«Am fost un
norocos — am activat în domeniul Comsomolului şi am trăit cu sufletul viaţa
lui. Am fost o parte din tot ceea ce constituia preocupările Comsomolului»
M-am aflat în rîndurile Comsomolului aproape
trei decenii din viaţa mea. Am devenit membru al ULCT (Uniunea Leninistă
Comunistă a Tineretului din URSS) cînd încă nu împlinisem 14 ani (potrivit
statutului, trebuia să am 14). Dar cei de la
comitetul raional au încălcat statutul. În schimb, la şcoala de şapte ani din
Optina a devenit posibil să fie creată o organizaţie comsomolistă primară!
Cînd am venit să învăţ la Şcoala de
Vinificaţie din Chişinău, aici m-au ales «comsorg» de grup. Terminînd studiile,
doi ani am lucrat în calitate de tehnician-tehnolog în vinificaţie, după care
am fost numit «şef» al fabricii principale de vinuri a sovhozului din Camenca, paralel continuîndu-mi şi activitatea comsomolistă. Cu elanul specific
vîrstei pe care o aveam atunci, am creat o echipă de volei, care foarte degrabă
a devenit campion al raionului, fapt ce a trezit mirarea a însuşi directorului
sovhozului, I. Bujenco.
După aceea — un an de serviciu militar în
Republica Democrată Germană, unde iarăşi am fost ales comsorg al companiei. Şi
în cei şapte ani cît, după satisfacerea serviciului militar, am lucrat la
fabrica de vinuri şi coniacuri din Călăraşi de asemenea m-am preocupat de
activitatea comsomolistă, fiind conducătorul organizaţiei de acolo. Apoi am
devenit şef al secţiei de îmbuteliere, unde lucrau mai mult de douăzeci de fete
şi cam tot atîţia băieţi. Şi m-am gîndit ca, împreună cu ei, să organizez la
fabrică cercuri de activitate artistică de amatori. Ulterior, ansamblul nostru
de dansuri nu ceda prin măiestria sa colectivului de dansuri de la Casa de
Cultură din raion. Prezentam concerte în colhozul pe care-l patronam.
Directorul fabricii, A. Nichitenco, cunoscînd el însuşi foarte bine caracterul
muncii comsomoliste încă din anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cînd
a fost comsorg al detaşamentului moldovenesc de partizani, se mîndrea cu noi.
Secţia îndeplinea cu succes sarcinile sale de producţie, îmbuteliind zeci de
mii de sticle pe schimb. Pentru aceste rezultate în muncă, ocupăm primul loc în
întrecerea socialistă pe raion şi cucerim titlul «Secţie de muncă comunistă».
După care sunt ales membru al comitetului raional al comsomolului şi
prim-secretar netitular (pe atunci, exista o astfel de practică) al comitetului
raional. Foarte degrabă, pentru întîia oară în viaţă, la solemnităţile
consacrate zilei de 1 Mai, mi s-a încredinţat să iau cuvîntul în faţa a mii de
orăşeni.
***
În felul acesta, etapă după etapă, acumulam
experienţa de a munci cu tineretul şi, în general, cu oamenii. În felul acesta
a crescut şi încrederea în mine a tovarăşilor mai în vîrstă — a conducătorilor
organelor locale şi ai CC al Comsomolului. În asta am găsit explicaţia faptului
că am fost ales prim-secretar al Comitetului raional Străşeni al ULCT, membru
al biroului comitetului raional de partid. Pe parcursul celor trei ani de
activitate, am semnat sute de carnete de comsomolist, am organizat nici nu ştiu
cît de multe adunări, inclusiv în orele de seară, şi zilnic m-am preocupat de
selectarea cadrelor pentru munca în rîndurile comsomoliştilor şi ale
pionierilor.
A urmat transferarea mea în aparatul CC al
Comsomolului, confirmarea în funcţia de şef al secţiei organizatorice şi
alegerea mea în calitate de membru al biroului CC al ULCT din Moldova. E cea
mai înaltă funcţie obştească în Comsomol. Timp de trei ani, am cutreierat
republica în lung şi-n lat, am organizat sute de adunări, o mulţime de plenare,
conferinţe, am participăat la lucrările de pregătire a congresului. Dar a venit
şi timpul să-mi iau rămas bun de la Comsomol. Ca lucrător de partid, am luat de
la Comsomol tot ce am fost capabil să iau, dar şi eu i-am dat Comsomolului tot
ce am fost capabil să-i dau.
Mărturie
îmi sunt distincţiile primite pentru munca mea: Diploma de Onoare a Prezidiului
Sovietului Suprem al RSSM, medalia «За трудовую доблесть« («Pentru vitejie în
muncă»), distincţiile cele mai înalte ale CC ULCT din URSS — «Pentru munca
activă în Comsomol», «Pentru munca activă în pionierie», insigna
«Raţionalizator eminent». Am avut parte de întîlniri de neuitat — cu primul om
care a zburat în cosmos, Iuri Gagarin, cu mulţi alţi cosmonauţi, cu conducători
ai Uniunii Sovietice, cu militari de cel mai înalt rang, cu soţia lui Nicolai
Ostrovski, autorul celui mai comsomolist roman, «Cum s-a călit oţelui» («Как
закалялась сталь»)…
Eu am fost un
norocos — am activat în Comsomol şi am trăit cu sufletul tot ceea ce se făcea
în aceată formaţiune de tineret. Am participat la tot ceea ce influenţa pozitiv
viaţa tineretului în studii, în muncă, în sport, în comunicare, dar şi la
şantierele comsomoliste (GRES Moldovenească, Uzina Metalurgică din Rîbniţa,
sistemul de irigaţie de la sudul ţării, Uzina de Aluminiu din Acinsk). Am
participat şi în detaşamentele studenţeşti de construcţii, la subotnice, la
construirea Lacului Comsomolist de la Chişinău (duceam pămînt cu căldările!),
la jocurile militar-patriotice «Зарница». Într-un cuvînt, am fost parte a tot
ceea ce constituia preocupările Comsomolului. Inclusiv participant la o muncă foarte serioasă şi responsabilă
cu tineri şi copii din familii cu climat nefavorabil.
***
După ce mi-am luat rămas bun de la activitatea
în domeniul Comsomolului, am fost solicitat să lucrez în sectorul muncii de
partid, în structuriule de construcţie sovietică. Am mers să activez în cadrul
MAI. Comsomolul întotdeauna a pregătit cadre pentru organele interne, pentru
Comitetul de Securitate a statului, pentru armată...
În perioada cît
mi-am făcut serviciul în structurile MAI, timp de 14 ani am activat în miliţia
judiciară. Timp de 10 ani m-am aflat în funcţia de adjunct al şefului Direcţiei
de urmărire penală a MAI al RSSM. Această muncă a fost cea mai dificilă. Am
avut şi grade militare speciale: maior, subcolonel, colonel. Am fost decorat cu
Diploma de Onoare a MAI din URSS şi cu cea mai înaltă distincţie «Lucrător
Emerit al MAI din URSS». Ţin minte bine cum, în noiembrie 1989, am ţinut
apărarea edificiului MAI în faţa mulţimii ameţite de ură... După care mi-a fost
înmînată insigna «Pentru bărbăţie» («За мужество»)…
Acum, consider că am îndreptăţit încrederea în
mine a Comsomolului. După mine, în sistemul MAI şi în alte organe ale ordinii
de drept au mers să lucreze sute de comsomolişti.
Ca un total al
serviciului meu timp de mulţi ani, au devenit mai mult de douăzeci de decoraţii
de stat, guvernamentale, departamentale — medalia «Meritul Civic», «Pentru
serviciu eminent în păstrarea ordinii de drept» («За отличную службу по охране
общественного порядка»), ordinul «Gloria Muncci», Оrdinul Republicii, mai multe
decoraţii ale MAI din Republica Moldova…
Îi sunt recunoscător destinului pentru faptul
că întotdeauna am avut alături de mine conducători şi colegi plini de
bunăvoinţă.
***
Acum eu mă aflu în
fruntea mişcării republicane cu numele «Moştenitorii Victoriei» («Наследники
Победы») de pe lîngă Consiliul de Veterani din Moldova. Principalul nostru scop
e de a le acorda veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei o atenţie
şi o grijă permanentă. Noi suntem mii de moştenitori — cei care respectă şi
cinstesc Victoria poporului sovietic, inclusiv a moldovenilor, asupra
fascismului, care nu uită eroismul manifestat în acel război sîngeros de
părinţi, bunei şi străbunei.
La sfîrşit, aş vrea să-i felicit pe
toţi cu aniversarea de 20 de ani a Uniunii Comuniste a Tineretului din Moldova,
continuator al cauzei ULCT, care păstrează memoria Comsomolului şi a
comsomoliştilor din aniii trecuţi. Sărbătorind acest jubileu al Comsomolului
din Moldova, îi felicit şi pe veterani, şi pe cei tineri cu prilejul zilei
renaşterii lui — 29 octombrie!â
Iuri Bondarenco, mișcarea "Moștenitorii Victoriei" în Moldova
скачать dle 10.6фильмы бесплатно