Miracolul estic Sau, de ce China a reuşit să facă «imposibilul»

Pentru a înţelege ce înseamnă, astăzi, China şi cum, încă acum cîteva decenii, această ţară era cufundată într-o sărăcie lucie, a dar reuşit 

să urce pe primele poziţii în topurile mondiale a puterilor economice, nu este suficient să parcurgem traseul turistic bătătorit.

Din cîte spun chiar chinezii, răspunsul este simplu — disciplina, patriotismul pentru ţară şi istorie şi, ceea ce este la fel de important, autoorganizarea politică internă a organelor conducerii statului. De importanţă strategică este munca cu dăruire maximală pentru bunăstarea societăţii chineze, indiferent de funcţiile ocupate, indiferent de sfera de activitate.

Și acestea nu sunt doar sloganuri tocite. În această ţară atitudinea faţă de fiecare cuvînt despre China, despre istoria şi cultura Chinei, despre aspiraţiile şi doleanţele chinezilor, este una respectuoasă.

Cultura, tradiţiile seculare, tehnologiile moderne şi metodele de lucru — în asta constă fenomenul Chinei, şi anume: în corelarea celor trei componente. Chinezii nu reneagă trecutul pentru a justifica erorile prezentului, totodată, fără a se îngriji de viitor. Aici, chintesenţa constă în faptul că China a învăţat să tragă concluziile din greşeli, să ia din patrimoniul cultural şi istoric tot ce este benefic pentru dezvoltarea prezentului. Dezvoltarea contemporană a Chinei este prezentată, exclusiv, prin prisma construirii viitorului. Toate aceste legături sunt atît de inseparabile, încît, dezvoltarea ulterioară a acestei puteri politice şi, deja, economice unice este destul de previzibilă, firească. La fel ca şi beneficiul pentru China şi poporul ei.

Ruperea de sărăcie

Însă, deja peste nouă ani de la congres, adică în 2011, PIB-ul Chinei a atins 47,2 trilioane yuani, în echivalentul dolarului — 7,3 trilioane de dolari. Respectiv, pe cap de locuitor, PIB-ul a constituit 35 083 yuani.

Nivelul de viaţă al populaţiei a crescut semnificativ. Dacă în 2010, venitul pe cap de locuitor, în localităţile urbane, era de 19 109 yuani, adică 3 mii de dolari, deja în 2014, acest indicator a crescut cu 7,9 % în oraşe, la sate — de la 970 de dolari — cu 10,1 %. Salariul mediu al locuitorilor oraşelor din China, în 2014, era de 56 360 yuani pe an, în condiţiile neimpozitării impuse din 2011 — minim 550 dolari pe lună.

În ultimii ani, în China s-a extins considerabil procesul asigurărilor sociale. Judecaţi şi singuri: practic toată populaţia urbană şi 90 % din populaţia rurală, nu doar că au acces, dar folosesc programele sociale de deservire medicală. 

Guvernul chinez a atins succese uluitoare în procesul de combatere a sărăciei. De exemplu, încă la începutul anilor 80 ai secolului trecut, mai bine de 60 % din populaţia Chinei se afla peste limita sărăciei absolute. Timp de 30 de ani, acest indicator al sărăciei a reuşit să fie redus pînă la 5 % din numărul total al populaţiei Chinei. În anul 2015, conducerea Chinei a pus în faţa ţării o sarcină ambiţioasă — să fie lichidată în totalitate sărăcia din ţară.

Au fost elaborate un şir de programe speciale şi realizarea lor treptată. În următorii şase ani, statul s-a obligat să implementeze planul în viaţă în aşa fel să scoată din sărăcie 70 de milioane de locuitori, în special, din localităţile rurale. Cu alte cuvinte, anual, numărul populaţiei sărace va fi redus cu peste 10 milioane de oameni.

Toate aceste planuri ambiţioase ar fi fost ireale fără existenţa unui plan concret de dezvoltare la nivel de stat, iar ceea ce este şi mai important — la nivelul abordării şi adoptării acestor planuri de către toată societatea chineză. Trebuie să înţelegem că aici nu sunt contradicţii şi disensiuni în ceea ce priveşte cursul de dezvoltare, există discuţii la nivel diferit despre metodele şi posibilităţile de realizare. Şi, apropo, aceste discuţii sunt percepute drept o condiţie obligatorie, fără de care, statul nu poate colabora, cu maximă dăruire, cu mediul de afaceri, care, la rîndul său, se dezvoltă datorită susţinerii din partea statului, în primul rînd, pentru asigurarea dezvoltării economiei statului, atingerea perspectivelor trasate.

Apropo, toate iniţiativele legislative, înainte de a ajunge să fie examinate în Parlament, sunt puse în discuţie de comunitatea de experţi, comunităţile localităţilor rurale, care sunt vizate într-o reformă structurală sau alta. Toate opiniile şi propunerile exprimate se analizează minuţios şi doar după atingerea consensului cu toate părţile interesate se operează corective la proiectul de lege. Dacă nu se ajunge la un asemenea consens, iniţiativa legislativă este retrasă de pe ordinea de zi şi se remite spre reevaluare.

«Trei paşi» în viitor

Însă, autorităţile Chinei înţelegeau că sărăcia nu poate fi lichidată fără extinderea programelor sociale. Era puţin de a oferi populaţiei facilităţi sub formă de indemnizaţii sociale, de exemplu, sau ajutor medical gratuit. Era necesar de a garanta condiţii de muncă pentru cei săraci. Adică, era necesar de a crea locuri de muncă. Pentru asta, este necesar nu doar de a dezvolta posibilităţile interne ale pieţii (totuşi, avînd în vedere numărul populaţiei, această muncă poartă un caracter specific), dar se mai impunea extinderea relaţiilor comercial-economice din afara Chinei. Creînd corporaţii internaţionale şi, respectiv, odată cu extinderea influenţei peste hotare, dar şi odată cu cucerirea noilor pieţe de desfacere vor apărea noi întreprinderi, noi tehnologii, respectiv, noi locuri de muncă pentru specialiştii chinezi atît pe piaţa internă cît şi pe piaţa externă.

Dezvoltarea pieţii şi noile realităţi dictează necesitatea unei înalte calificări a specialiştilor în diferite domenii. Și dacă guvernarea îşi pune scopul de a ridica nivelul de viaţă al populaţiei, asta înseamnă că de rînd cu programul de combatere a sărăciei, este necesar de a dezvolta un plan de sporire a nivelului educaţiei generale şi speciale în rîndul populaţiei rurale.

Pe 26-29 octombrie 2015, a avut loc cea de-a 5-a plenară a CC PCC, în cadrul căreia a fost aprobat un şir de măsuri menite să îmbunătăţească calitatea şi nivelul de viaţă al populaţiei chineze şi, de asemenea, să sporească cererea de consum. Printre acestea: acordarea subsidiilor suplimentare pentru ţărani şi crearea sistemului de compensaţii pentru agricultori în regiunile în care se produc cereale; majorarea salariului; modificarea sistemului de pensii şi majorarea treptată a pensiei minimale de la 700 de yuani pe lună (în 2014) pînă la 2082 de yuani lunar în 2015; modificarea mecanismului de susţinere financiară şi majorarea subvenţiilor pentru familiile cu venituri mici şi pentru persoanele cu posibilităţi limitate…

* * *

China luptă împotriva sărăciei nu pentru «bife frumoase». Dar pentru a asigura bunăstare pentru fiecare familie chineză. Şi planul celei de-a 13-a cincinale — din 2016 pînă în 2020, este totalmente supus acestui scop. În ultimele cîteva decenii, China s-a confruntat cu o problemă, care părea că niciodată nu va atinge realitatea chineză — populaţia Chinei îmbătrîneşte iar situaţia demografică impune implementarea altor măsuri urgente care să schimbe în totalitate abordarea anterioară — «o familie — un singur copil».

