www.moldnews.md

www.omg.md

www.grenada.md

ru.justin.tv/nit_tv

De asemenea, în scurt timp, telespectatorii NIT vor putea urmări și emisuni de dezbateri și analiză de autor din grila de emisie a acestui canal de televiziune.

După ce, acum cîteva zile, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova a prezentat datele unui sondaj, potrivit căruia 73,2% din cetățeni vor ca în școli să fie reintrodusă disciplina “Istoria Moldovei”, rezultatele Barometrului Opiniei Publice vin să confirme acest lucru.

Potrivit BOP, 64% din moldoveni vor ca în școli să se studieze “Istoria Moldovei” și doar 15% preferă obiectul “Istoria românilor”. Alți 14% au pledat pentru “Istoria integrată”, iar 6% au fost în dificultate să răspundă.

Barometrul Opiniei Publice a fost realizat la comanda Institutului de Politici Publice pe un eșantion reprezentativ de 1055 de persoane și are o marjă de eroare de 3%.

De menționat că sondajul realizat de aripa tînără a PSRM, pe un eșantion de 1750 de persoane din nouă raioane ale țării, a indicat asupra faptului că 73,2 % din intervievați pledează pentru predarea “Istoriei Moldovei”, 15,8 % pentru “Istoria românilor” și 6 % pentru “Istoria Universală”.

În această miercure, Maria Bieșu ne-a spus tututor “Adio!”, pornind pe acest drum după mai mulți ani de înfruntare plină de curaj a unei suferințe nemiloase. Dar steaua ei nu s-a stins. A rămas să strălucească la locul dintotdeauna, scînteind și mai luminos. Și noi cu toții — abia acum! — le-am lăsat baltă pe toate ale noastre, chiar și pe cele importante, pentru ca, cel puțin un minut-două, să ne uităm la scînteierea stelei, deodată dîndu-ne seama că e de o frumusețe dumnezeiască. Și nu doar atît. Ne-am surprins regretînd, o mare parte dintre noi, că pînă acum nu ne-am prea uitat la această stea, mereu n-aveam timp pentru asta, în fuga noastră necontenită nu se știe după cine și nu se știe după ce…

Maria Bieșu a știut pentru ce ar vrea să-și trăiasca viața pe pămînt. A sluji muzica și oamenii iubitori de operă a fost visul ei cel mare, aproape fantastic pentru o ființă apărută pe lume într-o familie de țărani simpli de la sudul țării. Și totuși, Dumnezeu a ales-o, așezînd-o în cortul plin de daruri al celor norocoși. Ei i-a dat cea mai frumoasă voce pe care o avea la nașterea ei. Hărnicia i-au dat-o mama și tata. Cu aceste două daruri a mers Maria Bieșu prin viață, anume cu ele a reușit să ajungă o celebritate mondială în lumea Operei. Și nu numai atît. În întreaga lume, Maria Bieșu însemna, totodată, Moldova, iar Moldova însemna, totodată, Maria Bieșu…

Traiectoria fulminantei cariere operistice a Mariei Bieșu începe în îndepărtatul an 1967, cînd la Concursul Internațional de la Tokio a cucerit titlul de cea mai bună interpretă a rolului Cio-Cio-san din întreaga lume. Era abia la început de cale. Atunci, la întoarcerea acasă din Japonia după încheierea concursului, la aeroport n-a întîmpinat-o nimeni nici cu felicitări, nici cu flori… Le-a avut însă după aceasta, pe parcursul întregii sale vieți, la fel cum a avut toate onorurile și titlurile cuvenite unei Primadone. A cîntat toate partrițiile feminine ale repertoriului operistic, inclusiv cea a Ruxandei, soției domnitorului Alexandru Lăpușneanu din opera cu același nume, scrisă de ilustrul nostru compozitor și dirijor Gheorghe Mustea. Deci, de la japoneza Cio-Cio-san i-a fost dat să ajungă la moldoveanca Ruxanda, ea fiind prima interpretă a acestui rol pe scena Operei Naționale. Între acestea au mai fost Norma, Adrienna de Lecouvrere, Aida, Tosca, Yolanta, Liza, Abigaile, Floria, Mimi, Tatiana, Nastasia, Leonora, Desdemona, Amelia, Elizabeta, Serafina, Didona, Santuzza, Zamfira, Natalia, Aurelia, Olga, Rita, Domnica, Glira — destine de femei curajoase, devotate, capabile de dragoste jertfelnică. Împreună cu acestea, a sperat, s-a bucurat, s-a întristat, a iubit, a urît.. Cu unele din ele, a murit. În scenă.

În această miercure, dimineața, a intonat ultima notă din propria sa partiție în spectacolul ce se numește viață pămîntească… De acum înainte, divina ei voce va răsuna în împărăția cerurilor… Nouă ne rămîne doar steaua ei… O vom putea privi oricînd ne va prinde dorul de cea care a fost Maria Bieșu, marea noastră cîntăreață și, totodată, omul cu mare demnitate…

Contribuția pe care a adus-o Doamna Bieșu culturii naționale a Republicii Moldova este una de neprețuit, iar vocea ei excepțională a dus faima țării noastre departe de hotarele ei.

Dumnezeu s-o odihnească în pace…

Comitetul Central și fracțiunea parlamentară a PCRM

CONTESTAȚIE privind încălcarea legislației de către radiofuzorul Moldova 1

Prin prezenta, sesizăm Consiliul Coordonator al Audiovizualului asupra încălcării legislației de către radiofuzorul Moldova 1.

Astfel, în cadrul buletinului de știri Mesager din 13 mai 2012 (plasat pe pagina trm.md), după minutul 17 au fost difuzate două reportaje despre marșul unirii organizat de către unele forțe unioniste și privind semnificația istorică a alipirii Basarabiei la Rusia în anul 1812.

Astfel, aceste reportaje au fost prezentate foarte tendențios, unilateral și, practic, s-a făcut propagandă unionismului, fapt ce vine în contradicție flagrantă cu prevederile constituționale privind caracterul suveran, independent al Republicii Moldova și integritatea teritorială a țării.

Al doilea reportaj în genere a propagat doar o singură poziție, a unor istorici care promovează unionismul, fără a prezenta o poziție alternativă a altor istorici.

Considerăm că prin aceste acțiuni radiofuzorul a încălcat pricincipiile constituționale menționate, precum și art. 7 din Codul audiovizualului privind echilibrul și pluralismul politico-social.

În baza celor expuse mai sus, în conformitate cu art. 7, 37 și 38 din Codul Audiovizualului,

solicităm:

Examinarea urgentă a prezentei contestații;

Sancționarea radiofuzorului Moldova 1 pentru încălcarea legislației și neadmiterea promovării pe viitor a unor astfel de materiale tendențioase.

Cu respect, director executiv al Asociației istoricilor și politologilor “Pro-Moldova”, Sergiu Nazaria

Stimați colegi,

La începutul săptămânii trecute, unul din angajații responsabili ai primariei, dl Lilian Carp, șeful cabinetului Primarului General, a făcut o declarație vădit provocatoare, mediatizată pe larg de către presă. Potrivit dumnealui, primăria a decis că, în ziua de 16 mai curent, în municipiul Chișinău urmează a coborî în bernă drapelele de stat, în legătură cu împlinirea a 200 de ani de la alipirea Basarabiei la Rusia.

Fracțiunea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova consideră această declarație ca una lipsită de orice temei — istoric, juridic și de bun simț, calificînd-o ca o provocare murdară, plină de cinism și avînd drept scop prelungirea agravării situației tensionate în societate, continuarea dezbinării ei pe criterii etnice, ceea ce este, după cum se știe, extrem de periculos.

Această declarație a unui funcționar public demonstrează un fapt regretabil — radicalizarea vădită a conducerii Primăriei, care tot mai mult este preocupată de realizarea intereselor personale politice și economice meschine, în detrimentul năzuințelor și nevoilor orășenilor.

Domnule Primar General,

În cazul dacă subalternul dumneavoastră, Carp, a făcut această declarație la indicația directă a Primarului General, atunci fracțiunea comuniștilor este nevoită să vă aducă o dată în plus aminte că: Primăria nu este filiala Partidului Liberal, cu atît mai mult nu este o subdiviziune a așa-numitului Comitet pentru unirea Moldovei cu România. Noi avem alte obligațiuni — realizarea problemelor cotidiene ale orășenilor, formulate de către alegătorii noștri.

Însă, în caz dacă dl Carp a acționat din inițiativă proprie, atunci fracțiunea noastră insistă asupra demisiei dumnealui din postul pe care îl ocupă, ca fiind un provocator extrem de periculos.

Fracțiunea PCRM în Consiliul municipial Chișinău condamnă cu fermitate politicianismul și aventurismul politic, practicat de către puterea executivă a capitalei. Fracțiunea PCRM va contracara orice provocare de asemenea gen și va apăra doar interesele chișinăuenelor.

Chișinău, 15 mai 2012

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu situația criminogenă din țară, care se înrăutățește cu fiecare zi. Practic, în fiecare zi devin cunoscute noi cazuri de omoruri, violuri, alte infracțiuni grave și deosebit de grave.

În timp ce Ministerul Afacerilor Interne, acoperind neputința și incompetența Guvernului și Alianței în general, afirmă că situația este “sub control” și “numărul infracțiunilor scade”, în ultimii trei ani, Moldova a fost invadată de un val de crime îngrozitoare — omoruri la comandă, atentate și împușcături ziua în amiaza mare.

Majoritatea dintre aceste infracțiuni rămîn nedescoperite.

Tot mai des copii din țara noastră devin marfă, sînt forțați să se prostitueze, sînt victime ale abuzurilor sexuale și ale violului. Este suficient să ne amintim de cazul îngrozitor de viol al fetiței de numai trei ani de la Soroca. Această crimă fără precedent a fost săvărșită pe fundalul unui sistem creat a “turismului sexual”, în care sînt implicați activ pedofili străini, deopotrivă cu grupările criminale locale.

Societatea moldovenească a devenit martor al unor cazuri fără precedent, de atentate la viața persoanei sau tentative de atentare la viață, cum ar fi cazul Răileanu, vicedirector ANRE, mașina căruia a explodat de la o grenadă; crima rămîne nedescoperită.

Să ne amintim de scandaloasele omoruri la comandă din ultimii ani, cazul lui Igor Țurcanu, ex-președintele Federației de Tenis; cazul omului de afaceri Igor Basarab; cazul lui Serghei Ganev, consilier local din Ceadîr-Lunga; cazul businessmanului Alexei Veretco din Orhei, etc. Nicio crimă din cele menționate nu a fost descoperită și nu are finalitate juridică în justiție.

Au devenit un lucru obișnuit crimele în serie (de exemplu, cazurile cuplurilor de tineri de la Ialoveni și Durlești). Pe aceste cazuri, criminalul despre care se spune că este un asasin în serie n-a fost găsit de poliție. Sau crimele grave îndreptate împotriva polițiștilor (cazul fostului colaborator al poliției din satul Țipala, raionul Ialoveni; cazul lui Ion Stratulat, pe care în calitate de învinuit figurează Ion Șoltoianu).

Lucrurile au degradat atît de mult, încît este evidentă paralela cu situația criminogenă din anii ’90, cînd crima organizată reușise să paralizeze viața în țară.

Se știe că, la începutul anilor ’90, grupările criminale au împărțit teritoriul Republicii Moldova pe zone de influență, au atras sute de membri — militanți, care aveau o ierarhie strictă, erau înarmați pînă în dinți și acționau cu o deosebită cruzime. Capii lumii interlope din acei ani aveau acoperire politică și deveniseră atît de puternici, încît sfidau deschis poliția și alte organe de ocrotire a normelor de drept.

În ultimii trei ani, observăm că practicile criminalității organizate specifice anilor ’90 revin în Republica Moldova. În același timp, impotența Ministerului Afacerilor Interne și a organelor Procuraturii denotă tot mai evident faptul că grupările criminale sînt protejate de către politicienii care controlează organele de drept sub umbrela Alianței de guvernare.

Societatea este îngrozită de creșterea vertiginoasă a infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Zilnic, jurnalele de știri TV abundă cu reportaje despre infracțiuni deosebit de grave, cazuri răsunătoare de corupție și abuz de putere, ceea ce induce o stare de spaimă, neputință și trezește neîncredere totală față de organele de ocrotire a normelor de drept.

Între timp, conducerea Ministerului Afacerilor Interne încearcă să camufleze creșterea criminalității, acoperindu-se cu argumentul fals că a fost înăsprită disciplina de evidență-înregistrare a infracțiunilor.

Un alt paravan după care se ascunde incompetența și iresponsabilitatea unor factori de decizie din organele de ocrotire a normelor de drept este așanumita reformă a Ministerului Afacerilor Interne, care nu este altceva decît o mimare a activității. MAI nu întreprinde nici o acțiune credibilă în lupta cu creșterea vertiginoasă a criminalității, ci doar se ascunde după statistici mincinoase și denaturate.

În loc să creeze condiții adecvate de muncă pentru a spori eficiența poliției, actuala guvernare a recurs la anularea mai multor facilități sociale și financiare ale polițiștilor, ceea ce provoacă creșterea corupției și lipsa de motivație pentru investigarea și descoperirea crimelor.

Mulți polițiști onești, devotați profesiei sunt nevoiți să-și caute un alt loc de muncă, deoarece nu se pot regăsi în acest sistem vicios și corupt.

În aceste condiții grave, cînd fiecare cetățean este expus unui pericol real de a deveni victimă a infractorilor, PCRM este convins de faptul că schimbările decorative de personal în cadrul MAI și Procuraturii nu mai sînt în stare să oprească valul criminalității, să curețe străzile orașelor și satelor Moldovei de grupările banditești, care funcționează sub acoperirea reiderilor și contrabandiștilor de la guvernare.

Cauza răspîndirii atît de agresive a criminalității rezidă în însăși în actuala guvernare, care la rîndul ei, în mod criminal și prin metode politice murdare, a repartizat funcțiile în stat și în special în organele de drept.

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova este ferm convins de faptul că doar demisia întregului regim al Alianței pentru integrare europeană este singura cale de ieșire din situația criminogenă catastrofală creată, singura metodă de reîntoarcere a vieții cetățenilor Moldovei în albia normalității.

11 mai 2012.

Revenind la ședința în cauză a CEC, voi spune că era clar de la bun început că proiectul nostru va fi respins. Președintele comisiei a declarat din capul locului că el va lua decizia în conformitate cu legislația în vigoare, de cîteva ori repetînd că el respectă legea. Iar eu consider că, în cazul în care omul repetă de trei ori “eu respect legea” și spune că va proceda în conformitate cu legisdlația, în realitate doar se ascunde în spatele ei. Luînd careva decizii, el, dimpotrivă, va acționa în pofida tuturor legilor. Opinia mea privind decizia care va fi luată de CEC am expus-o reprezentanților presei încă înainte de începutul ședinței, declarînd în mod oficial că, judecînd după maniera de comportare a domnului Ciocan, devine evident că dumnealui a primit indicația politică de a “tăia” proiectul nostru. Ședința în cauză a durat aproximativ două ore, semănînd mai degrabă cu un schow decît cu o examinare serioasă și analitică a documentelor prezentate de noi. Era clar că actuala putere se teme de popor și este dispusă să-l lipsească de dreptul de a-și decide soarta, aplicînd toate mijloacele posibile și imposibile, inclusiv prin oameni de paie, cu ajutorul membrilor comisiei acestui așa-numit organ liber și independent.

Noi n-am fost întrebați nimic esențial referitor la chestiunea dată, nici măcar în ce mod intenționăm să organizăm colectarea de semnături; nimeni nu s-a interesat de careva detalii de caracter tehnic. La început, participanților la ședință le-a fost demonstrat un film montat de nu se știe cine și nu se știe cum despre, chipurile, “falsificările” admise de noi la perfectarea documentelor. Potrivit lor, acest montaj cinematografic a fost luat de pe site-ul postului de televiziune de la Bălți, care, printre altele, acum nici nu activează. Probabil, oferind cuvîntul celor doi inși care au contestat legitimitatea documentelor noastre, membrii comisiei au hotărît să-și demonstreze spiritul lor democrat. În realitate însă, situația a fost alta: punînd această misiune pe seama acestor persoane încă foarte tinere, acești înalți oameni de stat, de fapt, s-au ascuns în spatele lor ca niște iepuri fricoși.

Ei au încercat să reorienteze discuția în albia unei falsificări scornite. Iată de ce, dacă, totuși, referendumul va avea loc și împotriva acestei puteri va vota un milion de cetățeni, pentru mine nu va fu neașteptată o declarație a autorităților că aceste rezultate sunt, chipurile, falsificate. În 2009, exact în aceeași manieră au procedat reprezentanții Alianței guvernante și anume după un asemenea scenariu au reușit să vină la putere. Atunci ei de asemenea au declarat că rezultatele alegerilor au fost falsificate, că pentru comuniști au votrat “suflete moarte” etc. Aceleași metode se întrevedeau și în desfășurarea ședinței în cauză a CEC.

Noi nu negăm faptul că ar fi putut fi comise careva greșeli sau inexactități. Cum se spune, nu greșește doar acela care nu face nimic. Noi suntem gata să recunoaștem un șir de greșeli tehnice comise în timpul înregistrării datelor personale aproximativ a 200 de participanți la adunarea despre care s-a vorbit la ședință. Dar ce are asta cu dezbaterile la Procuratură? Pe acești cetățeni, potrivit Codului Electoral, CEC pur și simplu trebuia să-i lipsească de calitatea de membri ai grupului de inițiativă și să înregistreze acest grup în altă componență numerică. Printre altele, nu ne-a fost indicat numele concret nici al unuia dintre acești două sute de cetățeni, inclusiv cel al unui decedat și doi minori. După mine, politica lor constă doar în aceea ca să defăimeze, iar după aceea să ne impună ca timp de jumătate de an sau și mai mult să demonstrăm instanțelor judiciare că negrul este alb și invers.

Anume de aceea noi am hotărît să așteptăm decizia Procuraturii. În cazul acesta, las’ să-și asume ea responsabilitatea pentru cererea făcută de CEC. Dar, în acest context, iată ce este interesant: Comisia Centrală Electorală este organul electoral suprem. Orice situații de conflict legate de procesul electoral sunt soluționate doar de această comisie, în conformitate cu Codul Electoral. Pe cînd în cazul nostru ea a renunțat la obligațiunile sale directe și a transmis Procuraturii pentru examinare o cerere lipsită de esență a doi tineri. Este absolut evident că asupra acestei cereri au lucrat oameni cunoscători. Presupun că poate fi vorba chiar și de juriștii Guvernului. Acum nu vreau să concretizez presupunerile noastre pentru cine lucrează acești băieți, dar neapărat o vom face mai tîrziu, avînd și argumentele respective. Este clar că ea, comisia, a avut comanda cuiva, și ea a îndeplinit această comandă, luînd decizia să întrerupă procesul de înregistrare a grupului de inițiativă și să transmită documentele Procuraturii.

Posibil, Procuratura va intenta o “ acțiune”, adică va începe careva cercetări. Acestea pot dura un an, doi, cinci. Atîta timp cît cei de sus vor considera că trebuie să fie cercetate faptele expuse în cererea celor doi tineri. Printre altele “documentarul” ce ne-a fost demonstrat la ședință doar a confirmat faptul că adunarea de inițiere a referendumului a fost organizată de noi în conformitate cu cerințele Codului Electoral. Se vede și din faptul că președintele adunării, anunțînd numărul total de semnături ale participanților, le numește intermediare. Prin aceasta, se reduce la zero declarația despre careva nepotriviri în ceea ce privește numărul participanților la adunare înregistrați. Numărul lor era doar mai mare de două mii, și despre fiecare din ei trebuia să fie notate date amănunțite, nu doar numele de familie. Înmulțiți la două mii cele, cel puțin, cîteva minute necesare pentru a face acest lucru și vă veți da seama de cît timp e nevoie pentru a face o înregistrare după toate regulile.

Juriștii noștri au calificat întreruperea ședinței comisiei ca o acțiune nelegitimă din punct de vedere juridic. Știți și dumneavoastră, poporul s-a săturat să trăiască sub presiunea actualului regim și vrea să obțină un anumit rezultat cît mai degrabă. Iar pentru CEC și pentru cei ce stau în spatele ei cea mai bună variantă e ca să tărăgăneze termenele de examinare. Eu am auzit de cîteva ori cum, încă pînă la ședința comisiei, la diferite posturi televizate, fiind întrebat ce crede el despre referendumul nostru, Prim-ministrul Filat a răspuns că îl consideră nelegitim, ilegal. Prin aceasta, el ca și cum ar fi dat indicație membrilor CEC cum să acționeze în privința referendumului, cu alte cuvinte, să interzică desfășurarea lui. Din ce argumente reiese autoritățile, numind referendumul ilegal? Din faptul că Parlamentul, chipurile, este funcțional, că el de acum a ales și președintele țării, că adoptă și legi. Dar, cu toate acestea, și Parlamentul, și Guvernul, și Președintele se fac a nu vedea că, timp de doi ani și jumătate, Alianța uzurpează puterea legală, fapt pentru care trebuie să poarte răspundere. Ce e în realitate? Președintele este ales în mod nelegitim, iar pentru această ilegalitate nimeni nu este tras la răspundere. Pare-se, Filat consideră că această ilegalitate de acum a dobîndit puterea de lege. De cînd oare? Lăsați poporul să hotărască dacă asta e legal sau ilegal. Filat știe foarte bine că actuala putere este ilegală, antipopulară. Anume de aceea el și tovarășii lui de Alianță se tem de opinia poporului. Anume de aceea ei procedează așa cum procedează. În mîinile lor se află Procuratura, și ei cred că vor avea în mîinile lor și întreg poporul.

Eu sunt însă convins că în toamnă poporul își va exprima părerea sa. Dacă în toamnă nu ni se va permite să organizăm un referendum, cum a cerut al doilea Congres Civic, sunt convins că membrii lui vor lua alte decizii, mai aspre și mai dure, în privința puterii centrale. Trebuie să fie pus capăt dezmățului acestei puteri, care și-a supus și puterea judiciară, și cea electorală. Pe noi ne persecută anume puterea centrală; anume ea i-a lipsit pe chișinăuieni de trei mandate în Consiliul Municipal al capitalei. Și acum ea o lipsește pe întreaga populație a țării de dreptul la autodeterminare și la autoexprimare. Și aici, ca și în întregul sector economic, reprezentanții ei se ocupă de hoție. De exemplu, ei fură de la popor bani pentru benzină. Se poate calcula în mod foarte simplu cum Filat jefuiește poporul. Din cauza majorării accizelor la benzină, noi plătim pentru ea cu 50% mai mult decît în anul 2009. Cu 200% mai mult plătim pentru serviciile comunale. Iar puterea, bătîndu-se cu pumnul în piept, declară că starea economică a țării s-a îmbunătățit. Despre ce fel de creștere a economiei poate fi vorba, dacă, pe fundalul acestei hoții, salariile nu cresc, compensațiile la pensii sunt ridicol de mici, iar cît privește sfera producerii — pe aceasta pur și simplu n-o avem. Toată această fictivă “creștere a nivelului economic” se bazează pe jaf din salariile bugetarilor, precum și din pensiile și indemnizațiile pensionarilor, copiilor și invalizilor.

Aceasta e o putere antipopulară, antisocială. Ei vorbesc despre libertatea cuvîntului, dar închid posturi de televiziune, îi persecută și îi snopesc în bătăi pe jurnaliști. Din timpurile lui Turkmenbași, chiar nici în spațiul oriental nu s-a pomenit de asemenea lucruri. Și iată că acum avem un Filatbași al nostru, care își permite să dicteze, să închidă, să persecute, să-i înlăture pe cei care nu-i sunt pe plac și așa mai departe. În republică prosperă criminalitatea, toată presa este proguvernamentală. La ședința CEC erau prezenți mulți reprezentanți ai mass-media, însă reportaje despre ședința în cauză au apărut foarte puține. Firește, grupul nostru de inițiativă, biroul executiv nu va tăcea. Vom aștepta decizia lor timp de o lună, după care vom acționa în conformitate cu situația la moment. Vom încerca să obținem prin toate mijloacele legitime ca CEC să înregistreze grupul nostru de inițiativă și ca referendumul să aibă loc. Uzurpatorii trebuie să înțeleagă că nu toate institutele puterii se află sub călcîiul lor, deși, formal, le-au împărțit între dînșii “potrivit algoritmului”. Sunt sigur că ne vor susține și multe structuri internaționale.

A înregistrat și a pregătit pentru tipar Ludmila Borisova (lb-com39@mail.ru)

Față de istorie Serafima Borgan are o atitudine de considerație aparte. Ea este primul cititor al tuturor cărților de istorie editate la noi în țară. Primește multe cărți cu autografele autorilor, pe care îi cunoaște personal și îi invită la conferințe cu diferite ocazii în Rezina. Amiciția cu autorii are un dublu avantaj: totdeauna ai posibilitatea să ceri un exemplar în plus de carte, pentru lucru. Ulterior cărțile sînt împărțite învățătorilor, activiștilor de partid transnistreni, care nu au acces la literatura noastră.

Ne-am adus aminte de seminarul OSCE organizat la Chișinău în legătură cu implementarea în școli a disciplinei “Istoria integrată” în locul “Istoriei românilor”. A fost un compromis propus de misiunea OSCE pentru stabilirea unui dialog între autorități și opoziție, care își declanșase acțiunile de protest pe piață în fața parlamentului. În sală erau oaspeți de peste hotare, deputați, delegați din partea școlilor: cîte 2-3 persoane. Și Serafima Borgan cu delegația cea mai numeroasă, compusă din 12 (!) profesori de istorie. Seminarul s-a terminat fără nici un rezultat. Însă argumentul “prezența personală pentru ei este mai convingătoare” a avut, totuși, un anumit rol.

În activitatea sa în calitate de secretar al organizației de partid, S. N. Borgan a tins spre o reprezentanță mai mare a raionului său la diferite măsuri de partid, de fiecare dată plîngîndu-se de limitările impuse de transport.

Serafima Borgan printre primele în parlament a însușit Internetul, a învățat a se orienta în site-urile oponenților. Putea, pur și simplu, să le sune analiștilor politici cu rugămintea să comenteze un eveniment sau altul. Ea avea nevoie de argumente pentru dialogul cu reprezentanții opoziției în raion, de catre care, pe drept, e considerată un politician cu pondere. Întrucît opoziția nu găsea contraargumente, împotriva ei era folosită “artileria grea”: de la încercarea de mituire în scopul trădării partidului pînă la șantaj și amenințări la adresa familiei și copiilor ei. Își făcea griji mari. Cine nu și-ar face în această situație? Însă niciodată nu a bătut în retragere.

Și mergea în rîndul oamenilor cu aceste argumente.

— Mulți deputați din parlamentul de legislatura a XV astăzi cu o căldură deosebită își amintesc perioada de aflare în organul legislativ al țării. Atunci pentru prima dată ați fost aleasă deputat. Prin ce vi s-a întipărit în memorie respectiva perioadă?

— A fost o perioadă interesantă pentru noi, deputații, și pentru țară. Schimbările introduse în Constituție în iulie 2000 au transformat Moldova într-o țară cu formă parlamentară de guvernare. Moldova a trecut de la forma prezidențială de guvernare la cea parlamentară, care oferă reprezentanților poporului dreptul de a-și alege președintele, a desemna prim-ministrul și a aproba guvernul. Pentru prima dată, un singur partid — PCRM — a reușit să formeze majoritatea parlamentară constituțională, obținînd 71 de mandate din 101. Pentru prima dată, prin votul secret al deputaților, a fost ales președintele țării, comunistul Vladimir Voronin. La acea perioadă foarte multe lucruri s-au făcut pentru prima dată.

— Presa de dreapta afirma că atunci comuniști au reușit să obțină victoria numai datorită votului protestatar al electoratului…

— În realitate, această victorie a fost meritată. Opoziția nu putea să știe — noi la început nu aveam presa noastră și posibilități de ieșire la radio, televiziune, însă în toată republica se ducea o muncă minuțioasă de refacere a partidului. După reînregistrarea acestuia, în fața noastră, a secretarilor, a fost pusă sarcina ca în fiecare sat, chiar și în cel mai îndepărtat, pe fiecare sector electoral să creăm celula noastră de partid. Această sarcină a fost îndeplinită cu succes, pentru că agitatorii mergeau de la casă la casă cu foi volante, explicîndu-le oamenilor esența lucrurilor care au loc în țară.

Și nu este deloc întîmplător că din lista deputaților de legislatura XV făceau parte, în majoritate, primii secretari ai organizațiilor raionale de partid.

— Însă și aceasta le-a servit ca motiv pentru învinuirea lui Voronin de faptul că el a adunat o echipă de neprofesioniști!

— Nu este așa, pentru că printre primii secretari erau mulți foști conducători de gospodării, care se făcuseră cunoscuți nu numai în republică, dar și la nivel unional, economiști, juriști, pedagogi, reprezentanți ai culturii. Ei au servit ca un sprijin pentru deputații tineri, veniți în parlament din comsomol, și deputații noi. La o părere comună se ajungea la ședințele fracțiunii, unde deseori era invitat președintele partidului, președintele țării.

Situația din țară după default ar fi fost sigur că groaznică. Și parlamentul și-a concentrat atenția pe soluționarea unei sarcini triple, care consta în renașterea economică a țării, lupta cu crima organizată și corupția, restabilirea integrității statului. Toate acestea, cu construcția verticalei puterii, au avut scopul să sporească calitatea vieții oamenilor.

Astăzi, mulți dau o apreciere guvernării comuniștilor ca fiind una loială, democratică, pentru că în guvern atunci au rămas mulți oameni din echipa lui Braghiș. Dacă își făceau lucrul profesionist, noi ne gîndeam de ce să renunțăm la ei. Și guvernul a început să îndeplinească programul PCRM de renaștere a țării. Acuma nu aș vrea să ne oprim asupra lacunelor și greșelilor de atunci, care sigur că au existat, noi de multe ori le-am analizat. Eu vorbesc despre esența problemei.

— Astăzi, mulți consideră acea perioadă din viața țării ca fiind una stabilă și previzibilă, deși problemele nesoluționate erau numeroase…

— Pur și simplu, deputații munceau și acest lucru se vedea. Creșteau salariile și pensiile, în sate erau restabilite grădinițele de copii și punctele medicale, peste tot avea loc gazificarea, se îmbunătățea aprovizionarea cu apă.

La fiecare din ședințele fracțiunii, după discutarea proiectului de lege, totdeauna doi-trei deputați își prezentau raportul privind munca efectuată în teritoriul încredințat. Nu era doar o formalitate. Problemele erau generalizate, se organizau audieri parlamentare. Exista controlul asupra sarcinilor îndeplinite. La noi în raioane deputații (ei continuau să fie prim-secretari ai CR) își prezentau darea de seamă în fața alegătorilor pentru munca efectuată.

Astăzi însă clasa de la guvernare s-a rupt totalmente de popor. Deputații Alianței nu primesc cetățenii în audiență, nu efectuează întîlniri cu alegătorii, considerînd acest lucru neobligator. Și nu vor să țină cont de problemele și necesitățile populației. În rezultat, cresc tarifele în sfera serviciilor, se închid instituțiile medicale, sînt optimizate școlile, primăriile și lucrurile merg spre comasarea județelor, ori cum ar fi acestea numite.

— În fracțiunea comuniștilor a existat cota deputaților după criteriul național?

— Fracțiunea era multinațională. Datorită acestui fapt, deputații puteau să apere interesele unor sau altor etnii. În afară de moldoveni, în aceasta erau reprezentați ucrainenii, rușii, bulgarii, găgăuzii, care locuiesc în Moldova. Lucram atunci în Comisia pentru administrație publică, țin minte cît de activ făceau lobby deputații în ce privește crearea raionului Taraclia în zona de locuire compactă a bulgarilor, pentru ca ei să își poată păstra tradițiile și cultura.

Iar astăzi Alianța tinde să croiască harta țării astfel, încît să se mențină la putere în continuare. În acest caz, de unde să avem stabilitate în regiune?

Prin modificările introduse în Constituție, noi am întărit statutul autonom al Găgăuziei. Adoptarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială a dat un impuls dezvoltării satelor mici. Acolo unde primarii au avut abilități economice, au făcut multe lucruri bune pentru oameni. Eu văd acest lucru după satele din raionul Rezina. Alianța planifică din nou desființarea acestor primării. Oamenii sînt, pur și simplu, disperați.

— În perioada guvernării comuniste, Vladimir Voronin a promovat activ femeile. De ce?

— Femeile sînt componenta cea mai activă a populației. Femeia în esența sa este gospodină, organizatorul vieții. Ea nu va irosi banii, ci va economisi pe orice. Ea știe să privească lucrurile în perspectivă. Voronin înțelegea foarte bine acest lucru. Cînd a dispus de putere, a făcut totul pentru ca rolul femeii în conducerea statului să crească permanent. El a promovat femeile în parlament, în guvern, în funcții de stat importante. Și mie îmi place acest lucru. Eu am observat că femeile sînt mai puțin războinice una față de alta decît bărbații. Lor le ajunge răbdare și înțelepciune să își atingă scopul propus. În rîndul femeilor sînt și mai puține trădări. De aceea din 39 de secretari ai organizațiilor de partid din raion, 25 sînt femei.

— La Rezina se fac multe lucruri pentru normalizarea relațiilor cu malul drept al țării, deși este greu de mizat pe careva rezultate…

— Rezina și Rîbnița sînt două orașe care au prietenit de cînd există. Oamenii trec podul și merg la serviciu în ambele capete. Rîbnițenii vin pe malul drept, pentru ca în zilele de odihnă să ajungă la mănăstirea Țîpova și Saharna. Iar rezinenii duminica și la sărbătorile bisericești merg la cea mai frumoasă și mai mare catedrală din această regiune. Aici se cunună mirii și miresele de pe ambele maluri ale Nistrului. Și aici oamenii își botează copiii. Se pare că pînă nu de mult locuitorii acestor două orașe erau preocupați de unificare, căutau chiar și o denumire pentru “capitala” de nord. Apoi au venit timpuri mai proaste și ei au uitat de aceasta. Însă noi, desfășurînd diferite manifestații comune cu rîbnițenii, ne mai amintim de lucrul în cauză. Tradițional pe malul drept desfășurăm sărbătoarea “Două maluri — un destin”, consacrată datei de 28 iunie, cu comitet de organizare comun și cu cele mai bune colective ale creației de amatori. Dacă timpul este rău, marcăm această dată cu o conferință.

Într-un cuvînt, folosim toate posibilitățile diplomației poporului, pentru ca nepoții și strănepoții noștri în viitor să nu cunoască bariere în comunicare și să se simtă cetățeni ai unei singure țări.

— Se spune că prin metodele diplomației populare uneori se pot obține mai multe lucruri decît prin metode politice?

— În 2002, pe linia Uniunii Femeilor, noi am invitat la ceai în parlament femeile conducători ai diferitelor organizații obștești din diverse orașe ale Transnistriei. Cît de mult s-au mirat cînd pe coridoarele parlamentului au observat după ele o “coadă”, care le urmărea! Se vede că propaganda smirnovistă se străduia tare să-i transforme pe moldovenii de pe malul drept în niște monștri. Și femeile s-au mirat și mai mult atunci cînd au auzit că între pereții parlamentului se vorbește în limba rusă.

Întîlnirea a fost pregătită în condiții de conspirație. Noi nu am afișat această întrevedere, mai ales, nu am publicat poze în presă, pentru a nu le face rău prietenelor noastre noi din Rîbnița, Tiraspol, Slobozia. Deși efectul acelei întîlniri a fost zguduitor. Femeile au făcut schimb de telefoane, de adrese. Întrevederi similare au fost planificate pe malul stîng al Nistrului. Însă pe malul drept s-au activizat forțele prounioniste, liderii opoziției parlamentare au organizat un orășel de corturi în fața parlamentului și întîlnirea nu a mai avut lor.

— Dumneavoastră ce considerați cel mai important pentru sine în munca de partid?

— Să știu pe cine să contez în lupta politică. Pentru mine cei mai principali sînt secretarii organizațiilor de partid. Eu mă bucur că în perioada de timp, care a trecut, noi am scăpat de trădători și mîncăi, dar am păstrat temelia partidului, formată din oameni de încredere și din cei veniți recent, care nu mizează pe satisfacerea unor interese. Pentru noi este important să ridicăm autoritatea lor în societate. De aceea capacitatea de luptă a “baionetelor” noastre în timpul campaniilor electorale depinde de forța argumentelor noastre.

A intervievat Maria BUINCIUC