DataLife Engine > Tema zilei > Oraşul pe şapte coline

Oraşul pe şapte coline


22-05-2016, 14:01. Разместил: redactor

Ieşirile de week-end în afara oraşului sunt o adevărată fericire. Măcar şi pentru o zi. Fără telefon, fără orice alte surse de legătură. Să laşi în urmă această aglomeraţie chişinăuiană, tot praful, zgomotul provocat de lucrările de reparaţie interminabile a drumurilor…

 

Cu alte cuvinte, am fost bucuroasă să schimb atmosfera, să ies din oraşul natal şi să văd cum locuiesc oamenii din afara lumii obişnuite mie.


Sîmbăta trecută am fost în excursie în oraşul Iaşi. Pentru a cunoaşte atracţiile turistice din oraş este nevoie de mult timp. O zi întreagă, atît a durat excursia noastră, a fost insuficientă. Am plecat cu sentimentul că nu mi s-au spus toate. Dacă e aşa, voi avea motiv să revin şi să mă plimb prin oraş mult mai «gînditor».

 

Spiritul istoric şi motive contemporane

 

Aşa deci, Iaşi. Este centrul administrativ al judeţului Iaşi. Numărul populaţiei este de circa 350 de mii de oameni, suprafaţa oraşului este de circa 95 de km pătraţi. Iaşiul a fost capitala statului moldovenesc feudal pe parcursul a 300 de ani — din 1562 — pînă în 1862. Oraşul a devenit capitală pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu. Şi a fost făcut acest lucru la insistenţa turcilor, care, nicidecum, nu reuşeau să cucerească prima capitală a statului moldovenesc — oraşul Suceava, unde era amplasată o cetate de nădejde. Iar în Iaşi nu erau nici un fel de obiecte, de acea a şi fost luată decizia de a strămuta capitala de la Suceava la Iaşi.

 

Ca şi toponim, Iaşul este menţionat, pentru prima dată, în letopiseţul rus, în secolul al 14-lea cu denumirea de tîrgul din Iaşi. În continuare, este menţionat în descrierea comercială a lui Alexandru cel Bun ca şi — punct vamal. Iaşul devine oraş în anul 1415. Începînd cu anul 1434, boierii din Suceava considerau că este onorabil să-şi construiască la Iaşi reşedinţe, case din piatră. În acest fel, treptat, oraşul se extindea, iar astăzi este cea mai dezvoltată zonă a Moldovei din România.

 

În zona industrială, prin care am trecut în drum spre Mănăstirea Cetăţuia, sunt concentrate o mulţime de uzine. De asemenea, la Iaşi este dezvoltată industria chimică, aici se află cea mai mare fabrică farmaceutică din România.


Aici, cum, probabil, este firesc pentru o zonă industrială, oraşul pare neîngrijit, drumurile sunt sparte. Însă, a fost de ajuns să ajungem în centru, imaginea oraşului a devenit cu totul alta. Mi s-a creat impresia că este vorba despre două localităţi din diferite colţuri ale lumii. Cu toate acestea, Iaşul se dezvoltă şi este unul dintre cele mai mari centre industriale, agrare şi culturale din România.

 

Cum se spune, orce oraş care se respectă stă pe un rîu. La Paris, este vorba despre Sena, la Chişinău — despre Bîc, iar Iaşul a fost construit pe malurile rîului Bahlui. Cuvîntul «Bahlui» are rădăcini cumane şi înseamnă «rîu mlăştinos». Rîul şi astăzi este mlăştinos chiar dacă în secolul 18 autorităţile orăşeneşti aveau planuri grandioase în ceea ce priveşte conversia albiei rîului: cîndva, oraşul Iaşi se dorea a fi un porto-franco şi legat printr-un canal cu rîul Prut.

 

Proiectul, însă, nu a primit undă verde în pofida faptului că au fost realizate lucrările iniţiale, adică — defrişate fîşiile forestiere, săpate mai multe canaluri, iar în rezultat — rîul a devenit mlăştinos. Cu toate acestea, rîul nu este la fel de delăsat ca Bîcul din Chişinău, în apa rîului nu plutesc gunoaie, iar pe maluri nu creşte papură.

 

În general, oraşul Iaşi, cum se spune, nu oboseşte prin abundenţa construcţiilor moderne. Da, în oraş se construieşte, însă, este vizibil că administraţia locală respectă planul general de dezvoltare a urbei. Clădirile moderne se înscriu graţios în arhitectura istorică a oraşului. Unde mai pui că aceste construcţii nu prevalează asupra monumentelor istorice de arhitectură, clădirilor de importanţă istorică nu sunt reconstruite în stil contemporan sau demolate aşa cum, deseori, se întîmplă la Chişinău.

