Din nou pe arenă

 

Gurin a devenit judecător la Curtea Constituțională delegat din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Din componența Curții Constituționale fac parte șase judecători care sînt desemnați pentru un termen de șase ani: doi — din partea Parlamentului, doi — din partea Guvernului și alți doi — din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Funcția vacantă a survenit pe neașteptate după ce Igor Dolea și-a anunțat demisia, deși mandatul său expira abia pe 19 februarie anul viitor. S-a întîmplat luni. Iar, deja, marți, CSM a luat decizia cu privire la desemnarea lui Gurin. Adică pînă ca societatea să reușească să afle detalii despre demisia lui Dolea! Cred că dacă există o a patra viteză cosmică, asta și este.

Conform legii, CSM trebuie să anunțe concurs, să examineze dosarele candidaților și doar după asta să ia o decizie cu votul a cel puțin șapte judecători. Însă, chestiunea cu privire la desemnarea lui Gurin nici măcar nu a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței consiliului! Despre ce fel de legitimitate poate fi vorba?

Se pare că Vladimir Plahotniuc se grăbește undeva. Mulți analiști au și declarat deja că «o asemenea desemnare fulger denotă faptul că CSM se află sub controlul guvernării». Anterior, ei l-au acuzat în repetate rînduri pe Gurin de politizarea deciziilor și legături cu conducerea Partidului Democrat. Însuși proaspătul membru al CC a comentat modest desemnarea sa: «Cred că aceasta este o recunoaștere a meritelor mele în jurisprudență». Despre ce fel de merite este vorba?

Corneliu Gurin a devenit procuror general pe 18 aprilie 2013, succesîndu-l în această funcție pe Valeriu Zubco — implicat în scandalul «vînătoarea domnească» în timpul căreia a fost ucis antreprenorul Sorin Paciu.

Desemnarea a fost precedată de un concurs pentru ocuparea funcției de procuror general. Concursul a fost cîștigat de Vitalie Pîrlog, iar Gurin nici măcar nu s-a numărat printre participanții la concurs — a fost reprezentant al comisiei pentru selectarea candidatului. Democrații, însă, au pus ochiul pe el încă în aparatul Parlamentului și au decis că va fi un instrument valoros în lupta împotriva lui Vladimir Filat și liberal-democraților.

Spicherul de atunci al Parlamentului, Marian Lupu a declarat cu furie că de trei luni de zile Procuratura Generală nu are un conducător și că o atare situație nu mai este admisibilă. Pe Gurin îl cunoaște ca pe un «om profesionist, responsabil și nume nepătat». Așa că venise și timpul pentru a păta acest nume...

«Minunat!» — au exclamat 51 de deputați (inclusiv liberal-democrații, care nu înțelegeau încă ce bombă își pun sub scaune). Dar iată belea, Gurin a fost acuzat de falsificarea portofoliului său și s-a mai constatat că pentru candidatura acestuia nu au votat 51, ci 49 de deputați.

Opoziția a contestat desemnarea. În consecință, pe 3 mai 2013, comuniștii au votat pentru anularea desemnării lui Gurin. Lor li s-au alăturat liberalii care se mai revoltau periodic și războinicii dezmeticiți a lui Filat. Gurin a fost demis.

Dar nu pentru asta au început democrații să prelucreze Curtea Constituțională, ca să cedeze fără luptă! Sergiu Sîrbu a depus o contestare la Curtea Constituțională și pe 20 mai, CC l-a restabilit pe Gurin în funcția de procuror general. În mîna lui Plahotniuc a ajuns bîta pentru lupta împotriva oponenților politici.

Bîta a început să funcționeze fără încetare — imediat în preajma alegerilor parlamentare din 2014. În ajunul campaniei electorale, guvernarea ducea o luptă activă pentru «cursul pro-european» și împotriva «extremiștilor pro-ruși» (paralel, anatomizînd sistemul bancar).

 

De asemenea, Corneliu Gurin pleda pentru faptul ca procurorii să fie delegați cu statutul de judecători, «în acest fel, ei vor fi mult mai independenți». Adică, au arestat, pe loc au judecat și, în acest fel, se evită agitația în plus. Pentru o ciclicitate completă nu ar fi fost rău să se încredințeze procurorilor și funcția de executor, doar că pedeapsa cu moartea nu este valabilă la noi. De altfel, Gurin încă urma să se manifeste.

Discuțiile despre demisia lui Gurin au început să circule în 2015. Umbla nemulțumit Mihai Ghimpu, care pleda pentru transmiterea Procuraturii Generale în subordinea liberalilor, el personal pretinzînd la conducerea instituției.

Ulterior, de capul lui Gurin s-au luat serios liberal-democrații, care au conștientizat pericolul. Inițial, Maia Sandu — înaintată de ei în calitate de prim-ministru, a condiționat acceptul său prin demisia imediată a procurorului general. Evident, Maiei Sandu nu i s-a acceptat solicitarea de a fi demis Gurin și nici nu a fost acceptată în funcție de prim-ministru.

Cei din PLDM, însă, prin gura noului candidat la funcția de prim-ministru — Valeriu Streleț, afirmau același lucru. La urma urmei, aliații «din beton armat» au ajuns la un acord fragil, Streleț a devenit premier, iar Filat își freca bucuros palmele.

Dar nu a fost să fie. Pe 15 octombrie 2015, Gurin a venit în Parlament pentru a citi declarația de demisie, dar nu a făcut-o. Ci a mers cu șah-mat peste cap. Procurorul general a declarat că nu are de gînd să demisioneze și, imediat, s-a năpustit asupra liderului PLDM, Vladimir Filat, acuzîndu-l de complicitate la «jaful secolului». Peste doar cîteva ore, Filat a fost escortat în cătușe din sediul Parlamentului. Cade cortina.

Pe 26 februarie 2016, Corneliu Gurin a demisionat deși mandatul său expira tocmai pe 18 aprilie 2018. Demisia acestuia a survenit la o zi după ce Parlamentul a adoptat noua lege «cu privire la Procuratură». Gurin a comunicat că ar fi fost corect dacă în baza acestei legi s-ar selecta și desemna un nou procuror general. (De facto, în acest fel, se curăța drumul pentru noul protejat al democraților — Eduard Harunjen).

Gurin a mers să-și sărbătorească demisia la balul organizat la centrul fitness Aquaterra, unde a fost proclamat «regele balului» și i s-a înmînat o coroană. În afară de titlu și coroană, a mai primit în dar o «noapte pentru doi» în camera prezidențială a hotelului Nobil — care-i aparține lui Plahotniuc. Poate că a petrecut-o împreună cu «conducătorul»?

Acum, el a devenit din nou necesar Păpușarului. Interesant, oare de ce? Dar dacă lucrurile vor evolua tot așa în continuare, în fotoliile judecătorilor de la Curtea Constituțională s-ar putea pomeni Dorin Drăguțanu — readus în Patrie (cu ce nu glumește dracu!) sau Constantin Țuțu.