Fără supoziţii şi folcloristică

Extrase din stenograma plenarei a IX-a
a CC al PCRM, din 7 iunie 2014

Într-o manieră specifică lor, însă care şi-a pierdut originalitatea, unii luptători intransigenţi – aşa se identifică ei înşişi pe sine – ai frontului politic şi ai celui care se referă indirect la politică au marcat ordinara aniversare a Plenarei a IX-a a CC al Partidului Comuniştilor, prin a cărei decizie din componenţa Comitetului Executiv Politic al Comitetului Central au fost scoşi Mark Tkaciuk şi Grigori Petrenco, iar Iurie Muntean — eliberat din funcţia de secretar executiv al CC, scos din componenţa Comitetului Executiv Politic, şi menţinut în componenţa Comitetului Central.

De acum nu pentru prima oară, trăgîndu-se o salvă de salut, au fost onoraţi sus-numiţii ex-membri ai PCRM şi, concomitent, ponegrit neîntemeiat însuşi partidului şi liderul său.

Cu toate acestea, începînd cu iunie 2014, la respectiva isterie — dezlănţuită de nişte mucoşi sau de nişte interpretatori ce se pretind peste măsură de deştepţi — atît conducerea partidului, cît şi comuniştii de rînd au reacţionat destul de reţinut. Inclusiv contînd pe elementara cumsecădenie a foştilor părtaşi şi fără a le da hulitorilor vreun motiv în plus pentru clevetiri. În cei doi ani trecuţi, graniţa între primii şi cei de-ai doilea s-a şters. Dar vinovat de cele întîmplate şi primii , şi cei de-ai doilea în unison din nou declară că este Partidul Comuniştilor şi conducerea lui, iar caracterul beletristic, imprimat expunerii evenimentelor care au avut loc cu doi ani în urmă, a redus considerabil componenta lor factologică.

Readucînd respectiva temă în albie documentală, redacţia ziarului «Comunistul» publică extrase din stenograma Plenarei a IX-a a CC al PCRM.

(Parantezele pătrate au fost plasate, în text, fără a modifica sensul luărilor de cuvînt. Măsura a fost impusă de insuficiența spațiului în paginile de ziar.)

Din luarea de cuvînt a lui M. Tkaciuk

«Stimaţi tovarăşi, ceea ce se spune în adresarea mea către colegi şi tovarăşii de idei se reduce la cîteva interese: Există un mare număr de întrebări legate de activitatea noastră politică. Mai bine zis, de încetarea activităţii noastre politice. După izbucnirile năvalnice emoţionante, două congrese civice, revoluţii de catifea şi după faptele finale ruşinoase. Ca membru al Comitetului Executiv Politic, eu am purtat povara responsabilităţii colective pentru toate acestea. Şi cînd comuniştii noştri de rînd ne întrebau: ce se întîmplă cu voi, de ce începeţi cu una, dar sfîrşiţi cu alta, eu nu am avut ce le răspunde, fiind nevoit să inventez nişte combinaţii abile complicate, în care nici eu însumi nu credeam. […]

Probabil, eu sunt unicul om din Partidul Comuniştilor, care a înţeles greşit discursul lui Vladimir Nicolaevici, poziţia lui în ceea ce priveşte Uniunea Vamală şi Uniunea Europeană. Dacă eu sunt unicul om care a înţeles greşit aceste lucruri, îmi cer iertare chiar acum. Dar pentru mine şi aceasta e o chestiune principială. De aceea, cînd mi-am dat seama că nu pot influenţa pozitiv asupra schimbării situaţiei, mi-am depus mandatul de deputat. Nu am plecat din partid, nu am devenit trădător, ci doar le-am scris o scrisoare onestă colegilor mei şi le sunt recunoscător pentru faptul că nu au încercat să mă convingă să mă răzgîndesc, înţelegînd că pentru asta există argumente, şi eu în mod cinstit, chiar din a doua zi, nu m-am implicat în nici un fel de intrigi.

[…] Îmi dădeam seama că, odată ce, personal, nu voi mai fi util Partidului Comuniştilor în această stare şi cu o asemenea percepere a situaţiei, nu voi spune nici un cuvînt împotriva tovarăşilor mei şi nici împotriva partidului meu. Şi am hotărît să păstrez tăcerea, pentru că scrisoarea am transmis-o, deci, motivele mele sunt cunoscute membrilor Comitetului Executiv Politic. Dar cînd am văzut că în faţa membrilor partidului, în faţa primilor secretari sunt învinuit de complot cu Renato Usatîi şi că eu, chipurile, am luat de la cineva nişte bani, sau aveam de gînd să iau, că în general nu se ştie cu ce mă ocup, am considerat că, în calitatea mea de comunist, am dreptul la replică. […] Dacă oamenii care nu au nimic altceva decît propria lor reputaţie încep să fie învinuiţi de toate păcatele posibile, înseamnă că noi într-adevăr suntem de prisos. De aceea vă convoc să luaţi acea decizie pe care v-o dictează conştiinţa şi censul dumneavoastră de avere. Dar dacă astăzi împotriva deciziei privind excluderea a trei oameni din Comitetul Executiv Politic vor ridica mîna doar cinci oameni, asta va însemna că aici sunt de cinci ori mai mulţi oameni cumsecade decît în oricare alt partid. Dacă se vor ridica 10 mîini împotriva acestei decizii, înseamnă că în partidul nostru sunt de zece ori mai mulţi oameni cumsecade decît în toate celelalte partide luate launloc, iar în general vă mulţumesc pentru atenţie, eu sunt mîndru că timp de 15 ani am făcut parte din această echipă, din acest colectiv, nu mi-e ruşine nici pentru o zi petrecută în sînul Partidului Comuniştilor, eu dorm adînc şi, în afară de conştiinţă, nu am ce pierde. Mulţumesc pentru atenţie».

Din luările de cuvînt ale comuniştilor pe parcursul dezbaterilor:

«Stimaţi membri ai Comitetului Executiv Politic, membri ai CC, Vladimir Nicolaevici. Înseamnă că, din tot ceea ce s-a spus, eu înţeleg că în partidul nostru sunt comunişti care se vînd pe sine şi comunişti care nu se vînd. Reiese că cineva munceşte în mod cinstit, iar toţi ceilalţi — nu. Suntem îndemnaţi să obţinem puterea cu orice preţ, cu ce fel de preţ — ca cel din Ucraina? Cine va ieşi în stradă, în piaţă? Nu copiii noştri? Ce fel de revoluţie — de catifea, trandafirie, albastră, verde? Acum, înainte de alegeri, oare trebuie să împărţim societatea în cei pentru Uniunea Vamală şi în cei pentru Uniunea Europeană? De ce să nu se elaboreze o platformă electorală unică, să ne gîndim la oameni, şi nu la faptul cine va plăti bani — Bruxelles-ul, Washington-ul sau Moscova!».

* * *

«Stimaţi membri ai CC, am emoţii foarte mari, tot drumul pînă aici încercam să ghicesc despre ce va fi vorba. E foarte neplăcut că asta se întîmplă în perioada preelectorală. Eu vreau să spun că Vladimir Nicolaevici a întemeiat partidul, adunînd, cum se spune, cîte o fărîmă, el însuşii fiind la volan, zi şi noapte a mers prin republică şi în anul 2001 a adus partidul nostru la victorie. În 2002, cînd Frontul Popular şi-a întins oraşul de corturi în faţa Preşedinţiei şi a Parlamentului, Vladimir Voronin a spus că nici într-un caz nu trebuie comisă vărsare de sînge şi toate problemele le-a rezolvat în mod paşnic. Cine a rezistat la 7 aprilie 2009 şi n-a permis să se ajungă la vărsare de sînge? […] Dacă Vladimir Nicolaevici ar fi luat aceeaşi hotărîre ca în Ucraina, la noi ar fi fost o mare vărsare de sînge. Mai putem vorbi şi despre multe altele. Nu există om care să nu facă greşeli, se prea poate că şi Vladimir Nicolaevici face greşeli, dar noi avem Comitetul Executiv Politic, şi anume decizia lui este definitivă, pentru că, potrivit Statutului, la noi există centralism democratic. Cînd minoritatea se spune majorităţii».

