DataLife Engine > Tema zilei / Societatea > Orașul nostru — nouă...

Orașul nostru — nouă...


17-10-2019, 16:50. Разместил: redactor
 
«Oraşul meu din albe flori de piatră» — asta se cînta despre Chișinău. Din păcate, acum se poate cînta doar: «Adio tomberoane, colectarea s-a terminat». Timp de zece ani de administrare liberală, Chișinăul s-a transformat într-o gunoiște împuțită, iar cultura «orășenilor» noi apăruți lasă de dorit.

Imaginea arhitecturală a Chișinăului vechi se aseamănă foarte mult cu orașele germane de la sfîrșitul secolului XIX — începutul secolului XX. Acest lucru poate părea straniu, dacă nu ar fi un aspect neînsemnat, care le pune pe toate la locul lor. O perioadă foarte îndelungată de la sfîrșitul secolului XIX — începutul secolului XX, primar al Chișinăului a fost Carol Schmidt, de origine germană. Anume sub conducerea lui Carol Schmidt (nu a lui Chirtoacă, orice ar spune astăzi însuși Chirtoacă), Chișinăul a cunoscut cel mai înalt nivel al dezvoltării sale social-culturale.

Nu ne vom aprofunda în istoria acelei perioade, dar să ne amintim cum se dezvolta și înflorea orașul nostru în anii de după război. Să ne amintim despre piețele rămase în trecut, liniile de tramvai, gazonul din mijlocul bulevardului Moscova, tarabele comerciale din locul actualului Magazin Universal (printre acestea unul destul de original — «Repararea armelor de vînătoare») și denumirile uitate de străzi, dar care alină dulce urechea chișinăuienilor: Teobașevskaia, Irinopoliskaia, Kamenolomnaia, Krutaia...

Aici va fi așezat orașul...

Se știe foarte bine că orașul Chișinău s-a pomenit în epicentrul operațiunii Iași-Chișinău. Fasciștii nu au cruțat clădirile lui. Orașul s-a pomenit în ruine. După toate, chișinăuienii și-au suflecat mînecile și s-au apucat să restabilească orașul. Lipsea doar un lider. Dar, așa cum ne sugerează știința istorică, acesta se găsește în momentul potrivit. S-a găsit și de această dată — pămînteanul nostru ilustru, arhitectul Mausoleului lui Lenin, Alexei Șciusev. El și s-a apucat de planul general pentru reconstrucția Chișinăului în anii 1945–1947.

Marele arhitect considera că orașul Chișinău trebuie să se dezvolte reieșind din faptul că avem partea centrală a orașului cu edificii minunate și 7 culmi, amplasate, practic, în cerc. În opinia lui Șciusev, centrul Chișinăului trebuie să fie traversat de o axă — de la cel mai înalt punct al culmei de la Rîșcani pînă la cel mai înalt punct al culmei din Telecentru. Această axă a trecut prin scuarul central, unde este amplasată Catedrala. Această axă trebuie să fie vizual sesizată prin două dominante arhitecturale de pe două culmi diametral opuse.

Mijlocul drumului

Apogeul prosperării arhitecturale post-război a Chișinăului a fost înregistrat în anii 60–70 ai secolului trecut. Anume atunci, Chișinăul a devenit cunoscut în toată Uniunea drept «Orașul Alb». Iar acest lucru este direct legat (și este absurd de negat!) de numele prim-secretarului Partidului Comunist din Moldova, Ivan Ivanovici Bodiul. Împreună cu arhitectul principal de atunci al Chișinăului, Serghei Lebedev, Bodiul a parcurs aproape că pe jos toate locurile orașului nostru, începînd de la cele mai neatrăgătoare, pentru a le amenaja. Atunci a și fost amenajat parcul «La Izvor» și create trei iazuri cu apă foarte curată, umplute din izvoare, construit bulevardul Păcii (actualmente bulevardul Dacia) cu tot cu «Porțile orașului», au început lucrările de construcție a blocurilor locative din sectorul Ciocana. Foarte interesantă a fost decizia de a umple rîul Bîc. Institutul «Giprovodohoz» a proiectat conducta de apă, care se afla pe porțiunea de pămînt a Moldovei de pe malul Dunării și ajungea pînă la Nisporeni pentru a iriga terenurile neirigate. De la Nisporeni urma să fie construită o conductă de circa un km pînă la rîul Bîc. Grație acestui fapt, în afară de Ghidighici, în centrul orașului urma să mai apară un rezervor cu apă.