 

Încă un aspect care este imposibil de a nu fi remarcat — în jur este atîta curăţenie. La fiecare pas găseşti un tomberon. Drumurile din oraş sunt fără gropi, denivelări şi fisuri — atît de obişnuite pentru noi. Marcarea drumurilor este proaspătă, iar cei de la Chişinău încă nici nu au început aceste lucrări. Se vede clar că oamenii îşi respectă oraşul, se mîndresc cu această locaţie istorică. Pe de altă parte şi autorităţile orăşeneşti se străduiesc să depună maxim efort pentru a atrage cît mai mulţi turişti şi tineret. Iar asta, fiţi de acord, este un cu totul alt nivel de dezvoltare şi atitudine.

 

Ce altceva se mai aruncă în ochi — în oraş este multă verdeaţă şi parcuri. Nu aş spune că la noi sunt mai puţine. Însă, în ultimii ani, în Chişinău se defrişează tot mai multe spaţii verzi în favoarea parcărilor. Aşa cum s-a întîmplat, de exemplu, anul trecut, în timpul lucrărilor de reparaţie pe strada Alecu Russo — molizii albaştri pereni au dispărut peste noapte.

 

Şi încă ceva — pe străzile oraşului circulă tramvaie. Acest gen de transport nu creează nici un fel de probleme în trafic, circulă în unison cu fluxul de automobile şi autobuzele de linie urbane.

 

Centrul istorico-cultural

 

Iaşul este un oraş interesant ca şi centru istorico-cultural al României. Anume aici au apărut primele instituţii de învăţămînt superior din ţară — Academia Vasiliană, care a fost deschisă în perioada domniei lui Vasile Lupu, studiile se desfăşurau în slavona veche, latină, şi greacă. În general, multe locuri din Iaşi sunt legate de numele acestui domnitor. Vasile Lupu a domnit peste Moldova de două ori: din aprilie 1634 pînă în aprilie 1653 şi din mai pînă în iulie 1653. De origine el a fost albanez. Numele lui adevărat este Vasile Coci.


Iaşul este renumit pentru bisericile sale. Voievozii din Evul Mediu considerau că erau obligaţi să construiască cîte 2-3 biserici. Astăzi, la Iaşi sunt concentrate cele mai multe biserici din România — circa 70. Evident, nu toate sunt ortodoxe, sunt şi catolice, există o sinagogă, diferite case şi biserici sectante.

 

Cel mai frumos locaş ortodox este Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi. A fost numită în cinstea a trei sfinţi — Ioan Zlatoust,
Grigore Bogoslov şi Vasile Blajenîi. Mănăstirea este amplasată în centrul oraşului într-o regiune pietonală. Apropo, zona pietonală — bulevardul Ştefan cel Mare — ar fi bine ca primarul nostru să aibă în vedere, nu este îngrădit cu pietre şi scaune asemănătoare cu sicriele.

 

În primul rînd, strada abundă în verdeaţă: pe de o parte şi de alta cresc brazi în vazoane imense. În al doilea rînd, pietrele de pavaj, judecînd după toate, au fost aranjate corect şi comod, pentru că, din cîte am observat, doamnele încălţate în tocuri nu au avut nici un disconfort în timpul plimbărilor. Tot în această zonă este amplasată clădirea Băncii Naţionale a României, primăria municipiului Iaşi, Catedrala Metropolitană. Plus la asta, pe toată lungimea străzii pietonale sunt amplasate o mulţime de magazine, cantine şi cafenele.

 

Am reuşit să intrăm şi în Catedrala Metropolitană. Acum, clădirea este la restaurare. Aici se află moaşele Preacuvioasei Parascheva. Din păcate, nu am reuşit să ne apropiem pentru a ne închina moaştelor — la racla sfintei se formase un rînd imens. Ne-a atras atenţia şi biserica domnească a Sfîntului Nicolae, construită de Ştefan cel Mare. Structura originală nu s-a păstrat întrucît biserica a fost reconstruită în nenumărate rînduri. Aceasta era unica biserică de pe teritoriul Moldovei în care serviciul divin era ţinut în trei limbi — romănă, slavona veche şi greacă. Această biserică, mulţi ani la rînd, a sărbătorit cinci hramuri: Sfîntul Nicolae, Sfînta Varvara, Sfîntul Ştefan, Mina şi Ecaterina.

 

Este de remarcat şi biserica Bărboi, care a fost construită în secolul 17. Pe teritoriul ei se află mormîntul lui Alecu Russo. Se spune că în ceardacul clopotniţei a fost găsită biblioteca scriitorului moldovean Costachi Conachi, iar în una dintre încăperile clopotniţei a fost găsit, însuşi arhitectul, care în ultimii ani de viaţă, a trăit într-o sărăcie lucie.

 

Mîndria oraşului Iaşi este Palatul Culturii. Iniţial, Palatul Culturii servea în calitate de clădire administrativă. Pînă în anul 1955, acesta se numea şi era Palatul Justiţiei. Ulterior, a fost transmis sectorului culturii, pînă la restaurare, clădirea găzduia 4 muzee. Sîmbăta trecută, aici a fost multă lume şi, de altfel, nu doar din toate colţurile României, dar şi turişti care au fost interesaţi să vadă nu doar exponatele din muzee, dar şi acest edificiu cu adevărat frumos şi impunător. În faţa clădirii se înalţă monumentul lui Ştefan cel Mare.

 

Parcul Copou

 

În raionul Copou, un raion aristocrat al oraşului, sunt amplasate o mulţime de alte clădiri istorice, pe care nu am reuşit să le vedem din lipsă de timp. Denumirea raionului Copou din oraşul Iaşi provine de la parcul cu acelaşi nume. Parcul a fost amenajat în 1833 în timpul domniei lui Alexandru Sturza. Tot aici se află şi Grădina Botanică.


Evident, pentru a admira această atracţie turistică a oraşului, este nevoie de mult timp. Întrucît timpul nostru a fost limitat, nu am reuşit să vedem nici măcar jumătate din frumuseţea prin care se fac renumite grădinile respective.

 

În schimb, am reuşit să ne plimbăm prin parc. Alee frumoase, răsadniţe cu flori, asemănătoare cu bujorii, care presărau pavajul mărunt al aleii. De-a lungul aleilor parcului — o multitudine de scaune. Pe teritoriul parcului — vagonaşe cu îngheţată de toate culorile pe gustul oricui, de asemenea, terase şi restaurante. Încă un detaliu nu mai puţin important, să-mi fie iertată îndrăzneala de a remarca detalii atît de picante, dar este cu adevărat important — în parc, veceurile sunt cu intrare liberă.

 

La Iaşi nu se luptă împotriva monumentelor. Ci se păstrează cu acurateţe şi această parte a istoriei. De exemplu, în parc este amplasat cel mai vechi monument din România — obeliscul leilor. Monumentul a fost edificat în cinstea generalului rus Pavel Kiseliov, care este fondatorul primei Constituţii romвne a cnezatelor unificate. Obeliscul a fost inaugurat în anul 1897. Înălţimea — 13 metri. Se sprijină pe 4 lei, care simbolizează 4 puteri mondiale (Franţa, Anglia, Italia, Germania), care au pledat pentru unificarea cnezatelor moldoveneşti.

 

Dar pentru că monumentul a fost edificat la indicaţia domnitorului Sturza, un om iubitor de libertate şi principial, s-a spus că cei 4 lei simbolizează cei 4 membri ai familiei sale care se sprijină de tot poporul moldovenesc. Leii stau pe săbii, care, la rîndul lor, semnifică că România şi-a cucerit independenţa prin lupte.

 

În stînga monumentului — teiul lui Eminescu. Aici, Eminescu îi citea versuri iubitei sale — Veronica Micle. În anii de după război, nu departe a fost amenajat un mic scuar unde au fost amplasate busturile scriitorilor din România şi Moldova.

 

…pentru a reveni

 

Şi dacă e să mă refer în general la excursie — neapărat voi reveni în acest oraş şi nu doar o singură dată! Pentru a savura din splendoarea acestui oraş maiestuos, care combină armonios trecutul îndepărtat cu lumea modernă. Pentru a cerceta colecţia extraordinară de cactuşi din grădina botanică, pentru a admira toate expoziţiile din Palatul Culturii.

 

Municipiul Iaşi este un minunat exemplu în ceea ce priveşte dezvoltarea contemporană a oraşelor, fără a distruge monumente de arhitectură şi spiritul vechi al oraşului. Iar edilul nostru, care de bine de rău se plimbă des pe aici, ar trebui să se mai plimbe pe străzile oraşului cu un creion şi carnet de notiţe în mînă, să scrie sub dictarea colegilor săi — cum să faci oraşul comod pentru localnici şi atractiv pentru turişti.

 

Marina Țurcan

 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Вернуться назад