Localnicii
din satul Slobozia-Chișcăreni se bazează doar pe propriile forțe
Satul
Slobozia-Chișcăreni se află pe teritoriul raionului Sîngerei și face parte din
componența comunei Chișcăreni. Deplasarea noastră în sat a coincis cu
sărbătoarea pentru copii, organizată pentru micuții din localitate de Partidul
Comuniștilor.
În timp ce copiii
se adunau la sărbătoare în Casa de cultură, corespondentul Ziarului
«Comunistul» a făcut o excursie prin sat.
Casa de cultură din satul
Slobozia-Chișcăreni este amplasată în centrul localității. Tot în această
clădire se află sediile muzeului etnografic și bibliotecii. Directorul Casei de
cultură,Tatiana Palii ne-a relatat că această clădire era extrem de delăsată în
anul 1997. Edificiul nu avea nici geamuri și nici uși. În 2001, cu susținerea
fracțiunii majoritare a PCRM în consiliul raional Sîngerei, au fost alocate
surse pentru reparația Casei de cultură. Însă, pentru ca, astăzi, clădirea să
fie menținută în stare normală, angajații centrului cultural trebuie, personal,
să depună eforturi colosale. Deoarece casa de cultură din sat — este unica
locație unde se pot aduna oamenii, unde pot fi organizate sărbători și alte
manifestații în masă.
Pentru reparația bibliotecii, inițial, nu au
fost planificate surse financiare. Dar, din cîte spune Tatiana Palii,
reabilitarea bibliotecii sătești a devenit o chestiune de onoare pentru
localnici. Au fost depuse eforturi considerabile pentru discuțiile cu
autoritățile locale. Într-un final, adevărul a triumfat și colaboratorii casei
de cultură, împreună cu sătenii, pas cu pas, au restabilit biblioteca. Potrivit
directorului, aici nu era podea. Tot satul a venit să arunce pămîntul depus
aici peste ferestre. După care, oamenii au pus teracota. Tot cu eforturile
tuturor a fost construită soba. Fondul de carte al bibliotecii a fost completat
cu susținerea președintelui Partidului Comuniștilor din Republica Moldova,
Vladimir Voronin. Iar astăzi, sala de lectură luminoasă și confortabilă își
întîmpină, zilnic, vizitatorii.
Teritoriul adiacent Casei de cultură, de
asemenea, a fost amenajat cu brațele colaboratorilor instituției. În curte
înfloresc trandafirii, crește romanița și alte flori. Pe teritoriul instituției
se înalță monumentul eroilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care a
fost reabilitat cu suportul președintelui PCRM, Vladimir Voronin.
De pe scările Casei de cultură se deschide o
imagine pitorească deasupra satului. Din depărtare se văd clopotele bisericii
Sfintei Treimi, care a fost construită în anul 1912. Astăzi, biserica necesită
lucrări de restaurare. Localnicii speră că, totuși, se vor găsi mecenați care-i
vor ajuta să restaureze lăcașul sfînt.
Localitatea, practic, este înghițită de
verdeață și flori. După cum spun oamenii locului, ei, anual, așteaptă cu
nerăbdare sosirea primăverii, atunci cînd copacii reînvie după o iarnă lungă,
atunci cînd satul se transformă într-un adevărat colț de rai.
Mergem în continuare pe drumul din sat. În cale
sunt multe case părăsite. Așa este viața — tinerii pleacă din satul natal și
nici măcar nu în centrul raional, ci peste hotare. Rămîn bătrînii și copiii
mici. Cei care nu au posibilitatea să plece sunt nevoiți să reziste în condiții
deloc ușoare — să prelucreze pămîntul și copiii să-și educe. Oamenii încearcă
să nu se plîngă — înțeleg că nu are niciun rost. Nici autoritățile locale, nici
cele centrale nu aud strigătul disperat al oamenilor, nu-i ajută, ci doar
îngreunează și mai mult viața și așa complicată de la țară.
Unde mai pui că satul nu este racordat la
gazoduct. În timpul guvernării comuniste, s-a reușit aducerea țevilor pînă la
marginea satului. Rămîne un lucru de nimic, însă, actuala guvernare
liberal-democrată a redus la zero proiectul cu privire la gazificarea localităților.
Dar mai rămăseseră de realizat încă 7 % din lucrări și gazificarea întregii
țări (!) ar fi fost executată în proporție de sută la sută.
Principala problemă
a satului Slobozia-Chișcăreni, ca de altfel, și a satului vecin — Nicolaevca
este autoritatea publică locală. Problema constă în faptul că cele două sate
sunt ucrainene, iar satul Chișcăreni este moldovenesc. Primarul comunei pune
accent, exclusiv, pe satul moldovenesc, iar satele ucrainene, de fiecare dată,
rămîn în afara planurilor. Însă, dacă la orizont apare un anumit proiect,
cerințele financiare se declară din perspectiva celor trei comune. Dar, în
final, banii ajung doar în satul moldovenesc.
Însăși primărița se perindă dintr-un partid în
altul. La ora actuală, aceasta încearcă să se pună bine cu democrații. Apropo,
ea a organizat Ziua Internațională a Copiilor doar pentru satul moldovenesc
ignorînd copiii din celalte două sate ucrainene. În consecință. Localnicii au
organizat sărbătoarea cu forțele proprii, iar copiii au rămas mulțumiți și
fericiți și vor ține minte această zi pentru totdeauna.
Din cîte am reușit să ne convingem, oamenii de aici
sunt fericiți și sociabili în pofida tuturor greutăților. Lăsînd sapa pentru
cîteva minute, ei încearcă să nu se plîngă pe viață, că să împărtășească
corespondentului despre succesele copiilor și nepoților. În timp ce discutăm,
servim cireșe și căpșune coapte și foarte gustoase. Peste cîteva minute,
gospodarii se scuză și să grăbesc să ridice sapa de jos pentru a continua
munca. Acum, în grădină este mult de lucru pentru ca la toamnă — grijile verii
să se transforme în roadă bogată.
Marina Țurcan
скачать dle 10.6фильмы бесплатно