PCFR cochetează cu socialiștii moldoveni

 

Nouă, comuniștilor moldoveni, recenta vizită „istorică” la Moscova a lui Igor Dodon și a camarilei sale socialiste ne-a trezit o careva nedumerire legată de acțiunile conducerii Partidului Comunist din Federația Rusă.

În primul rînd, invitația pseudopreședintelui Dodon de a cuvînta în fața Dumei de Stat a fost semnată nu de altcineva, ci de prim-vicepreședintele Dumei de Stat, Ivan Melnikov. Cel care e și prim-vicepreședinte al președintelui CC al PCFR, Ghenadi Ziuganov. Deși credem că ar fi putut să se eschiveze de la o asemenea „onoare”, luînd în considerare declarata  de către PCFR colaborare strînsă cu Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și atitudinea negativă a acestuia față de trădătorii socialiști, care colaborează cu guvernarea criminală a Moldovei.

Dar asta nu s-a întîmplat. Mai mult ca atît, însușii președintele CC al PCFR, Ghenadi Ziuganov, a participat și a ținut un discurs la conferința internațională cu genericul „Rolul interacțiunii fracțiunilor partidelor și blocurilor politice în colaborarea interparlamentară a țărilor CSI”, care și-a ținut lucrările în Duma de Stat a Federației Ruse pe 22 noiembrie curent. Tot acolo s-a înfățișat și delegația socialiștilor moldoveni în frunte cu liderul formal al PSRM, Zinaida Greceanîi. „Internaționalismul” respectivei conferințe poate fi pus la îndoială, deoarece, în afară de reprezentanții Rusiei și ai Moldovei, la ea au participat doar cîteva state nerecunoscute de comunitatea mondială – Osetia de Sud, Abhazia și Transnisatria. 

Dar anume asta și trezește întrebări imparțiale. De exemplu, ar fi putut tovarășul Ziuganov, precum și tovarășii  I.I. Melnikov, D.G. Novikov (vicepreședinte al CC al PCFR), L.I. Kalașnikov (membru al prezidiului, secretar al CC al PCFR, președinte al Comitetului Dumei de Stat pentru problemele CSI), K.K. Taisaev (membru al prezidiului, secretar al CC al PCFR), A.V. Kornienko (secretar al CC al PCFR) să nu participe la un for atît de nereprezentativ?  Și de ce au participat? Oare nu cumva conducerea PCFR dorește să construiască poduri spre socialiștii moldoveni? Dar dacă-i așa, volens-nolens, se conturează o politică cu standarde duble. 

Doar abia în luna octombrie a anului curent, la ședința Comitetului Executiv al Consiliului Central al UPC-PCUS, care a avut loc la Chișinău, comuniștii ruși, în persoana lui Kazbek Taisaev, condamnau acțiunile socialiștilor și ale liderului lor de facto, Igor Dodon. Iar acum Ghenadi Ziuganov declară că dumnealui „îi salută cu plăcere pe colegii și tovarășii săi aici, în Duma de Stat” și explică „de ce noi îi atribuim un sens aparte interacțiunii cu partidele și fracțiunile din spațiul fostei noastre Patrii comune, indiferent de orientarea lor politică”. Iată-așa: astăzi, de acum și socialiștii moldoveni sunt „tovarăși” ai comuniștilor ruși și orientarea lor spre guvernarea oligarhică nu-i deranjează pe aceștia. Și ne întrebăm: totuși, cînd tovarășii ruși au fost sinceri – în octombrie la Chișinău sau în noiembrie la Moscova?

Și de ce ei, tovarășii ruși, n-ar fi încercat să folosească prezența la conferință a delegației parlamentarilor transnistreni în frunte cu Galina Antiufeeva și să se intereseze în mod public despre destinul liderului comuniștilor transnistreni, Oleg  Horjan, arestat în mod ilegal la Tiraspol? Iar odată cu asta, să-l întrebe pe așa-numitul președinte Dodon ce pași concreți întreprinde el pentru eliberarea cetățeanului Moldovei, adică a deținutului politic Horjan? Cu atît mai mult cu cît, de la tribuna Dumei de Stat, Dodon s-a lăudat mult cu succesele sale personale în reglementarea diferendului transnistrean. Și mai concret el a vorbit despre asta la întrevederea cu Kazbek Taisaev din luna decembrie, 2016, respectivul fapt fiind mediatizat chiar de serviciul de presă al UPC-PCUS: „A avut loc o întrevedere a lui K.K. Taisaev cu recent alesul președinte al Moldovei, Igor Dodon . […]  El (Dodon – nota red.) a subliniat în discuție caldele sale relații de prietenie cu președintele PC din Transnistria, O.O. Horjan, pe care l-a invitat personal să participe în calitate de oaspete la lucrările congresului Partidului Socialiștilor din Republica Moldova”. Și unde au dispărut acum acele „calde relații de prietenie”? 

Dar conducerea comuniștilor ruși nu s-a interesat de soarta lui Horjan (de facto, soarta tovarășului lor).

Dar poate că ei, comuniștii ruși, nu știu cu cine au de a face. Ba nu, știu, – știu demult și foarte bine. Încă în anul 2011, în organul de presă al PCFR, – ziarul „Правда” („Pravda”), nr.123 (29753) din 8 – 9 noiembrie –, a apărut un articol intitulat „O lovitură din spate”, în care se vorbea despre ieșirea lui Dodon din fracțiunea parlamentară a PCRM și despre faptul că „comuniștii moldoveni nu au nevoie de trădători”.

Dar peste mai mulți ani (deși Lenin considera că trădarea nu are termen de prescripție), nu fără participarea PCFR, trădătorului Dodon i se oferă tribuna organului legislativ rus, iar liderii formațiunii politice comuniste le întind cu plăcere mîna transfugilor din PCRM, care au furat programul partidului, lozincile și chiar culoarea drapelului. Totuși, cine și cui îi aplică o „lovitură din spate”?