În China, această decizie este calificată drept una fatidică — pentru realizarea sarcinilor trasate la cea de-a cincea plenară a CC PCC, orientate spre atingerea nivelului maxim de dezvoltare social-economică, China a renunţat la politica unui singur copil în familie şi a trecut la politica familiei cu doi copii. Se înrăutăţeşte structura de vîrstă a populaţiei ceea ce riscă să reducă, pe viitor, forţa de muncă şi să implice o presiune majoră asupra asigurărilor sociale. Există opinii în rîndul demografilor chinezi că, în principiu, este necesar de a renunţa la toate restricţiile în ceea ce priveşte numărul copiilor în familie.

Edificarea societăţii «Xiaokang»

În esenţă, China — care a cucerit lumea — cît de complicat nu le-ar fi marilor puteri să recunoască acest lucru, cum ar fi SUA şi Rusia — acumulînd cunoştinţe, experienţă, tehnologii şi, fără îndoială, potenţial industrial, se îndepărtează conştient de politica «Cu cît mai mult cu atît mai bine» şi implementează politica «mai puţin înseamnă calitativ». Cel mai interesant este faptul că nu există dubii — China va putea transforma această «calitate» într-un nou brand, în primul rînd, pentru propria societate.

Astăzi, volumul economiei Chinei depăşeşte 10 trilioane de dolari SUA. Însă, responsabilii din Guvern remarcă că dacă se orientează pe dezvoltarea unui asemenea volum, în condiţiile unei dependenţe exagerate de investiţii şi export, această dezvoltare nu va fi de lungă durată. Iată de ce, în China, în problema dezvoltării economice —  în capul mesei se pun reformele structurale. Din perceperea acestei paradigme economice, Guvernul a determinat 5 sarcini de bază ai economiei chineze pentru anul 2016: de a extinde satisfacerii cererii, stimularea pieţii imobiliare, de a ajuta întreprinderile să reducă preţul mărfurilor, de a preveni şi combate riscurile financiare.

Anume stimularea cetăţenilor Chinei în construirea afacerilor şi implicarea lor în sfera inovaţiilor, care, astăzi, trăieşte în China o nouă eră, aşa cum afirmă responsabilii din Guvernul ţării — reprezintă o parte componentă importantă a reformelor structurale. Mai mult decît atît, statul trebuie să înţeleagă importanţa extinderii sferei de acordare a bunurilor şi serviciilor comunitare. Toate aceste măsuri împreună duc la majorarea calităţii nivelului de consum şi standardelor de viaţă a oamenilor.

Ceea ce este interesant: Guvernul a simplificat, intenţionat, aparatul şi a oferit competenţe mari în ceea ce priveşte luarea deciziilor organizaţiilor teritoriale de nivel inferior, fapt care a sporit eficienţa controlului statului. În acest fel, astăzi, în China, şi relaţia stat-business trece printr-o adevărată modernizare, dacă vreţi, trece printr-o reformă structurală. Toate acţiunile mediului de afaceri şi organelor de conducere sunt supuse sarcinilor de dezvoltare trasate. Iar acest principiu dă, deja, rezultate.

În China, a devenit deja la modă de a crea propria afacere şi inovaţii noi. Pentru comparaţie: zilnic, în ţară, se înregistrează 10 mii de întreprinderi noi. Iar ritmul de creştere a tehnologiilor înalte depăşeşte evident ritmul de creştere industrială. În rezultat, orizonturile economiei chineze se extind, iar noile modele de gestionare comercială şi statală oferă noi perspective.

Chiar şi în condiţiile existenţei diferitor opinii despre riscurile diminuării economiei chineze din cauza crizei regionale, piaţa internă a Chinei se dezvoltă mai mult decît dinamic, este capabilă şi pregătită să răspundă adecvat tuturor provocărilor externe. Şi răspunde. Cu ce? Cu mega-proiecte concrete de dimensiune globală.

Mega-proiecte pentru lume din partea unei mega-economii

…Colaborarea internaţională în baza profitului reciproc va deveni orientarea prioritară în activitatea noastră. Acesta este răspunsul nostru la îndemnul dezvoltării calitative, proiectul iniţial pentru utilizarea comună, cu toată lumea, a pieţii chineze şi a tot ceea ce este legat de «ceea ce este creat în China». 

Pavel Marfin