Dans sub melodii străine
12-10-2018, 11:47. Разместил: redactor Atunci cînd era fondată organizația GUAM, scopurile declarate erau printre cele mai nobile, cum ar fi: confirmarea valorilor democratice, asigurarea dezvoltării durabile, extinderea colaborării umanitare și economice ș. a. m. d.
Ulterior, GUAM a trecut prin vremuri mai grele: s-a rupt de ea Uzbekistanul, încercările de a organiza colaborări cîtuși de puțin reciproc avantajoase sau de a-și consolida un statut solid au eșuat și organizația era gata să piară. Însă, exact la începutul anului trecut i s-a aruncat colacul salvator. De la Washington.
Influența financiară și susținerea politică din partea SUA au permis reanimarea organizație. Este adevărat că din contul schimbării scopurilor sale, dar n-ai ce-i face: cine plătește, acela comandă și muzica.
Muzica comandată pentru Moldova, Georgia și Ucraina răsună pentru aceste țări drept îndemn: «Mergem curajos în luptă pentru puterea Departamentului de Stat...». Așa că scopul oficialilor de la Chișinău, Kiev și Tbilisi este, acum, unul singur: a purcede la lupta cu Rusia în slava drapelului american.
Dar ce-i cu Azerbaidjanul? Azerbaidjanul încet-încet încearcă să se rupă de partenerii săi. Una este colaborarea internațională și este cu totul altceva înscrierea în rîndul slugoilor la americani. Deocamdată, Baku nu a anunțat oficial despre ieșirea sa din GUAM, dar nu va fi nimic surprinzător dacă următorul summit al organizației se va desfășura fără participarea reprezentanței Azerbaidjanului.
Despre posibila înghețare a statutului său de membru în cadrul GUAM, Baku a sugerat delicat în cadrul summit-ului de la Chișinău. Spre deosebire de Ucraina, Moldova și Georgia, reprezentate de prim-miniștrii țărilor respective, Azerbaidjanul l-a delegat la summit pe vicepremierul Ali Ahmedov. Și pe coloare se zvonea precum că Azerbaidjanul a declarat cu text deschis despre acest lucru.
* * *
Reuniunea care s-a desfășurat la Chișinău nu a presupus niciun fel de progrese în sfera colaborării (mai cu seamă pe dimensiunea economică). Deși, prim-ministrul de la Chișinău, Pavel Filip, a declarat în stilul său patetic obișnuit: «Vreau să-mi exprim ferma convingere că procesul de colaborare în cadrul GUAM va continua să influențeze pozitiv eforturile noastre în ceea ce privește realizarea scopurilor comune în vederea consolidării democrației, dezvoltării economiei și comerțului între țările membre ale GUAM». Despre perspectivele minunate post-summit au trîmbițat în gura mare sursele media pro-guvernare.De facto, nemijlocit pe linia GUAM, a fost semnat doar un protocol cu privire la colaborarea vamală. Restul pot fi considerate niște nimicuri. Că doar nu vom califica drept mare progres discuțiile seci despre condițiile de odihnă ale elevilor moldoveni pe litoralul din Odessa, iar a celor ucraineni — în taberele de odihnă moldovenești. Cu atît mai mult că nu toate sînt în regulă în aceste tabere...
În schimb, retorică anti-rusă a fost în exces. Părțile parcă s-ar fi înscris într-o cursă și s-au plîns pe imposibilitatea de a exista în continuare fără Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud și Donbass. (Doar că nu este clar de ce GUAM s-a arătat îngrijorată de prezența trupelor ruse în Siria, parcă această țară nu a fost smulsă de nimeni de la pieptul țărilor membre ale organizației). Premierul Georgiei, Mamuka Bakhtadze, a informat că Rusia a ocupat 20 la sută din teritoriul țării sale. «Rusia, împiedică, în continuare, eforturile noastre pentru crearea unor condiții de viață mai bune pentru cetățenii noștri, care locuiesc pe teritoriile ocupate», a spus el. Pavel Filip a făcut un îndemn la solidaritate regională în lupta contra «agresiunii ruse» și a interpretat aceeași baladă veche despre inacceptabilitatea prezenței trupelor ruse în Transnistria, or, acest lucru este un impediment în vederea «identificării unei soluții pașnice a conflictului transnistrean».
Premierul Ucrainei, Volodîmîr Hroisman, pur și simplu, «a șocat» stăpînii de peste ocean și a spus-o pe șleau: «GUAM a fost creat în calitate de centură de rezistență împotriva expansiunii ruse, iar poziția comună a statelor trebuie să fie mai activă și mai puternică». Ei, acum este clar de ce la Chișinău a fost abordată «problema siriană».
* * *
Nu putea să nu se arunce în ochi faptul că, în cadrul summit-ului, premierii Moldovei și Ucrainei erau vădit agitați. Evident, cele două țări demult stau pe finanțarea Occidentului. UE, SUA și tot felul de alte fonduri au început să înăsprească cerințele referitoare la implementarea reformelor reale dar nu demonstrative în diverse domenii, inclusiv, sistemul judecătoresc și lupta împotriva corupției.Imaginea celor doi premieri este șifonată definitiv în ochii principalilor lor parteneri occidentali. De aici și concluzia: simpatia partenerilor occidentali trebuie recucerită cu orice preț. Pînă cînd robinetul finanțărilor nu s-a închis definitiv, iar cele două țări nu au trecut la măsuri de austeritate antipopulare. Ce înseamnă preajma alegerilor parlamentare (în Ucraina, ca și la noi, în 2019), sfîrșitul guvernării, atît la Chișinău, cît și la Kiev.
De aici și cresc rădăcinile declarațiilor spectaculoase despre «agresiunea rusă», «democrație», «dezvoltare», «drepturile omului», «reforme» ș. a. m. d. Mai știi, poate aud cei de la Bruxelles și Washington...
Așa că scopul principal al Moldovei și Ucrainei în cadrul summit-ului GUAM a fost de a se prezenta în avantaj în fața Occidentului în schimbul păstrării, măcar fățișe, a simpatiei occidentale.
Problema constă în faptul că în spatele ambalajului frumos al acestui cadou se ascunde nimicnicie, pentru că cursul european al ambelor state așa și nu a fost umplut de conținut concret, de susținerea necesară a societății și, cel mai important, de fapte reale în vederea îmbunătățirii nivelului de viață al oamenilor.
Dmitri Crîmov
Вернуться назад