Oameni fericiți

Satul Slobozia-Chișcăreni se află pe teritoriul raionului Sîngerei și face parte din componența comunei Chișcăreni. Deplasarea noastră în sat a coincis cu sărbătoarea pentru copii, organizată pentru micuții din localitate de Partidul Comuniștilor.

În timp ce copiii se adunau la sărbătoare în Casa de cultură, corespondentul Ziarului «Comunistul» a făcut o excursie prin sat.

Casa de cultură din satul Slobozia-Chișcăreni este amplasată în centrul localității. Tot în această clădire se află sediile muzeului etnografic și bibliotecii. Directorul Casei de cultură,Tatiana Palii ne-a relatat că această clădire era extrem de delăsată în anul 1997. Edificiul nu avea nici geamuri și nici uși. În 2001, cu susținerea fracțiunii majoritare a PCRM în consiliul raional Sîngerei, au fost alocate surse pentru reparația Casei de cultură. Însă, pentru ca, astăzi, clădirea să fie menținută în stare normală, angajații centrului cultural trebuie, personal, să depună eforturi colosale. Deoarece casa de cultură din sat — este unica locație unde se pot aduna oamenii, unde pot fi organizate sărbători și alte manifestații în masă.

Pentru reparația bibliotecii, inițial, nu au fost planificate surse financiare. Dar, din cîte spune Tatiana Palii, reabilitarea bibliotecii sătești a devenit o chestiune de onoare pentru localnici. Au fost depuse eforturi considerabile pentru discuțiile cu autoritățile locale. Într-un final, adevărul a triumfat și colaboratorii casei de cultură, împreună cu sătenii, pas cu pas, au restabilit biblioteca. Potrivit directorului, aici nu era podea. Tot satul a venit să arunce pămîntul depus aici peste ferestre. După care, oamenii au pus teracota. Tot cu eforturile tuturor a fost construită soba. Fondul de carte al bibliotecii a fost completat cu susținerea președintelui Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin. Iar astăzi, sala de lectură luminoasă și confortabilă își întîmpină, zilnic, vizitatorii.

Teritoriul adiacent Casei de cultură, de asemenea, a fost amenajat cu brațele colaboratorilor instituției. În curte înfloresc trandafirii, crește romanița și alte flori. Pe teritoriul instituției se înalță monumentul eroilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care a fost reabilitat cu suportul președintelui PCRM, Vladimir Voronin.

De pe scările Casei de cultură se deschide o imagine pitorească deasupra satului. Din depărtare se văd clopotele bisericii Sfintei Treimi, care a fost construită în anul 1912. Astăzi, biserica necesită lucrări de restaurare. Localnicii speră că, totuși, se vor găsi mecenați care-i vor ajuta să restaureze lăcașul sfînt.

Localitatea, practic, este înghițită de verdeață și flori. După cum spun oamenii locului, ei, anual, așteaptă cu nerăbdare sosirea primăverii, atunci cînd copacii reînvie după o iarnă lungă, atunci cînd satul se transformă într-un adevărat colț de rai.

Mergem în continuare pe drumul din sat. În cale sunt multe case părăsite. Așa este viața — tinerii pleacă din satul natal și nici măcar nu în centrul raional, ci peste hotare. Rămîn bătrînii și copiii mici. Cei care nu au posibilitatea să plece sunt nevoiți să reziste în condiții deloc ușoare — să prelucreze pămîntul și copiii să-și educe. Oamenii încearcă să nu se plîngă — înțeleg că nu are niciun rost. Nici autoritățile locale, nici cele centrale nu aud strigătul disperat al oamenilor, nu-i ajută, ci doar îngreunează și mai mult viața și așa complicată de la țară.

Unde mai pui că satul nu este racordat la gazoduct. În timpul guvernării comuniste, s-a reușit aducerea țevilor pînă la marginea satului. Rămîne un lucru de nimic, însă, actuala guvernare liberal-democrată a redus la zero proiectul cu privire la gazificarea localităților. Dar mai rămăseseră de realizat încă 7 % din lucrări și gazificarea întregii țări (!) ar fi fost executată în proporție de sută la sută.

Principala problemă a satului Slobozia-Chișcăreni, ca de altfel, și a satului vecin — Nicolaevca este autoritatea publică locală. Problema constă în faptul că cele două sate sunt ucrainene, iar satul Chișcăreni este moldovenesc. Primarul comunei pune accent, exclusiv, pe satul moldovenesc, iar satele ucrainene, de fiecare dată, rămîn în afara planurilor. Însă, dacă la orizont apare un anumit proiect, cerințele financiare se declară din perspectiva celor trei comune. Dar, în final, banii ajung doar în satul moldovenesc.

Însăși primărița se perindă dintr-un partid în altul. La ora actuală, aceasta încearcă să se pună bine cu democrații. Apropo, ea a organizat Ziua Internațională a Copiilor doar pentru satul moldovenesc ignorînd copiii din celalte două sate ucrainene. În consecință. Localnicii au organizat sărbătoarea cu forțele proprii, iar copiii au rămas mulțumiți și fericiți și vor ține minte această zi pentru totdeauna.