Strălucirea și mizeria reparației euro

Însă noi ne îndreptam «spre un viitor european luminos». «Prin distribuție», în 2007, primarul orașului Chișinău a devenit nepotul liderului PL, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă. Fostul showmen român de clasa «B», fără nicio abilitate în gestionare administrativă, un om cu o cultură vădit țărănească (în cel mai rău sens al cuvîntului), a reușit, timp de zece ani de administrare să transforme orașul cîndva înfloritor în ceea ce e și de rușine a pronunța. De rînd cu el s-au pomenit și alți «colhoznici» fugiți din suburbii în clădirea primăriei — care nu știau absoluit nimic, dar care căutau mereu să înhațe ceva.

În continuare — totul este doar de ordin tehnic. Cei care distrug locurile noastre de cult din Chișinău știu ce va fi în continuare. Poporul se va revolta (în rețelele de socializare, confortabil în fața computerelor), monumentele de cultură vor fi demontate, lucrările de construcție vor lua amploare, nici nu vom reuși să înțelegem ce se întîmplă, mai vezi — peste un an o nouă cutie urîcioasă se va înălța în valea Trandafirilor, Parcul din sectorul Rîșcani sau (ce să ne mai rușinăm!) chiar în Parcul Ștefan cel Mare...

Cine trăiește?

Dacă e să nu luăm în calcul vremea de afară, aspectul Chișinăului este stricat de înșiși locuitorii săi. Fără îndoială, ei nu respectă orașul și nu păstrează curățenia. La ce le trebuie asta? La ora actuală, majoritatea populației Chișinăului este venită din sate pentru a cîștiga, aici, o bucată mai bună. Fapt pentru care nu pot fi învinuiți, or, doar cei mai puturoși nu au auzit despre imposibilitatea de a supraviețui în satul moldovenesc. Trist este faptul că acești oameni nu doar că nu au cultură urbană, dar nici nu încearcă să o cunoască. (Îmi aduc aminte despre șocul trăit cînd am văzut în centrul orașului Milano, lîngă Catedrală, coji de răsărită și am auzit o scurtă explicație a unui italian — «moldavi»). În Chișinău, chiar și atunci cînd apar noi scaune și stații de troleibuz, și tomberoane, și ceasuri, un oarecare «nou chișinăuian» consideră că este de datoria lui să calce în picioare acest tomberon și să fure ceasurile. Cea mai mare problemă a Chișinăului sînt înșiși locuitorii orașului...

Ce urmează?

Revenind la pozițiile inițiale: cînd vom reveni la planificarea normală a construcției orașului? Cred că atunci cînd vom reveni la institutele de proiectare cu toate departamentele specializate. Atunci cînd vor munci specialiști care să nu facă ceea ce se întîmplă la ora actuală. Atunci cînd construcția Chișinăului se va executa în strictă conformitate cu planul general urbanistic aprobat — după examinarea și aprobarea proiectului de lucru de către Consiliul și Uniunea Arhitecților din Moldova.

Poate că atunci mult iubitul nostru oraș își va recăpăta imaginea pitorească. Aș vrea să cred că vor fi înverzite parcurile din oraș, iar arhitectura clădirilor contemporane va emana melodii spirituale, iar pe bulevardele largi ale mult iubitului oraș vor alerga copiii noștri, nepoții și strănepoții.

Evgheni TAMANȚEV
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Вернуться назад