Actual și eficient

 

Congresul și-a ținut lucrările în Palatul Tavria în zilele de 23-31 ianuarie. După Revoluția Socialistă din Octombrie, conducătorii partidului bolșevicilor percepeau legitimarea juridică a noii puteri ca pe o stringentă necesitate politică. De aceea congresul și-a început lucrările ca un organ reprezentativ al Sovietelor muncitorilor și soldaților deputați, cu prezența a 942 de delegați cu vot decisiv și 104 delegați cu vot consultativ. Aceștia reprezentau 317 Soviete locale și 110 Soviete de armată, de corp de armată și de divizie.

În ziua de 26 ianuarie, congresul s-a asociat cu Congresul III unional al Sovietelor de deputați ai țăranimii. Din agenda de lucru făceau parte următoarele chestiuni: darea de seamă a CCER și al CCN (raportori — M. Ia. Sverdlov și V. I. Lenin); adoptarea Declarației drepturilor oamenilor muncii și ale poporului exploatat; «Cu privire la instituțiile federale din Republica Rusă» (raportor — I. V. Stalin); «Cu privire la război și pace (raportor — L. D. Troțki); aprobarea legii cu privire la socializarea pămîntului (raportor — A. L. Kolegaev), precum și alte chestiuni politice și sociale actuale. Congresul de asemenea a însărcinat CCER să elaboreze principalele prevederi ale constituției RSFSR.

Cu cea mai activă participare a lui Lenin și sub redacția lui, a fost adoptată «Declarația drepturilor oamenilor muncii și ale poporului exploatat». Acest act constituțional al Republicii Sovietice a statornicit în mod legal cuceririle Revoluției din Octombrie și a declarat principiile și obiectivele de bază ale statului socialist.

Primul proiect al Declarației a fost scris de Lenin, la 29 ianuarie, 1918, proiectul ei inițial fiind acceptat de CCER. Pentru redactarea Declarației a fost creată o comisie din persoane cu autoritate. Situația politică se complica prin faptul că, în aceeași perioadă de timp, aveau loc ședințele Adunării Constituante și, pentru a contura definitiv poziția părților — a celei revoluționare (Congresul Sovietelor) și a celei burghezo-oportuniste (Adunarea Constituantă) — a fost luată decizia ca, pentru aprobare, textul Declarației să fie prezentat Adunării Constituante. În ziua de 31 ianuarie, 1918, Ia. M. Sverdlov a dat citire Declarației. După care a fost supus unei obstrucțiuni și, practic, alungat de la tribună. Deci, măștile au fost aruncate. Anume după acest episod, și nu mai devreme, cunoscutul matroz Jelezneak i-a cerut Adunării Constituante: «Părăsiți sala!».

În redacție modificată (concomitent cu altele, din conținutul ei a fost exclusă referirea la Adunarea Constituantă), Declarația drepturilor oamenilor muncii și ale poporului exploatat a fost adoptată la Congresul III al Sovietelor de deputați ai muncitorilor și țăranilor din întreaga Rusie și a intrat în Constituția RSFSR din anul 1918.

Conform acestui document creației revoluționare a maselor, Rusia era declarată Republică a Sovietelor de deputați ai muncitorilor, soldaților și țăranilor. Republica Sovietică Rusă a fost fondată în baza uniunii libere a națiunilor libere ca federație a republicilor sovietice naționale. Proprietatea privată asupra pămîntului a fost anulată, iar întregul fond funciar declarat un bun al întregului popor și transmis oamenilor muncii fără nici o răscumpărare pentru folosirea lui în mod egalitar. Toate pădurile, bogățiile subpămîntene și apele de importanță statală, la fel cum și tot inventarul viu și mort, moșiile și întreprinderile agricole au fost declarate bun național. Drept prim pas al trecerii totale în proprietatea Republicii Sovietice a muncitorilor și țăranilor a fabricilor, uzinelor, minelor, căilor ferate și a mijloacelor de producere și de transport, a fost confirmată legea sovietică cu privire la controlul norodnic și la Consiliul Suprem Economic în scopul de a asigura puterea oamenilor muncii asupra exploatatorilor.

A fost de asemenea confirmată și trecerea tuturor băncilor în proprietatea statului muncitorilor și țăranilor, ca una din condițiile eliberării maselor muncitoare de jugul capitalului. Pe lîngă asta, Congresul III al Sovietelor «s-a alăturat în totalitate politicii promovate de Puterea Sovietică în ceea ce privește ruperea convențiilor secrete, a înfrățirii cît se poate de largi a muncitorilor și țăranilor din armatele care luptă acum una împotriva alteia și neapărata realizare prin metode revoluționare a unei păci democratice a oamenilor muncii, fără nici un fel de anexe și contribuții, în baza autodeterminării libere a națiunilor». Congresul III al Sovietelor a aprobat politica Sovietului Comisarilor Norodnici, care a declarat independența deplină a Finlandei, a început evacuarea trupelor din Persia și a declarat libertatea de autodeterminare a Armeniei.

Importanța politică a Declarației este greu de a fi subestimată. Principiile juridice ale construcției socialismului au fost elaborate, luate în dezbatere și aprobate de un organ reprezentativ solid. Spiritul Declarației a permis să fie obținută o victorie în lupta cu contrarevoluția internă și cu trupele intervenționiștilor. Din punct de vedere juridic, întregii lumi i-a fost demonstrat profesionalismul și caracterul întemeiat al abordării de către puterea oamenilor muncii a principiilor de creare a temeliilor unui nou stat.