Casa comună — Moldova
РУС. MOLD.
» » Casa comună — Moldova

Casa comună — Moldova

1-03-2016, 09:32
Viziuni: 1 195
  
Versiunea de tipar   
Casa comună — MoldovaÎn perioada guvernării ţării de către PCRM, în domeniul relaţiilor interetnice era promovată o politică inteligentă


A păstra o armonie naţională într-o societate polietnică este posibil doar atunci cînd există programe naţionale fundamentate şi raţionale. În anii guvernării ţării de către comunişti au existat mai multe programe de acest gen.


Partidul Comuniştilor din Republica Moldova şi-a asumat misiunea de garant al dreptului poporului moldovenesc la propria identitate şi a apărat etniile minoritare de discriminare după principiul apartenenţei lingvistice.


Instabila cale de mijloc

 

Ceea ce este important, la realizarea politicii lingvistice, sociale şi culturale era luată în considerare şi opinia reprezentanţilor minorităţilor etnice, ceea ce se făcea în baza principiului căii de mijloc, care asigura respectarea intereselor naţiunii majoritare, dar şi a celor înaintate de reprezentanţii altor popoare.


Din momentul proclamării independenţei Moldovei, politica naţională s-a schimbat în repetate rînduri, uneori în modul cel mai cardinal, ceea ce a condus la consecinţe dezastruoase. În acest sens, cursul spre românizare şi înlăturare a limbii ruse din uzul ei obişnuit, curs promovat de cercurile guvernante la începutul anilor ’90, fără nici o exagerare, a torpilat principiile existenţiale ale societăţii moldoveneşti, au condus la conflictul din Transnistria, la creşterea încordării în regiunea sudică a ţării şi la migraţia a sute de mii de concetăţeni.


Pînă în anii 2000, guvernarea a continuat cursul de construire a unui stat monoetnic: în mod planificat, erau micşorate volumele de predare a limbii ruse în şcolile de instruire generală, în şcolile medii speciale şi în instituţiile de învăţămînt superior. Promisiunile guvernării de a sprijini limba şi culturile minorităţilor naţionale au rămas doar pe hîrtie. Mai mult decît atît, în cadrul reformei administrative raionul Taraclia, unde trăieşte etnia bulgară, în general a fost lichidat. Din organele ocrotirii ordinii de drept, din organele de stat şi de la întreprinderile cu capital de stat erau izgoniţi specialiştii care nu posedau în măsura cuvenită limba de stat.

 

În anul 2001, făcînd o analiză a situaţiei create, deputaţii din partea PCRM au constatat că societatea din Moldova este divizată conform principiului naţional, că, drept consecinţă a conflictului lingvistic, are loc o dezbinare a ei, că, de fapt, minorităţile naţionale sunt izolate de procesul elaborării politicii de stat şi realizarea ei în toate sferele.

 

Concepţia politicii naţionale

 

Apreciind acuitatea «problemei naţionale», PCRM a procedat la elaborarea unei Concepţi a politicii naţionale — documentul de bază privind construirea unei societăţi cu relaţii interetnice armonioase (Concepţia a fost aprobată prin Legea nr. 546-XV din 19 decembrie, anul 2003).


Conform acestui document, Republica Moldova este un continuator politic şi de drept al multisecularului proces de statalitate continuă a poporului moldovenesc, proces la care a contribuit şi Biserica Ortodoxă din Moldova. Moldovenii — naţionalitatea ce constituie statul — împreună cu reprezentanţii altor etnii: ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei, români, bieloruşi, ţigani (romi), polonezi ş. a. — alcătuiesc poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este patria comună.


Prin anumite prevederi ale concepţiei a fost fixat şi statutul special al limbii ruse. În particular, ei i-a fost atribuit statutul de limbă de comunicare interetnică, ea continuînd să aibă aplicare şi în diferite domnenii de activitate vitală a statului şi a societăţii. Statul şi-a asumat obligaţiunea de a contribui la dezvoltarea limbilor ucraineană, găgăuză, bulgară, ivrit, idiş, ţigănească (romani) şi a altor limbi ale minorităţilor etnice care locuiesc în teritoriul ţării noastre.


Autorii documentului au constatat că pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus, de aceea s-a considerat necesar să fie create posibilităţi reale pentru ca bilingvismul moldo-rus să devină o realitate. În unitatea teritorial-administrativă Gagauz Yeri statutul de limbă de stat a fost atribuit limbirlor găgăuză, moldovenească şi rusă. În raioanele de est ale Republicii Moldova a fost recunoscută funcţionarea limbilor moldovenească, ucraineană şi rusă.


Prevederile respectivei concepţii erau în mod sistematic traduse în viaţă, şi asta fără a lua în calcul conjunctura internaţională. Chiar şi în perioada dintre anii 2005 şi 2007, cînd relaţiile moldo-ruse traversau o etapă complicată, în Moldova nu a fost închisă nici o şcoală cu predare în limba rusă, nici un post de televiziune rus. Mai mult decît atît, în această perioadă de timp, fiecare a treia şcoală din Moldova era cu predare în limba rusă. Şi în faţa absolvenţilor acestor şcoli se deschideau cele mai largi perspective — predarea în limba rusă se făcea chiar şi în Academia Administrării de Stat de pe lîngă preşedintele ţării.


Era dublată în rusă şi toată documentaţia oficială a Parlamentului şi a Guvernului. În cele mai înalte funcţii erau promovaţi reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor. Comuniştii nu puneau accentul pe naţionalitate şi apartenenţă de partid, ei lucrau cu specialişti, numeau la funcţii de conducere oameni ce posedau calităţile profesionale necesare pentru respectiva funcţie.

 

Principiile fundamentale

 

O menţionare aparte merită atitudinea PCRM faţă de Autonomia Găgăuză. În anul 2003, comuniştii şi-au asumat responsabilitatea politică şi au introdus în Constituţia Moldovei un şir de prevederi ale Legii cu privire la statutul de drept special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). PCRM întotdeauna a fost un prieten al poporului găgăuz, arătîndu-se dispus să sprijine orice proiect de lege ce corespunedea intereselor locuitorilor din Găgăuzia şi din întreaga ţară.


Nu e secret faptul că relaţiile dintre Comrat şi Chişinău nici pe departe nu au fost totdeauna ideale. Dar locuitorii Găgăuziei niciodată nu au fost ostaticii luptei politice dintre centru şi regiune. Mai mult decît atît, volumele de investiţii în autonomie întreceau indicii analogici din raioanele învecinate.


Astăzi suntem martorii unor procese opuse. Coaliţia guvernantă, de fapt, a revenit la precedentul curs de construire a unui stat monoetnic, în care există doar o singură naţiune — cea română. S-au pomenit străini în propria casă chiar şi moldovenii. Autorităţii îi lipsesc de dreptul să studieze istoria Moldovei, să numească limba lor maternă limba moldovenească.


Limba rusă a devenit «duşmanul nr. 1 pe calea construirii unei Moldove europene». Ne-am pomenit că franceza şi germana sunt mult mai necesare ţării în care sute de ani la rînd limba rusă a îndeplinit funcţia limbii de comunicare interetnică şi, pare-se, va continua s-o îndeplinească şi în viitor. Dar, dintr-un «straniu concurs de împrejurări», în cadrul programului de optimizare din sfera educaţiei, sunt închise mai cu seamă şcolile cu predare în limba rusă.


În componenţa Guvernului, practic, nu au rîmas reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Nu-i găsim nici în funcţii de conducere de nivel mai jos — directori de agenţii specializate, de servicii etc. Este evident faptul că astăzi minorităţile naţionale sunt în mod sistemic excluse din viaţa activă obştească, economică şi culturală a ţării. Consecinţele sunt aceleaşi pe care le-am avut în anii ’90.


Construirea unui stat polietnic, crearea unor posibilităţi egale pentru dezvoltarea limbilor şi a culturilor popoarelor care trăiesc în Moldova, păstrarea limbii ruse în calitate de limbă de comunicare interetnică, asigurarea unei reprezentanţe demne a tuturor regiunilor Moldovei în organele centrale ale puterii — respectivele deziderate rămîn în continuare principii fundamentale ale platformei politice a PCRM.

 

Căile concilierii naţionale

 

Luînd în discuţie perioada guvernării ţării de către PCRM, experţii pun accentul pe manifestarea voinţei politice,fapt care a condiţionat transformări în asemenea sfere ca educaţia, cultura, relaţii sociale reciproce etc. În acei ani, puterea asigura un puternic sprijin în studierea limbii de stat celor care n-o cunoşteau, în acest scop au fost deschise cursuri gratuite pentru oameni de diferite profesii. Pe de altă parte, ca limbă de comunicare interetnică, era susţinută şi i se creau condiţii de dezvoltare şi limbii ruse. Doar e demult cunoscut faptul că o confruntare în domeniul lingvistic e capabilă să dea naştere unei învrăjbiri între etnii. Şi dacă actuala putere începe să le reproşeze vorbitorilor de limbă rusă că ei nu cunosc limba de stat şi, totodată, reduc toate programele ruse, aceasta nu va conduce la altceva decît la o împotrivire.


