O foaie de parcurs pentru viaţă
РУС. MOLD.
» » » O foaie de parcurs pentru viaţă

O foaie de parcurs pentru viaţă

30-10-2015, 13:25
Просмотров: 735
  
Версия для печати   
O foaie de parcurs pentru viaţă«Am fost un norocos — am activat în domeniul Comsomolului şi am trăit cu sufletul viaţa lui. Am fost o parte din tot ceea ce constituia preocupările Comsomolului»

M-am aflat în rîndurile Comsomolului aproape trei decenii din viaţa mea. Am devenit membru al ULCT (Uniunea Leninistă Comunistă a Tineretului din URSS) cînd încă nu împlinisem 14 ani (potrivit statutului, trebuia să am 14). Dar cei de la comitetul raional au încălcat statutul. În schimb, la şcoala de şapte ani din Optina a devenit posibil să fie creată o organizaţie comsomolistă primară!

 

Cînd am venit să învăţ la Şcoala de Vinificaţie din Chişinău, aici m-au ales «comsorg» de grup. Terminînd studiile, doi ani am lucrat în calitate de tehnician-tehnolog în vinificaţie, după care am fost numit «şef» al fabricii principale de vinuri a sovhozului din Camenca, paralel continuîndu-mi şi activitatea comsomolistă. Cu elanul specific vîrstei pe care o aveam atunci, am creat o echipă de volei, care foarte degrabă a devenit campion al raionului, fapt ce a trezit mirarea a însuşi directorului sovhozului, I. Bujenco.


După aceea — un an de serviciu militar în Republica Democrată Germană, unde iarăşi am fost ales comsorg al companiei. Şi în cei şapte ani cît, după satisfacerea serviciului militar, am lucrat la fabrica de vinuri şi coniacuri din Călăraşi de asemenea m-am preocupat de activitatea comsomolistă, fiind conducătorul organizaţiei de acolo. Apoi am devenit şef al secţiei de îmbuteliere, unde lucrau mai mult de douăzeci de fete şi cam tot atîţia băieţi. Şi m-am gîndit ca, împreună cu ei, să organizez la fabrică cercuri de activitate artistică de amatori. Ulterior, ansamblul nostru de dansuri nu ceda prin măiestria sa colectivului de dansuri de la Casa de Cultură din raion. Prezentam concerte în colhozul pe care-l patronam. Directorul fabricii, A. Nichitenco, cunoscînd el însuşi foarte bine caracterul muncii comsomoliste încă din anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cînd a fost comsorg al detaşamentului moldovenesc de partizani, se mîndrea cu noi. Secţia îndeplinea cu succes sarcinile sale de producţie, îmbuteliind zeci de mii de sticle pe schimb. Pentru aceste rezultate în muncă, ocupăm primul loc în întrecerea socialistă pe raion şi cucerim titlul «Secţie de muncă comunistă». După care sunt ales membru al comitetului raional al comsomolului şi prim-secretar netitular (pe atunci, exista o astfel de practică) al comitetului raional. Foarte degrabă, pentru întîia oară în viaţă, la solemnităţile consacrate zilei de 1 Mai, mi s-a încredinţat să iau cuvîntul în faţa a mii de orăşeni.

 

***

În felul acesta, etapă după etapă, acumulam experienţa de a munci cu tineretul şi, în general, cu oamenii. În felul acesta a crescut şi încrederea în mine a tovarăşilor mai în vîrstă — a conducătorilor organelor locale şi ai CC al Comsomolului. În asta am găsit explicaţia faptului că am fost ales prim-secretar al Comitetului raional Străşeni al ULCT, membru al biroului comitetului raional de partid. Pe parcursul celor trei ani de activitate, am semnat sute de carnete de comsomolist, am organizat nici nu ştiu cît de multe adunări, inclusiv în orele de seară, şi zilnic m-am preocupat de selectarea cadrelor pentru munca în rîndurile comsomoliştilor şi ale pionierilor.


A urmat transferarea mea în aparatul CC al Comsomolului, confirmarea în funcţia de şef al secţiei organizatorice şi alegerea mea în calitate de membru al biroului CC al ULCT din Moldova. E cea mai înaltă funcţie obştească în Comsomol. Timp de trei ani, am cutreierat republica în lung şi-n lat, am organizat sute de adunări, o mulţime de plenare, conferinţe, am participăat la lucrările de pregătire a congresului. Dar a venit şi timpul să-mi iau rămas bun de la Comsomol. Ca lucrător de partid, am luat de la Comsomol tot ce am fost capabil să iau, dar şi eu i-am dat Comsomolului tot ce am fost capabil să-i dau.


Mărturie îmi sunt distincţiile primite pentru munca mea: Diploma de Onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, medalia «За трудовую доблесть« («Pentru vitejie în muncă»), distincţiile cele mai înalte ale CC ULCT din URSS — «Pentru munca activă în Comsomol», «Pentru munca activă în pionierie», insigna «Raţionalizator eminent». Am avut parte de întîlniri de neuitat — cu primul om care a zburat în cosmos, Iuri Gagarin, cu mulţi alţi cosmonauţi, cu conducători ai Uniunii Sovietice, cu militari de cel mai înalt rang, cu soţia lui Nicolai Ostrovski, autorul celui mai comsomolist roman, «Cum s-a călit oţelui» («Как закалялась сталь»)…


Eu am fost un norocos — am activat în Comsomol şi am trăit cu sufletul tot ceea ce se făcea în aceată formaţiune de tineret. Am participat la tot ceea ce influenţa pozitiv viaţa tineretului în studii, în muncă, în sport, în comunicare, dar şi la şantierele comsomoliste (GRES Moldovenească, Uzina Metalurgică din Rîbniţa, sistemul de irigaţie de la sudul ţării, Uzina de Aluminiu din Acinsk). Am participat şi în detaşamentele studenţeşti de construcţii, la subotnice, la construirea Lacului Comsomolist de la Chişinău (duceam pămînt cu căldările!), la jocurile militar-patriotice «Зарница». Într-un cuvînt, am fost parte a tot ceea ce constituia preocupările Comsomolului. Inclusiv participant la o muncă foarte serioasă şi responsabilă cu tineri şi copii din familii cu climat nefavorabil.

 

***

După ce mi-am luat rămas bun de la activitatea în domeniul Comsomolului, am fost solicitat să lucrez în sectorul muncii de partid, în structuriule de construcţie sovietică. Am mers să activez în cadrul MAI. Comsomolul întotdeauna a pregătit cadre pentru organele interne, pentru Comitetul de Securitate a statului, pentru armată...


În perioada cît mi-am făcut serviciul în structurile MAI, timp de 14 ani am activat în miliţia judiciară. Timp de 10 ani m-am aflat în funcţia de adjunct al şefului Direcţiei de urmărire penală a MAI al RSSM. Această muncă a fost cea mai dificilă. Am avut şi grade militare speciale: maior, subcolonel, colonel. Am fost decorat cu Diploma de Onoare a MAI din URSS şi cu cea mai înaltă distincţie «Lucrător Emerit al MAI din URSS». Ţin minte bine cum, în noiembrie 1989, am ţinut apărarea edificiului MAI în faţa mulţimii ameţite de ură... După care mi-a fost înmînată insigna «Pentru bărbăţie» («За мужество»)…

 

Acum, consider că am îndreptăţit încrederea în mine a Comsomolului. După mine, în sistemul MAI şi în alte organe ale ordinii de drept au mers să lucreze sute de comsomolişti.


Ca un total al serviciului meu timp de mulţi ani, au devenit mai mult de douăzeci de decoraţii de stat, guvernamentale, departamentale — medalia «Meritul Civic», «Pentru serviciu eminent în păstrarea ordinii de drept» («За отличную службу по охране общественного порядка»), ordinul «Gloria Muncci», Оrdinul Republicii, mai multe decoraţii ale MAI din Republica Moldova…

 

Îi sunt recunoscător destinului pentru faptul că întotdeauna am avut alături de mine conducători şi colegi plini de bunăvoinţă.

 

***

Acum eu mă aflu în fruntea mişcării republicane cu numele «Moştenitorii Victoriei» («Наследники Победы») de pe lîngă Consiliul de Veterani din Moldova. Principalul nostru scop e de a le acorda veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei o atenţie şi o grijă permanentă. Noi suntem mii de moştenitori — cei care respectă şi cinstesc Victoria poporului sovietic, inclusiv a moldovenilor, asupra fascismului, care nu uită eroismul manifestat în acel război sîngeros de părinţi, bunei şi străbunei.


La sfîrşit, aş vrea să-i felicit pe toţi cu aniversarea de 20 de ani a Uniunii Comuniste a Tineretului din Moldova, continuator al cauzei ULCT, care păstrează memoria Comsomolului şi a comsomoliştilor din aniii trecuţi. Sărbătorind acest jubileu al Comsomolului din Moldova, îi felicit şi pe veterani, şi pe cei tineri cu prilejul zilei renaşterii lui — 29 octombrie!â

 

Iuri Bondarenco, mișcarea "Moștenitorii Victoriei" în Moldova

 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: