Pe copii nu-i bagi prin buzunare

Foarte degrabă, nu va mai rămâne nimic pentru optimizare: la ziua de astăzi, în Moldova continuă să activeze doar două internate — unul la Străşeni al doilea, nr. 3, la Chişinău

Reforma optimizării în sistemul educaţional, la care autorităţile  au procedat încă în anul 2010, a condus la consecinţe catastrofale. Şi nu numai pentru şcolile cu un număr mic de elevi, cea mai mare parte a cărora e de acum lichidată. Reforma a mai cuprins internatele pentru copii orfani şi pentru invalizi. Astfel, doar anul trecut a fost închis internatul de la Orhei, precum şi gimnaziul-internat nt. 2 din capitală. Pe reformatorii din ministerul de profil rezultatele optimizării nu-i interesează. 

După cum a explicat în comentariul său pentru ziarul «Comunistul» Iurie Donţu, director al fostului internat nr.2 din Chişinău, aşa-numita optimizare a fost pornită «de sus» şi, după cum se spune, dreptul de a supune acest proces dezbaterii nu i-a fost dat nimăcui. La principala întrebare, şi anume ce va fi cu copiii orfani şi cei rămaşi fără tutela părinţilor, funcţionarii nu au dat nici un răspuns. Dar pe copii n-ai să-i bagi prin buzunare!

Optimizarea orfanilor

Unul din internatele închise — nr. 2 din capitală — nicidecum nu poate fi numit unul cu puţini copii: în 2010, aici se aflau 400 de copii. Şi tot în acest an, 2010, a fost emisă dispoziţia conform căreia internatelor li s-a interzis să primească noi copii. În plus, autorităţile au interzis ca în instiutuţiile de tipul internatelor să fie făcută reparaţie capitală. Chipurile, la ce bun să fie cheltuiţi bani, odată ce ele totuna vor fi desfiinţate? În felul acesta, pe parcursul ultimilor cinci ani, unii copii plecau din internate, iar în locul lor alţii noi nu erau primiţi. O parte din cei rămaşi au fost întorşi în familiile lor biologice, care nici pe departe nu pot fi numite capabile să crească şi să educe un copil, iar cei orfani au fost distribuiţi în centre pentru copii.

În Moldova, chiar şi această foarte nobilă la prima vedere idee — «îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale orfanilor şi invalizilor» — în realitate, este o nenorocire pentru aceşti orfani şi invalizi. Acum, se vehiculează ideea construirii unei aşa-numitei «Case comunitare», în care, aşa promit iniţiatorii proiectului, se va găsi loc pentru toţi orfanii. Este important de menţionat că această construcţie a fost pornită după ce instituiţiile specializate au fost închise, iar copiii împrăştiaţi care şi încotro. Organizaţia internaţională nonguvernamentală Lumos, care s-a apucat să construiască respectiva «Casă comunitară» pentru copiii orfani, la seminarele şi conferinţele desfăşurate a încercat să invoce experienţa europeană în domeniu. Doar că toate aceste referiri la Europa, în care, printre altele, există diferite modalităţi de soluţionare a acestei probleme, în raport cu realităţile de la noi, practic, e cam greu de găsit ceva aplicabil pentru Moldova. Dar în spatele frazelor frumoase, prin care unor asemenea proiecte li se imprimă un caracter deosebit de pompos, se întrevede un tablou trist: statul nostru şi-a întors în altă parte faţa de la orfanii săi, astfel că astăzi nimănui nu-i pasă de dînşii.

Pe cînd internatul nr. 2 din capitală mai exista, colaboratorii lui în repetate rînduri au propus variantele lor de reformare a instituţiei. De ce a fost nevoie să fie închis internatul în timp ce, să zicem, aici ar fi putut fi organizat un sistem în care, alături de copiii orfani, temporar ar fi putut să se afle în îngrijire copiii ai căror părinţi au plecat după cîştig peste hotare? Ar fi fost un avantaj pentru toţi: internatul ar fi obţinut surse suplimentare pentru finanţarea sa, iar copiii cu părinţi plecaţi ar fi rămas în supravegherea unor pedagogi şi educatori profesionişti. Dar Ministerul Educaţiei nu a acceptat nici măcar să pună în discuţie respectiva propunere. Mai mult decît atît, i-a învinuit pe lucrătorii de la intrernat de lipsă de perspicacitate şi mercantilism. Internatul a fost închis. Directorul lui a reuşit să păstreze doar gimnaziul, deci, şi o parte din locurile de muncă. După cum ne-a relatat dumnealui, gimnaziul activează... Deocamdată...

Nimic personal, doar business?

Acum, pe întinsul teritoriu al fostului internat funcţionează doar blocul de studii, în care e situat Gimnaziul «Decebal»., cu 190 de elevi, dintre care 30 la sută sunt din acei orfani care trăiau aici înainte de închiderea internatului. Un asemenea gimnaziu de bună seamă este necesar. Pentru copiii din internate este foarte complicat să se adapteze în instituţiile de învăţămînt obişnuite. În plus, unii din ei au nevoie de o asistenţă medicală permanentă. Iar aici, în Gimnaziul «Decebal», lucrează un psiholog profesionist, un logoped, funcţionează un puct medical cu un personal calificat.

Potrivit lui Iurie Donţu, directorul gimnaziului, teritoriul şi blocurile căminelor în care au trăit copiii urmează să fie transformate într-un centru municipal sportiv. Autorităţile planifică aici piste de alergări, teren de fotbal, bazin şi alte construcţii sportive. Versiunea este oficială. Dar locuitorii din casele învecinate sunt convinşi că teritoriul fostului internat nr. 2 a fost de acum vîndut, ba chiar spun şi cui: unor oameni de afaceri din Turcia. Cum se vinde la Chişinău proprietatea muncipală, ştim cu toţii. Nu e nici un secret cu ce solide «otcat»-uri se fac aceste afaceri nelegitime cu susţinerea administraţiei liberale.

Corespondentul ziarului «Comunistul» s-a adresat după explicaţii la Direcţia Relaţii Funciare a Primăriei Chişinău. Adjunctul şefului acestei direcţii, Igor Cristal, a declarat că teritoriul fostului internat de pe str. Grenobl, 191, este proprietate municipală, pe cînd «direcţia noastră administrează doar terenurile de pămînt, iar edificiile se află în subordinea Direcţiei Educaţie. Respectivul teritoriu, fiind proprietate municipală, nu a fost scos în vînzare la licitaţie şi nici nu a fost dat în arendă». Aşa că, după cum afirmă dumnealui, vorbele cu privire la faptul că teritoriul fostului internat a fost de acum vîndut nu sunt altceva decît nişte zvonuri. Cum se spune, vom trăi şi vom vedea.

Indiscutabil, centrul sportiv e un lucru bun. De ce însă existenţa acestuia trebuie să fie în dezavantajul unor instituţii de genul căreia vorbim? În plus, pentru construcţia «Casei Comunitare» e nevoie de investiţii colosale. De ce atunci să nu fie folosită cu mai multă chibzuinţă infrastructura existentă? Posibil, sistemul de instituţii de tip internat pentru 400 şi mai mulţi copii nu se îndreptăţeşte pe sine. Admitem că în case mici de tip familial orfanilor le va fi mai bine. Dar, totodată, trebuie să fie perceput şi faptul că investitorii străini nu-i vor putea acoperi cu binefacerile lor pe toţi orfanii şi vagabonzii Moldovei. Dacă ei de bună seamă au bani pe care ar vrea să ni-i dea, de ce n-ar construi, de exemplu, căminuri pentru orfanii de ambii părinţi, care, la o anumită vârstă, trebuie să părăsească internatele? Doar ei, împlinind 18 ani, sunt, de fapt, aruncaţi în stradă!

Corpurile localtive ale fostului internat, chiar dacă demult nu au fost reparate, încă mai sunt funcţionale. De ce să fie construită o clădire nouă pentru «Casa comunitară», nu ar fi fost mai chibzuit să fie reparat unul din aceste blocuri vechi? Cu atît mai mult cu cît construcţia acestei «Case comunitare» a a început cu un scandal şi este pînă acum considerată ilegală, deoarece, deocamdată, Consiliul Municipal nu a aprobat construirea ei. Trezeşte îngrijorare şi soarta celor 190 de elevi ai Gimnaziului «Decebal». În cazul în care se va întîmpla că cineva va avea nevoie de teritoriul fostului internat, gimnaziul va putea fi desfiinţat simplu şi rapid, argumentîndu-se că asta este nu altceva decît «optimizare».

Deşi foarte degrabă nu va mai rămîne nimic pentru  a fi optimizat: la ziua de astăzi, în Moldova au rămas doar două internate — unul la Străşeni şi al doilea, nr. 3, în capitala ţării.

Natalia Ustiugova