O grabă şi dedesubturile ei

Săptămîna trecută, majoritatea parlamentară de coaliţie a adoptat în prima lectură proiectul de lege cu privite la introducerea unor modificări şi completări în Codul audiovizualului. Respectivul document a fost elaborat de Partidul Liberal şi a trezit o mare indignare în societate.

Exprimînd opinia publică, documentul a fost criticat şi de opoziţia parlamentară în persoana PCRM, acesta fiind calificat ca «anticonstituţional şi antidemocratic». În ce constă esenţa inovaţiilor coaliţiei de guvernare?

Interdicţii privind limba

În acest proiect de lege, în special atrag asupra sa atenţia următoarele momente. În amendamente este indicat faptul că 80 la sută din transmisii trebuie să fie în limba romвnă. În p.(6) art.15 se spune că difuzorii vor transmite în limba română programele informative şi analitice proprii şi locale în volum de 100 de procente. În acelaşi articol, p.(11), se precizează că la crearea propunerilor de program pentru retransmitere, distribuitorii de servicii vor da prioritate programelor în limba română. Este menţionat şi faptul că dublajul şi subtitlurile de asemenea vor fi în limba română.

Apare întrebarea: de ce transmisiunile trebuie să fie în limba altui stat, în timp ce articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova, în punctul 1, ne spune că limba de stat este limba moldovenească, care funcţionează în baza alfabetului latin? Acest moment a trezit nemulţumire şi în rîndurile aleşilor poporului. «Dumneavoastră sunteţi naţionalişti! a constatat în legătură cu acest fapt liderul comuniştilor moldoveni, Vladimir Voronin, la şedinţa Parlamentului din ziua de joi, 7 iulie, în cadrul examinării amendamentelor la Codul audiovizualului. Doar asta vreţi: să distrugeţi pînă la temelie statul cu ajutorul, în primul rînd, al mijloacelor de informare în masă».

Este clar că liberalii şi cei de o teapă cu ei doresc unul şi acelaşi lucru: să elimine nu numai limba rusă, dar şi alte limbi. În opinia lor, în Moldova trăiesc în exclusivitate romвni. Reprezentanţii cîmpului politic liberal nici nu-şi ascund intenţia de a nimici diversitatea etnică a Republicii Moldova. Unul din efectele acestei politici va fi că cetăţenii ţării vor privi televizorul din ce în ce mai puţin. În acest caz, alternativa există, şi ea a fost numită — Internetul. Dar să nu excludem şi faptul că aceloraşi liberali şi partenerilor lor le va trăsni prin cap să blocheze site-urile care nu sunt pe placul lor.

Unul din rezultatele unei asemenea abordări va fi îngustarea pieţei de reclamă. La un timp, piaţa televizată va înceta să trezească interes din punctul de vedere al amplasării de reclamă în cadrul ei. În cazul concentrării acestei pieţe în unele şi aceleaşi mîini, în condiţiile, practic, ale unei reglementări totalitare — cînd cineva va permite sau va interzice unele sau alte produse televizate — o atare evoluţie a evenimentelor poate fi considerată inevitabilă.

Noi împărţim portocala…

Modificările în Codul audiovizualului au atins şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). Astfel, conform amendamentelor, CCA va fi reformat în Consiliu pentru Radio şi Televiziune. Componenţa lui va fi redusă — de la 9 membri pînă la 5, pe aceştia numindu-i Parlamentul pentru un termen de 7 ani. E clar că o echipă mai mică te costă mai ieftin s-o cumperi, în plus, e mai uşor să-i coordonezi activitatea şi s-o manipulezi. Oricum ai numi această «navă», o asemenea echipă nu va lucra mai bine şi cu mai mult folos pentru ascultătorul şi telespectatorul din Moldova. În schimb, va deveni posibil fără mare zarvă să închizi posturile de radio şi televiziune care nu-ţi sunt pe plac.

Amendamentele mai prevăd reorganizarea instituţiei publice «Teleradio-Moldova». Respectiva reorganizare înseamnă divizarea companiei publice de radio şi televiziune în două subiecte independente: «Radio Moldova» şi «TV Moldova 1». Prin urmare, fiecare subiect îşi va avea directorul său şi, în plus, un consiliu de observatori. Ceea ce, la rîndul său, va conduce la aprobarea unor noi componenţe ale conducerii şi consiliilor de observatori, iar în ultimă instanţă va da posibilitatea de a-i muta pe oameni dintr-un loc în altul, iar pînă la urmă, a-i aduce pe «ai noştri».

Autorii amendamentelor, — printre aceştia se numără şi principala iluministă a Moldovei, ministrul Educaţiei, Corina Fusu, — consideră că radioul şi televiziunea publică folosesc ineficient mijloacele publice, iar administrarea distructivă are un efect nefast asupra calităţii muncii. Dar divizarea în două subiecte separate va îmbunătăţi oare această calitate? Mai degrabă din contra — reorganizarea pur şi simplu va omorî difuzorul public. După care, în cel mai bun caz, el va putea fi prezentat la un concurs de privatizare.

În general, reformarea televiziunii publice şi a radioului nu este o temă nouă. În ultimii 7 ani, asta s-a întîmplat nu o singură dată, însă un efect pozitiv aceste pseudoreforme aşa şi nu au avut. Nu s-a întreprins nimic concret, ceva perceptibil în aspect material şi, principalul, rezultativ. Cei 7 ani trecuţi au conturat şi mai evident imaginea primitivă a companiei publice de radio şi televiziune.

Printre altele, dacă e să ne amintim perioada imediată de după reformarea «Teleradio-Moldova» în organizaţie publică, din anul 2006 pînă în 2009, opoziţia din acei ani de asemenea în repetate rînduri a ieşit cu critici la adresa acestei companii. Doar cu diferenţa că atunci critica întotdeauna era luată în considerare şi, ca rezultat, se întreprindeau paşi concreţi pentru a face ordine într-o situaţie sau alta. De la 2009 încoace, vedem doar regres. Încercările întreprinse în scopul de a schimba situaţia nu se încununează cu succes, iar odată cu introducerea amendamentelor în Codul audiovizualului starea de lucruri doar se va agrava.

Principalul — să dovedim pînă atunci?

Se prea poate că amendamentele la Codul audiovizualului vor fi adoptate chiar în viitorul apropiat. Liberalii se grăbesc, şi iată de ce. Inovaţiile propuse de ei trebuie să fie traduse în viaţă pe parcursul a 18 luni de la data intrării lor în vigoare. Adică, exact către anul 2018.

În anul 2018 trebuie să aibă loc ordinarele alegeri parlamentare. Şi apare pericolul că televiziunea publică şi radioul pot fi uşor supuse unor participanţi la procesul electoral în detrimentul altora. În acelaşi timp, toate «neajunsurile şi exagerările» pot fi la fel de uşor puse pe seama faptului că perioada de reorganizare încă nu a luat sfîrşit.

Anul 2018 e de asemenea şi un an «sfînt» pentru liberal-unioniştii care planifică la acel moment să transpună în viaţă visul lor la o nouă «unire» cu statul vecin. Şi reformarea televiziunii publice a ţării după modelul propus de liberal-unionişti le-ar fi de mare ajutor în realizarea acestei idei.

* * *

Se cunoaşte că pentru a doua lectură a respectivului proiect de legi au fost propuse mai mult de 100 de observaţii şi completări din partea Guvernului şi a societăţii civile. La ele se vor mai adăuga şi amendamentele parlamentarilor. Însuşi acest fapt demonstrează că proiectul liberalilor nu este ideal, în pofida afirmaţiilor lor contrare.