Prosperarea satului moldovenesc

Programul «Satul Moldovenesc» şi-a luat startul în anul 2005, el fiind o iniţiativă a Preşedintelui Vladimir Voronin. În baza lui au fost elaborate strategiile de dezvoltare a diferitelor sfere, iar fiecare localitate a pregătit propria sa strategie de dezvoltare pentru anii 2005-2015

Situaţia în care a ajuns satul moldovenesc la începutul secolului XXI nu a putut să nu trezească îngrijorarea Partidului Comuniştilor, care în acea perioadă a devenit partid de guvernare.

Iată prin ce se explică faptul că în acea perioadă au fost elaborate diferite proiecte şi programe de profil care includeau în conţinutul lor gazificarea, alimentarea cu apă, renaşterea viticulturii şi vinificaţiei. Se cerea însă ca aceste programe să fie bine coordonate între ele. Iată de ce a apărut necesitatea de a elabora la nivel naţional un program unic de proporţii cu privire la renaşterea satului moldovenesc. Programul Naţional «Satul Moldovenesc» a fost elaborat în decembie 2004 şi aprobat la 1 martie 2005.

La una din şedinţele Guvernului, Vladimir Voronin a atras atenţia asupra faptului că necesitatea unui proiect de asemenea proporţii la nivel de ţară a fost condiţionată de starea de lucruri la care a ajuns satul moldovenesc la culmea dezvoltării actualei civilizaţii. Degradare totală a bazei lui tehnico-materiale, sărăcie de cunoştinţe, insuficienţă de specialişti şi nivel scăzut de pregătire a acestora, procent de creditare peste măsură de mare, lupsă a pieţelor de desfacere a producţiei agricole, nivel scăzut de implementare a tehnologiilor moderne şi ale realizărilor ştiinţei — iată doar unele momente ce caracterizează situaţia deplorabilă a satelor moldoveneşti la începutul noului mileniu.

Într-o situaţie catastrofală a ajuns şi infrastructura satului. Iată de ce PCRM şi-a asumat sarcina să ridice considerabil nivelul de trai ai locuitorilor de la sate, care alcătuiesc 60 la sută din populaţia Moldovei. Era necesar ca satul să devină atractiv şi pentru investitori, şi pentru tineret.

Iniţiativa Preşedintelui Vladimir Voronin privind implementarea programului «Satul Moldovenesc» în perioada anilor 2005-2015 imediat a fost sprijinită de savanţii moldoveni. O comisie specială a Academiei de Ştiinţe a elaborat documentul «Bazele conceptuale ale programului "Satul Moldovenesc”», care cuprindea principalele domenii de activitate. Printre acestea — sectoarele agrar-economic, agrar-industrial şi sectorul economic neagrar, infrastructura, protecţia mediului şi sfera socială.

Chiar primii ani ai realizării programului «Satul Moldovenesc» au demonstrat viabilitatea lui şi s-au încununat cu rezultate palpabile. În anul 2005, în cadrul realizării respectivului program au fost valorificaţi 1,7 miliarde de lei, această sumă fiind folosită pentru telefonizarea, gazificarea, alimentarea cu apă a localităţilor din republică. În anul 2006, în scopul realizării respectivului program s-au alocat circa 2 miliarde de lei: pentru spitale, ambulatorii săteşti, grădiniţe de copii, instituţii de învăţămînt, şcoli etc. Toate acestea au fost înfăptuite din contul propriilor mijloace băneşti ale bugetului de stat, practic, fără finanţare din exterior.

Datorită faptului că realizarea programului «Satul Moldovenesc» permanent se afla în atenţia Guvernului, timp de doi ani, din cele aproxinativ 370 de acţiuni proiectate pentru anii 2005-2015, au fost de acum realizate în volum de 30 la sută.

Una din prerogativele de bază ale dezvoltării şi renaşterii sectorului agroindustrial a devenit consolidarea terenurilor agricole. Comuniştii au numit drept catalizator al acestei cooperări şi consolidări staţiile de maşini şi tehnologii. Dar a creşte producţia agricolă e doar primul pas, chiar dacă e un pas foarte important. Urmează ca producţia să fie vîndută la preţuri avantajoase, să fie prelucrată, iar în această privinţă existau multe probleme. Şi totuşi, doar în anii 2005-2006, în republică au fost deschise 75 de întreprinderi de prelucrare a materiei prime agricole.

Spre anul 2009, în întreg teritoriul ţării au fost create 242 staţii de maşini şi tehnologii, au fost sădite cu viţă-de-vie şi copaci fructiferi pe zeci de mii de hectare şi date în exploatare zeci de frigidere pentru păstrarea fructelor şi legumelor, precum şi uscătorii pentru producerea fructelor uscate. În anul 2009, în comparaţie cu anul 2001, procentul de producţie-marfă al plantelor de cîmp a crescut aproape cu 40%.

După cum a menţionat liderul PCRM la una din conferinţele de presă, toate aceste rezultate complexe au fost date la o parte după venirea la guvernarea ţării a Alianţei pentru Integrare Europeană. Din toamna anului 2009, în sectorul agrar al Moldovei a început o adevărată contrarevoluţie, iar dezvoltarea socială a regiunii rurale a ajuns să fie neglijată. Dacă pînă la anul 2009 acces la subvenţiile în sectorul agrar aveau o sută de mii şi mai mulţi beneficiari, în prezent numărul lor nu e mai mare de 4-5 mii în an. Dacă din 2001 pînă în 2009 cheltuielile totale ale bugetului de stat pentru necesităţile nemijlocite ale producţiei în sectorul agrar au crescut de la 86 milioane de lei pînă la 1 miliard 148 milioane de lei, de la 2009 încoace respectiva tendinţă e din nou negativă.

A fost stopat în totalitate procesul de consolidare a terenurilor agricole. În ultimii ani, rămîn neprelucrate mai mult de 300 mii hectare de pămînt, ceea ce e de 4 ori mai mult în comparaţie cu anul 2009. Circa 40 la sută din suprafeţele plantate cu vii şi 60 la sută din suprafeţele de livezi sunt lăsate în paragină, iar folosirea lor ulterioară aduce doar pierderi. Cota agriculturii în PIB-ul ţării permanent scade, acum a ajuns pînă la 12-13 procente, productivitatea muncii şi salariile rămîn printre cele mai mici în economia ţării. 80 la sută din populaţia Moldovei se află la limita sărăciei. Cele mai sărace sunt familiile angajaţilor în agricultură, precum şi ale producătorilor agricoli individuali.

Concurenţi ai oraşelor

Infrastructura sănătoasă contribuia la creşterea fluxului forţei de muncă în sectorul agrar Programul Naţional «Satul Moldovenesc» a întrunit diferite proiecte şi programe de profil, care includeau în sine gazificarea, alimentarea cu apă, renaşterea viticulturii şi vinificaţiei, reparaţia drumuriulor, reconstruirea şi construirea obiectelor de menire naţională.

Una din cele mai importante programe naţionale a constituit-o gazificarea republicii. Dacă în anul 2000 erau gazificate doar 15 localităţi, în anul 2007 gazele au ajuns în 727 de localităţi, ceea ce alcătuia 42 la sută din numărul lor total al satelor. În aprilie 2008, a fost gazificată a miia localitate! Gazificarea totală a tuturor satelor din republică urma să fie finalizată pînă la sfîrşitul anului 2010. Dar după ce PCRM a plecat de la guvernare, problema gazificării ţării a fost împinsă de partidele de la putere pe ultimul plan.

La una din şedinţele Guvernului, Vladimir Voronin a declarat: «Principalul nu e să aprindem făclia la marginea satului şi după asta să plecăm cu sentimentul datoriei împlinite. Gazele trebuie să vină la sat nu pur şi simplu formal, ci în fiecare casă şi familie concretă. Iată care este scopul respectivului program. În mod deosebit vreau să subliniez că statul trebuie să-i conecteze gratuit la gazele naturale pe participanţii la conflictele armate, pe invalizi, pe cei care au participat la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl, pe medici, pedagogi, pe specialiştii din diferite domenii ale agriculturii».

Un capitol nu mai puţin important al Programului Naţional « Satul Moldovenesc» este alimentarea cu apă şi canalizarea. Preşedintele Voronin a subliniat că fără apă nu poate fi vorba de nici un fel de dezvoltare, de aceea nu trebuie să se admită ca respectivul program să dureze 10-15 ani.

În calitate de exemplu, preşedintele ţării a adus satul Doroţcaia, raionul Dubăsari, unde pentru grădiniţa de copii din localitate a fost utilat un centru compact de epurare a rezidurilor.

La acel moment, cele mai importante, se poate spune — strategice, erau considerate apeductele în construcţie Vadul lui Vodă-Chişinău şi Soroca-Bălţi. Printre priorităţi, Vladimir Voronin a numit conectarea la apeductul Soroca-Bălţi a localităţilor din raioanele Drochia, Rîşcani, Teleneşti şi Sîngerei.

În anul 2008, au fost restabilite sistemele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare în 333 de localităţi. În regiunea rurală au fost restabilite şi utilate 93 mii de fîntîni.

Din programul «Satul Moldovenesc» a făcut parte şi un punct referitor la ridicarea către anul 2007 în întreaga ţară a nivelului reţelei de telefonie de la 13% pînă la 35%. Pentru atingerea acestui scop, în toamna anului 2004 Agenţia Na­ţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI) i-a acordat societăţii pe acţiuni Moldtelecom licenţă pentru telecomunicaţiile staţionare cu standardul CDMA 2000 cu diapazonul de frecvenţe în jurul la 450 Mhz, valabil pentru întreg teritoriul Moldovei. Astfel, oricărui locuitor de la sate i s-a oferit posibilitatea de a se conecta la deservirea telefonică staţionară.

În Moldova a început o reparaţie intensivă a drumurilor. A fost început programul de finalizare a construcţiei şi reconstrucţiei instituţiilor de cultură (în 2006, au fost reparate capital 12 case de cultură, în 2007 — 16 case de cultură, în 2008 — 18).

După nivelul de confort, după ce au fost asigurate cu gaze, apeduct, canalizare, telecomunicaţie staţionară şi internet, casele locuitorilor de la sate au devenit mai atrăgătoare decît apartamentele din oraşe.

Pregătit de Natalia Ustiugova