În perioada guvernării PCRM funcţionau legi antidiscriminatorii, care suprimau orice manifestare de xenofobie. Acestea funcţionau datorită atmosferei de egalitate ce domnea în societate, atmosferă în care nu existau noţiunile «ai noştri» şi «străini» şi în care noi cu toţii aveam sentimentul că trăim în aceeaşi ţară cu numele Republica Moldova şi suntem ce toţii cetăţeni ai acestei ţări.


Şi sistemul educaţiei îşi aducea contribuţia la educarea unei conştiinţe de naţiune civilă unică, cu valori sociale comune. Pe cînd astăzi suntem nevoiţi să constatăm că între aşa-numitele licee titulare şi licee netitulare se află o prăpastie colosală.


În anii de guvernare a ţării de către PCRM, la un nivel înalt a ajuns dezvoltarea şi susţinerea culturii tuturor grupurilor etnice care locuiesc în teritoriul Republicii Moldova. E suficient să ne amintim cît de pitoresc şi de larg se desfăşurau festivalurile etnoculturale, care pe atunci erau patronate de preşedintele Parlamentului. Anul trecut, acest festival, devenit de acum unul tradiţional, pur şi simplu nu a mai avut loc. Să ne amintim cît de grandioase erau zilele scrisului slav şi ale culturii slave, prezentate sub patronatul Preşedintelui Vladimir Voronin. De ziua sărbătorii «Limba Noastră», Biroul de relaţii interetnice organiza un festival teatral, la care colective teatrale de amatori şi profesionale prezentau fragmente de spectacole în limbile materne ale minorităţilor naţionale şi, paralel, acestea erau traduse în limba moldovenească. Se desfăşurau zile ale culturii găgăuze, bulgare, evreieşti. Nimeni nu rămînea la o parte, îndeosebi grupurile lingvistice şi etnice care intră în Convenţia-cadru — ruşii, ucrainenii, găgăuzii, bulgarii, evreii şi ţiganii. Pe 8 aprilie era sărbătorită Ziua Romilor. În scopul susţinerii acestui grup etnic, au fost elaborate programe aparte. 

 

În prezent, presa de la noi pune în discuţie variante ale unirii Moldovei cu România, îi insuflă populaţiei ideea că această unire este inevitabilă. Poporul moldovenesc din nou s-a împotmolit în problema autoidentificării, riscînd să-şi piardă propria statalitate şi punînd în pericol concilierea naţională.

 

Natalia Lujina


Comentariu exclusiv 

 

Perioada înţelegerii


Olga Goncearova, preşedinte al Adunării Popoarelor din Moldova:

 

«În anii guvernării ţării de către comunişti, eu deţineam funcţia de director general al Biroului de Relaţii Interetnice şi pot să confirm că, în respectiva perioadă, era promovată o politică a relaţiilor interetnice. De aici reieşea tot ceea ce este important pentru acest gen de relaţii. Dacă această politică este promovată corect, în societate domneşte un echilibru. Probleme au existat întotdeauna, deoarece dialogul interetnic este unul dintre cele mai complicate în toate ţările şi în toate statele. Dar dacă există o viziune clară în ce mod trebuie să fie consolidat poporul, dialogul se încununează cu succes.


Primul lucru, şi cel mai important, care s-a făcut în 2001 în domeniul relaţiilor interetnice a fost recunoaşterea şi confirmarea faptului că Republica Moldova este un stat polietnic. La momentrul dat însă, respectivul fapt este neglijat şi se face tot posibilul ca statul nostru să devină unul monoetnic. Altfel spus, anterior a existat o voinţă politică, o viziune şi o percepere a faptului că relaţiile interetnice sunt unul din principiile fundamentale în construirea statalităţii Republicii Moldova. În cazul dat, trebuie să fie luate în calcul numeroase componente, una din principalele fiind baza legislativă. În 2001, la noi a fost adoptată Legea cu privire la minorităţile naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor. Peste cîţiva ani a fost adoptată şi Concepţia politicii naţionale.


Noi ne apropiam de perioada perceperii unei idei naţionale unice, care se reflecta în faptul că, pentru patria noastră, suntem egali cu toţii. În prezent, cu regret, ideea probabilităţii unei uniri cu România este promovată mai des decît necesitatea dezvoltării în continuare a statului independent Republica Moldova».

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: