Partidul Comuniștilor din Republica Moldova împlinește 26 de ani!
РУС. MOLD.
» » Partidul Comuniștilor din Republica Moldova împlinește 26 de ani!

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova împlinește 26 de ani!

22-10-2019, 08:09
Viziuni: 355
  
Versiunea de tipar   
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova împlinește 26 de ani!Despre o organizație politică se obișnuiește să se vorbească în baza totalității rezultatelor obținute de ea
 
Din acest punct de vedere, Partidul Comuniștilor nu poate fi devansat de nici un partid. Pot fi îndelung enumerate cifre obiective care demonstrează creșterea economică, creșterea nivelului de trai și a calității vieții, creșterea investițiilor statului în infrastructura socială — sănătate, educație, cultură, știință.

Și toate aceste realizări sunt adevărate. Pentru că anume în perioada aflării comuniștilor la guvernarea țării în Moldova au început să se întoarcă în masă oamenii care-și părăsise baștina pentru a-și cîștiga pîinea de toate zilele în alte țări.

Pentru întîia oară în toți anii de independență a Moldovei, natalitatea a depășit mortalitatea. PIB-ul aproape că a atins nivelul anului 1989, ultimul an de viață îndestulată în componența Uniunii Sovietice.

Toate aceste fenomene legate de perioada de opt ani de guvernare a țării de către PCRM sunt bine cunoscute și cetățenilor, și specialiștilor, și peste hotarele țării. Dar astăzi am vrea să vorbim nu atît despre cifre seci, fie și impunătoare, cît despre sentimente vii omenești.

Partidul Comuniștilor a venit la guvernare în perioada cînd se crease impresia că Moldova și-a epuizat în totalitate resursa de independență.

Falimentul social-economic amenința să se transforme într-un faliment al statului. Rușinosul război fratricid de pe Nistru, care a despărțit teritoriul și populația Moldovei în două părți neegale, au făcut ca țara noastră să fie considerată de o valoare inferioară. Anume în asta consta ideea și scopul celor care au provocat războiul: să facă populația să se dezamăgească în însăși ideea suveranității Moldovei și să-și piardă încrederea în viitor.

Cu siguranță, anume așa s-ar fi întîmplat. Dar PCRM, care a ieșit din ilegalitate, care a învins interdicțiile legislative ale dreptului de a se numi comunist, care s-a călit în primele ciocniri cu trădătorii Patriei, nu avea de gînd să lase brațele în jos. Partidul Comuniștilor a devenit prima și, se prea poate, unica forță cu adevărat capabilă să revigoreze statul. Putem să nu ținem minte detalii, dar este imposibil să fi uitat sentimentul de mîndrie națională, care a izbucnit cu o nouă putere în sufletele oamenilor.

Locuitorii Moldovei din nou au început să se simtă cetățeni ai unui stat suveran, care apără interesele lor. Nici pînă la guvernarea comuniștilor, nici după ea în mijlocul poporului nostru n-a existat un asemenea sentiment de patriotism — patriotism conștientizat și, principalul, motivat. Nici o altă guvernare nu s-a dovedit capabilă să trezească acest sentiment în sufletele oamenilor.

Anume atunci, între anii 2001 și 2009, oamenii au conștientizat brusc faptul că Moldova nu e un pseudostat întîmplător și temporar, ci o țară cu o mare și bogată istorie de victorii și realizări.

Să poți rezista în fața forței militare și politice a puternicului Imperiu Otoman, să păstrezi pentru omenire Ortodoxia canonică și alte pagini glorioase din istoria Moldovei — ar fi fost oare capabilă să îndeplinească această misiune istorică o țară bună de nimic, slabă, dispusă spre autolichidare?

Comuniștii au readus în societate aceste glorioase pagini ale istoriei Moldovei. Ei au reușit să împrăștie stereotipele impuse oamenilor despre caracterul «artificial» al statalității moldovenești, precum și despre «inventarea» națiunii moldovenești de către regimul sovietic. Drept argument forte le-a servit istoria existenței timp de mai mult de 600 de ani a Moldovei. Exemple înscrise în această istorie de remarcabili domnitori, iscusiți diplomați și viteji ostași au însuflețit poporul nostru. Anume pe acest trainic fundament PCRM a început să recreeze, să relanseze statul moldovenesc. Republica Moldova există pînă astăzi anume în baza acestui puternic impuls. Doar că oamenii au pierdut din sentimentul de mîndrie și încredere în viitor.

Zece ani de-a rîndul, așa-numita guvernare democratică nu oferă populației noastre nici un motiv cît de mic pentru menținerea acestui sentiment firesc. Și asta deoarece ea își durează politica sa pe un cu totul alt fundament — cel al rebeliunii proromâne din 7 aprilie, 2009. Declarîndu-se pe sine români după sînge, luîndu-l drept idol pe un călău nazist, mareșalul Antonescu, ei în mod planificat duc Moldova încă spre un faliment economic, politic și mental.

Oamenii țin minte pînă acum acel sentiment de siguranță, de securitate personală, care de acum devenise unul obișnuit. După anii 90, cu sîngeroasele reglări de conturi banditești, jafuri, dezmăț hoțesc, agresivitate nemotivată, a cărui jertfă putea deveni și un copil, și un bătrîn, de odată în casele oamenilor s-a statornicit o viață liniștită. Oamenii nu se mai temeau să iasă din casă în timpul serii, să-i lase pe copii să se joace în curte. Eficiența guvernării PCRM s-a manifestat și în stîrpirea banditismului ca fenomen. Au fost nimicite și curățate grupările criminale. Așa-numiții hoți în lege, stăpîni secreți ai unor raioane întregi, ori au fost băgați după gratii, ori au fugit din țară. Dacă a și existat în acea perioadă o dictatură, a fost dictatura legii.

După plecarea PCRM de la guvernare în anul 2009, în totală concordanță cu legile și Constituția țării, imediat a început o nouă etapă de criminalizare a tuturor domeniilor vieții. Bandiții s-au schimbat mult, din personaje caricaturale transformîndu-se în domni respectabili. Politica a devenit criminală, iar guvernarea — banditească. În acești zece ani, toate acțiunile guvernării, indiferent de cum se numea, se încadrează în articolele din Codul penal: de la capturarea și uzurparea puterii pînă la jefuirea proprietății și a finanțelor statului în proporții deosebit de mari. În conștiința cetățenilor noștri s-a imprimat cuvîntul «un miliard». Dar poporului i-au fost furate nu un miliard, și nu două, și nu zece, ci zeci și zeci de miliarde de lei. În locul alternativei comuniste — dictatura legii, în țară s-a statornicit dezmățul criminal.

Mulți mai țin minte și cum oamenii au încetat să fie împărțiți după naționalitate, proveniență, preferințe politice. Pentru PCRM nu existau noțiuni ca «ai noștri» și «ai voștri». Toți erau cetățeni ai țării și toți meritau să fie protejați și ajutați. Au dispărut «băștinașii» și «veneticii», «autohtonii» și «ocupanții». Așa a început o nouă etnogeneză a poporului moldovenesc multinațional, nașterea unei națiuni moldovenești civice. Documentul-cheie al acelui timp a fost «Concepția politicii naționale», care a declarat diversitatea culturală și lingvistică a Moldovei drept principala resursă de dezvoltare. Pentru a se smulge din menghina crizei permanente și a trasa un drum spre viitor, era necesară unirea eforturilor, a potențialului creator și intelectual al absolut tuturor membrilor societății moldovenești.

Și comuniștii au asigurat, — de fapt, ei au format, — această unitate socială și civică. În linii mari, anume asta a și devenit acea idee națională, găsită în mod intuitiv, pe care zadarnic o caută țări cu mult mai dezvoltate decît Moldova. Pentru a-i uni pe oameni în jurul scopului de a construi statul, de a făuri, mai întîi era necesar să fie încetată divizarea lor.

Pe lîngă asta, oamenii s-a pomenit cuprinși de sentimentul libertății. Oricît ar părea de paradoxal, acest sentiment apare întotdeauna cînd guvernarea activează conform legii, impunîndu-i și pe cetățeni să trăiască după lege. A existat și democrație, și pluralism de opinii, și libertatea mass-media. Nici o suspiciune nu s-a confirmat, nici una din temeri nu s-a îndreptățit. Rolul mijloacelor de informare în masă ale opoziției era considerabil depășit de potențialul presei care reprezenta puterea. Nimănui nici prin cap nu-i trecea să cumpere ziare și posturi de televiziune, să formeze din ele holdinguri. Și, cu atît mai mult, să interzică activitatea lor.

Anume în perioada guvernării PCRM au apărut partide care considerau drept datorie a lor să-i învinuiască pe comuniști de «dictatură», iar ulterior să devină organizatori ai tentativei de lovitură de stat.

Da, Partidul Comuniștilor ducea luptă cu numeroșii săi oponenți. Dar exclusiv prin metode politice, fără a folosi organele represive ale statului. Era o luptă a ideilor, care se ducea în mod deschis.

Și iată primele lucruri pe care le-au făcut «liberalii» și «democrații» patentați cu toată trăncăneala lor proeuropeană: au închis postul de televiziune de opoziție NIT și au încercat să interzică Partidul Comuniștilor.

Asta e diferența. Comuniștii au făurit, au construit statul, iar aceștia s-au apucat să distrugă. Comuniștii au stîrpit elementul criminal și corupția, iar aceștia fură. Comuniștii au unit societatea, iar aceștia o dezbină. Comuniștii au dezvoltat democrația, iar aceștia au nimicit-o.

Cuiva, diferența îi poate părea neînsemnată. Dar anume această diferență determină conținutul vieții noastre.

26 de ani ai istoriei partidului au rămas în urmă. Înainte ne așteaptă decenii de muncă, de făurire, de luptă pentru statalitate, pentru dezvoltare și pentru drepturile omului. Și comuniștii vor face tot posibilul ca societatea moldovenească neapărat să se întoarcă la aceste principii importante, fundamentale.

Felicitări cu ocazia zilei tale de naștere, Partid al Comuniștilor din Republica Moldova!

CC PCRM
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: