Pleacă cei care nu sunt cu noi
РУС. MOLD.
» » » Pleacă cei care nu sunt cu noi

Pleacă cei care nu sunt cu noi

20-11-2015, 03:35
Просмотров: 883
  
Версия для печати   
Pleacă cei care nu sunt cu noi Moldovenii au o zicală bună: «Ne curățim singuri, ca și nucile de coaja verde»


În cea mai complicată perioadă de constituire a Partidului Comuniștilor din Moldova, Ion Tatar se afla la conducerea organizației primare de partid în satul Cocieri, raionul Dubăsari. Acum, el este pensionar, dar rămîne a fi unul din fruntașii partidului său. Tot el este un cititor fidel al ziarului «Comunistul».

 

— De cînd sunteți abonat la ziarul «Comunistul»?

 

— De cînd a apărut primul număr. L-am așteptat și pînă la acel moment. Atunci cînd, în satul nostru, a fost fondată organizația primară de partid, ni s-a promis editarea ziarului de partid. Și el a apărut. De la început — în format restrîns, dar interesant. Treptat, ziarul și-a mărit volumul. De la patru pagini — la 16 — o evoluție extraordinară!

 

— În ce condiții a fost creată organizația d-voatră de partid?

 

— Pe atunci, vremurile erau foarte grele. Treceam prin acea perioadă cînd în loc de pensii și salarii, oamenii luau acasă galoși și cizme. Am aflat că Partidul Comuniștilor renaște. Și că inițiator este Vladimir Voronin — originar din satul vecin, Corjova. Eu aveam deja un stagiu solid în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, am activat în calitate de secretar al Comitetului Comsomolist în colhoz, ulterior, am fost și președinte de sindicat în diferite gospodării. În anul 1985 am absolvit Școala superioară de partid din Rostov pe Don. Am fost și secretar al organizației de partid. Pînă în ziua de azi nu-mi este clar de ce atît de mulți foști membri ai PCUS au privit cu ironie renașterea Partidului Comuniștilor în țara noastră, iar unii s-au înscris chiar în rîndurile anticomuniștilor. Pentru că fiecare din ei a scris, cîndva, cerere după care a trecut stagiul de candidat și a jurat credință idealurilor socialismului. Astăzi nu mă mai miră nimic. Astăzi, fug, deja, din PCRM la alte partide, acolo unde «treuca» este mai plină. Organizația noastră primară de partid s-a format printre primele în republică, în calitate de secretar a fost ales un fost coleg de clasă, care nu a activat mult timp, fiind o persoană cu studii modeste mi-a cedat locul mie. Eu, la rîndul meu, am condus comuniștii din Cocieri timp de zece ani. Inclusiv, în perioada în care PCRM s-a aflat la guvernare. Și mă mîndresc cu faptul că tot ceea ce au promis comuniștii — au făcut.

 

— Din cîte am înțeles, alegerile locale din vara lui 2015 au fost un adevărat test de rezistență?


— Un test de rezistență dureros pentru noi. Funcția de primar a fost ocupată de Raisa Spinovschi pe care, cîndva, Vladimir Voronin a promovat-o în organele de conducere a PCRM, iar mai tîrziu și în calitate de deputat în Parlament. Mai tîrziu ea s-a aflat și la conducerea organizației noastre primare, iar în preajma alegerilor locale din vară, s-a mutat la socialiștii lui Dodon. A fost ajutată, ce-i drept, și de fratele său — Iurie Ivanov, care a fost secretar în organizația noastră. Fără a se consulta cu tovarășii săi, el și-a înaintat candidatura la postul de primar din partea PCRM, a ieșit pe locul trei din primul tur. În turul doi, victoria a fost de partea Raisei Spinovschi pentru care a lucrat fratele ei cu toată echipa. Dodon repetă întruna că comuniștii sunt răi, iată că în acest caz i-au fost de mare folos! Deja în cadrul ședinței de dare de seamă și alegeri, care s-a desfășurat în octombrie, am ales-o în calitate de secretar pe profesoara Tatiana Nirca, care a preluat funcția de la Iurie Ivanov. Știți, moldovenii au o zicală foarte bună: «Ne curățim singuri, ca și nucile de coaja verde».

 

— Se pare că nu ați mîncat împreună cu Iurie Ivanov un pud de sare…

 

— Jumătate de măsură, oricum, am consumat. Pentru că eu îl cunosc încă de pe cînd el era «frontist» și mare naționalist. Mai apoi, cînd la guvernare au venit comuniștii, a început să fie prieten cu noi. Parcă era om serios. Gestionează o carieră importantă, de unde se extrage piatră, nu i-a fost frică să intre în dispute cu președintele raionului — Grigore Policinschi. Respectiv, l-am primit în partidul nostru, i-am încredințat conducerea organizației primare. În consecință, voi spune așa cum este — am avut de pierdut.

 

— Se vede că aveți o experiență bogată în activitățile de conducere și organizare. Acum nu vă numărați printre consilierii raionali sau sătești, de ce?

 

— O întrebare direct în țintă. Dar nu vă grăbiți să mă învinuiți de lene sau pasivitate. Consider că a venit timpul pentru reînnoirea nu doar a rîndurilor partdului, dar și a celor care iau decizii la diferit nivel. Priviți doar: În Consiliul Raional Dubăsari, în afară de președintele raionului, Grigore Policinschi, 12 consilieri sunt din partea PCRM. Doi dintre ei — Alexandru Mițcul și Tatiana Roșca — sunt de la noi din Cocieri. Consilierii noștri sunt prezenți și în organele de conducere sătești. Toți sunt mai tineri decît mine. După ce am activat în organele de conducere, trei decenii la rînd am ocupat funcția de director al Casei de cultură din Cocieri. Primeam salariul de director, dar nu mă ocupam de cultură ci eram mai degrabă șef de șantier, pentru că construiam și reparam căminul cultural după evenimentele distrugătoare din anul 1992. Acum, mă confrunt cu mari probleme de sănătate, văd foarte prost. De aceea m-am retras și mă ocup mai mult de propria gospodărie. Împreună cu soția, care din păcate a plecat din viață, am crescut trei copii. Fiica Natalia este în Chișinău — poartă epoleți de căpitan. Maria a ales să plece la Moscova și fratele lor Iaroslav — lucrează tot acolo, în construcție.

 

— Înainte nu divizam republica în malul drept și stîng.

 

— Acum, din păcate, se mai împarte încă. Diminețile ies la Nistru și privesc cu speranță spre malul drept sau cum mai spunem noi spre «pămîntul mare». Pentru că noi suntem parte din Moldova, vrem ca toată Transnistria să revină acasă. Vă spun cu toată sinceritatea, îmi era foarte trist în acele luni de vară cînd întrebam poștașul de ce nu-mi aduce Ziarul «Comunistul», iar el dădea din mîini. Am aflat că și în redacția ziarului meu iubit lucrează acum jurnaliști tineri. Să știți, băieți, cuvîntul vostru înflăcărat este așteptat cu nerăbdare și aici — pe malul stîng al Nistrului.

 

Ion Mardari 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: