de cercetare în domeniul social-culturologic este evidentă și argumentată.
* * *
La încheierea materialului, în mod tradițional, vom cicăli tineretul de astăzi (cum altfel?!), căruia, după cum consideră mulți, îi lipsesc idealurile și valorile ce înnobilau viața «în timpurile tinereții noastre». În viața de astăzi, a rămas doar interesul pentru bani. Situația fiind asta, putem presupune că acest tineret contemporan va trece prin istorie fără a lăsa vreo urmă, altfel spus, va trece doar ca niște «umbre cenușii cu căști în urechi» sau ca o «generație smart».E un tablou apocaliptic. Dar, în esența lui, nu este lipsit de temei.
Evgheni Tamanțev
Вернуться назад