* * *

«Astăzi, eu n-aş fi vrut să fiu preşedinte al partidului, înţelegînd că, în definitiv, decizia depinde de Vladimir Nicolaevici.
Şi dacă astăzi Comitetul Executiv Politic ne-ar fi chemat la revoluţie şi în piaţă, eu, în calitatea mea de prim-secretar al CR […], aş fi refuzat să fac acest lucru. Toate rudele mele trăiesc în Ucraina, şi eu, nu numai de la televizor, dar şi la telefon, din comunicarea personală, ştiu ce se întîmplă acolo, şi dacă cel puţin un cetăţean […] va rămîne fără copilul său, acest sînge va fi pe seama acelui partid care va chema oamenii la revoluţie. De aceea problema este epuizată. Noi vorbim despre referendum, despre intrarea în Uniunea Vamală, iar sondajul de opinie ne indică aproximativ 50/50%. Şi ce dacă pentru Uniunea Vamală se vor pronunţa 49%? Noi doar tot trebuie să ne gîndim bine la toate. Iar pentru asta trebuie să ne păstrăm calmul, iar pentru asta avem nevoie de capete cumpătate».

* * *

«Colegii noştri au dreptate — avem Statutul partidului. El este cartea noastră de vizită. De aici trebuie să pornim. Fiecare dintre noi are părerea sa şi suntem datori să ne apărăm punctul de vedere. Dumneavoastră, Mark Evghenievici, sunteţi un membru combativ al echipei şi eu vă ştiu ca om capabil să-şi apere poziţia sa, şi cînd aţi spus că nervii cuiva au cedat, m-am gîndit că, în situaţia dată, şi nervii dumneavoastră au cedat. Nu pot înţelege pe ce aţi contat».

* * *

«Stimaţi tovarăşi, desigur, după cîte înţeleg, emoţiile o iau razna, dar noi i-am propus lui Mark Evghenievici să ne aducă la cunoştinţă conţinutul scrisorii sale adresate Comitetului Executiv Politic al CC. De ce a refuzat s-o facă sau a considerat că nu e necesar s-o facă? Totuşi, la brifingul de ieri, dumneavoastră, Mark Evghenie­vici, i-aţi învinuit pe tovarăşii dumneavoastră, pe membrii Comitetului Executiv Politic şi încă un cerc de oameni pe care i-aţi atribuit celor apropiaţi de Plahotniuc de faptul că ei au ascuns de partid scrisoarea dumneavoastră. Dar scrisoarea dumneavoastră nu era adresată partidului, ea era adresată Comitetului Executiv Politic. Dumneavoastră aţi contat că scrisoarea va fi supusă discuţiei? Atunci de ce acest pas l-aţi făcut dimineaţă, după ce respectiva scrisoare a fost adusă la cunoştinţa membrilor Comitetului Executiv Politic? În opinia mea, asta vorbeşte despre planificarea de către dumneavoastră a unei desfăşurări duplicitare a evenimentelor.

Critica este un lucru foarte dureros, însă ea, totodată, este şi un leac. Pe parcursul multor ani, colaborînd cu dumneavoastră, şi destul de fructuos, eu am surprins că, atunci cînd opinia altcuiva nu coincide cu a dumneavoastră, nu doriţi s-o luaţi în considerare. Şi asta nu e prea bine.

Eu am reuşit să iau cunoştinţă de conţinutul scrisorii adresate membrilor Comitetului Executiv Politic. Din punctul meu de vedere, trebuie să recunoaştem că în ea accentele sunt deplasate, iar răspunderea este redirecţionată. Încetarea ruşinoasă a activităţii noastre, despre care aţi vorbit astăzi, de fapt, nu e ruşinoasă. Eforturile dumneavoastră au avut un efect politic bun. Partidul şi-a demonstrat spiritul său combativ şi activ şi, cu ajutorul unor acţiuni energice, a reuşit să-şi păstreze ratingul său. Ultima acţiune cred că a fost îndreptată în diferite direcţii.

Două congrese, demonstraţiile din 16 şi 23 martie, Uniunea Vamală etc., dumneavoastră puneţi responsabilitatea pentru tot ceea ce s-a întîmplat cu toate aceste acţiuni pe conducerea partidului în persoana preşedintelui, afirmînd că au şovăit şi nu le-au desfăşurat pînă la capăt. De aici trageţi concluzia că noi nu luptăm pentru putere. Dar trebuie să vă amintesc că sfîrşitul radical al acestor acţiuni nu a fost susţinut chiar şi de cel mai apropiat anturaj al dumneavoastră, cu excepţia unor oameni care, în opinia mea, l-au sprijinit în mod iresponsabil. Propunînd acţiunile, dumneavoastră să luaţi în calcul caracterul realizabil al acestor scopuri şi responsabilitatea pentru consecinţe. Da, jertfirea de sine, spiritul de sacrificiu spre care aţi îndemnat în discursul rostit la brifing, de asemenea sunt caracterisice adevăraţilor comunişti. Dar în numele la ce? Pentru ca tovarăşii noştri de partid să se expună la nişte acţiuni crude sau la persecuţii crude? Iar consecinţele ar fi putut fi, şi ar fi fost, desigur, anume de acest gen.

Eu nu am auzit, nici măcar odată, după demersul dumneavoastră cu mandat, nici din partea altor tovarăşi de partid nici un fel de comentarii condiţionate, dimpotrivă, am înfăşurat în vată toate cerinţele presei de a comenta acest eveniment. Dimpotrivă, noi spuneam că în afară de responsabilităţile de deputat, în partid există încă multe alte obligaţiuni, noi, dimpotrivă, am reamintim despre gestul dumneavoastră şi atunci cînd aţi plecat din funcţia de consilier prezidenţial pentru a vă implica în munci electorale ş.a.m.d. Nimeni din membrii partidului nu a avut nici un fel de dubii în adresa dumneavoastră, nici un fel de suspecţii în adresa tovarăşilor Petrenco şi Muntean în ceea ce priveşte coruptibilitatea lor nu au fost exprimate niciodată.

Spuneţi cine, cînd şi în ce surse media. Dumneavoastră, însă, v-aţi permis, în mod sistematic şi deschis […] să lansaţi o listă întreagă a rebelilor lui Plahotniuc, v-aţi permis asemenea atac împotriva tovarăşilor noştri.

[…] Problema legată de alianţţe şi coaliţii, pe care o ridicaţi, spuneţi că Partidul Comuniştilor se predă lui Plahotniuc. Nu există, astăzi, asemenea subiect. Acest subiect este aruncat ca momeală. Dumneavoastră personal, şi noi v-am susţinut, am stabilit scopurile lui Plahotniuc — politica, ca pe un cardinal negru, am determinat scopul lui de a scinda fracţiunea Partidului Comuniştilor şi scindarea formaţiunii în general.

Lupta pentru putere — în ce fel ne propuneţi să luptăm pentru putere? Pe calea victoriei în alegeri sau pe calea acţiunilor active de preluare a puterii prin organizarea unei lovituri de stat? Cred că situaţia zilei de astăzi internă şi externă, cînd societatea este împărţită, practic, în două — lovitura de stat este lipsită de succes.

Chestiunea cu privire la alianţe în coaliţii, orice coaliţii sunt posibile după alegeri, dacă acestea duc la păstrarea statalităţii Republicii Moldova şi dacă nu la încetarea, atunci, cel puţin, la încetinirea acestei tumori cancerigene, restabilirea instituţiilor statului.

Politica este studiul posibilităţilor — restul sunt declaraţii goale sau fraze revoluţionare, care, din păcate, dacă ajung să tenteze prea mult, urmează victime şi pierderi serioase.

Consider că acuzaţiile în adresa tovarăşilor noştri sunt nedrepte, murdare şi neobiective. Celui care munceşte mult i se creează senzaţia că el munceşte de unul singur, iar restul nu fac nimic. Nu este aşa, tovarăşe M. Tkaciuk. Poţi să gîndeşti strategic şi să formulezi strategii, poţi să scrii rapoarte, planuri media ş.a.m.d., poftim. Dar asta nu înseamnă că oamenii care nu pot să scrie discursuri, care muncesc în teritorii, în organizaţiile partinice, pentru ca ei să fie mai mult sau mai puţin organizaţi şi uniţi, nu fac nimic. Nu este corect. O atare atitudine faţă de tovarăşii de partid este, cel puţin, arogantă. În acest fel, motivaţiile, care au fost menţionate în scrisoarea noastră, Mark Evghenievici, pe care am reuşit să le abordăm cu dumneavoastră, sunt o exagerare. Eu sper că dumneavoastră sunteţi un om cu viziuni largi, foarte pregătit din punct de vedere practic şi teoretic şi poate că, totuşi, acest duş rece de critici vă va ajuta să înţelegeţi multe, iar noi cu dumneavoastră vom restabili relaţiile de colaborare, care ne vor permite să muncim împreună pentru victoria în viitoarele alegeri parlamentare».

* * *

Preşedintele PCRM, Voronin V.N.:

«Eu am făcut multe, pentru ca el (M. Tkaciuk — red.) să devină un publicist adevărat, un comunist adevărat. Evident, el este un om foarte instruit, capacităţile lui intelectuale sunt de necontestat. Eu credeam că vom merge împreună pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţii partidului nostru. Însă, începînd cu anul 2009, lui Mark i-a apărut cultul personalităţii, el a crezut că este de neînlocuit. Noi nu trebuie să ne supraestimăm. El, în ultima perioadă, punea în faţa tinerilor sarcini de neînţeles, care erau diferite de poziţia partidului. La el au apărut elemente ale şantajului.

Această declaraţie în adresa Comitetului politic executiv al CC, de asemenea, este un fel de şantaj. El a crezut că în preajma alegerilor el va dicta pe cine să includem în lista candidaţilor în funcţii de deputaţi în Parlament.

Rog membrii CC să voteze pentru eliberarea tovarăşului Tkaciuk M. E. din componenţa Comitetului politic executiv şi Comitetului Central al partidului, să muncească în organizaţia primară de partid».

(Pentru propunerea lui Voronin V.N. cu privire la ieşirea lui Tkaciuk din componenţa Comitetului politic executiv al CC şi componenţa Comitetului Central au votat 60 de membri ai CC, împotrivă s-au pronunţat 19, 9 — s-au abţinut).

Din stenograma plenarei

Voronin V.N. a propus excluderea din componenţa Comitetului politic executiv al CC şi componenţa Comitetului Central a lui Petrenco G.V.

Din discursul lui Petrenco G.V.:

«Eu vreau să spun că, din păcate, pur şi simplu, nu se obişnuieşte să fie auzite unele opinii. Preşedintele partidului şi un grup de membri ai Comitetului politic executiv CC au încercat, încearcă şi acum să organizeze acapararea puterii în Partidul Comuniştilor din Republica Moldova […]».

Preşedintele PCRM, V.N. Voronin:

«Pe 2 iunie 2014, Petrenco Grigore a prezentat declaraţia sa Comitetului politic executiv şi care a fost citită în prezenţa sa. El nu se preocupă de acele probleme care i-au fost încredinţate în calitatea lui de persoană responsabilă pentru relaţii externe. Este o chestiune foarte periculoasă. El nu a ştiut să răspundă membrilor Comitetului politic executiv ce a căutat la Moscova în ajunul zilei de 9 Mai. El a spus că a plecat pentru a aduce panglici ale Sf. Gheorghe, deşi aşa şi nu le-a adus. El, în calitate de membru al Comitetului politic executiv al CC, responsabil pentru relaţiile externe, a participat la întrevederile mele cu persoane de peste hotare. Peste 2 ore, informaţia cu privire la rezultatele întrevederii era cunoscută absolut tuturor. Grigore Petrenco a folosit partidul în propriile scopuri. Propun excluderea lui din componenţa Comitetului politic executiv CC şi componenţa CC».

(Pentru propunerea lui Voronin V.N. cu privire la excluderea lui Petrenco G.V. din componenţa Comitetului politic executiv CC şi componenţa Comitetului Central au votat 83 de membri ai CC, împotrivă — 10 membri CC, s-au abţinut — 8 membri CC).

Din stenograma plenarei 

Voronin V.N. a propus demiterea din funcţia de secretar executiv al CC PCRM şi excluderea din componenţa Comitetului politic executiv CC a lui Muntean I.V.

Preşedintele PCRM, Voronin V.N.:

«Tovarăşul Iurie Victorovici Muntean a fost ales în calitate de secretar executiv al CC a formaţiunii noastre, pe 17 martie 2010. În martie 2010, am mers la un experiment inexplicabil. Eu nu înţeleg şi chiar am întrebat la Comitetul politic executiv CC, cum am ajuns la o atare decizie şi cum de am propus eu aşa ceva. Iurie Muntean a fost acceptat de comitetul raional din sectorul Buiucani al partidului, pe 25 mai 2009. A fost cooptat în componenţa CC pe 16 decembrie 2009. La 10 luni de la aderarea în partid, I.V. Muntean a fost ales în calitate de secretar executiv al CC PCRM. Speram că lucrurile vor evolua în albia normalităţii, el se prezenta a fi un tovarăş disciplinat, însă, Iurie Muntean nu reuşeşte. Aceasta este funcţia care asigură îndeplinirea tuturor deciziilor partidului, definitivează toată munca organizaţională de partid.[…] Atitudinea faţă de el, în calitate de om, este normală, însă, eu nu pot să nu fiu exigent în ceea ce priveşte organizarea muncii. Lui, însă, nu-i reuşeşte, chiar nu-i reuşeşte. Nici măcar nu pot să spun că el nu vrea. Deşi, poate dacă ar fi vrut mai tare, ar fi vrut să înţeleagă mai bine această activitate, poate că avea să-i reuşească. […] Iar acum, în preajma alegerilor, urmează să realizăm o muncă enormă. Timp de patru ani, lui I. Muntean nu i-a reuşit nimic, iar acum, cu jumătate de an înainte de alegeri, nu cred că-i va mai reuşi ceva. De aceea, eu propun să soluţionăm problema legată de secretarul executiv al partidului nostru.

Eu nu înţeleg ce s-a întîmplat? Or, funcţia de deputat îi înaripează atît de mult că ei se văd mai presus de partid. Corect a spus cine a spus că toţi candidaţii la funcţie de deputat în Parlament trebuie să treacă prin organizaţiile partinice. […] De aceea, propun eliberarea din funcţie a secretarului executiv al CC PCRM şi membru al Comitetului politic executiv CC, tov. Muntean I.V., dar să rămînă în componenţa Comitetului Central».

Din discursul lui I.V. Muntean:

«Mult stimate Vladimir Nicolaevici, tovarăşi, membri ai CC, voi încerca să fiu cît mai succint. În primul rînd, eu nu voi comenta unele aspecte, care au răsunat în discursul preşedintelui partidului, am vrut să subliniez doar un singur lucru. Nu am nici păreri de rău, nici remuşcări, nici nu mă simt vinovat pentru ceea ce am făcut şi continui să fac în calitate de comunist şi pentru ce am făcut pînă acum în calitate de membru al Comitetului politic executiv şi secretar executiv. […]»

Discursul de încheiere rostit de preşedintele PCRM, tov. V.N. Voronin:

«Tovarăşi, membri ai CC, în primul rînd, îm exprim recunoştinţa în faţa voastră pentru faptul că înţelegeţi şi estimaţi corect evenimentele ce au loc. Nu cred că cineva din noi, mai ales cei care au fost, astăzi, eliberaţi din funcţii înalte de partid, a rămas cu impresia că este vorba de o oarecare răzbunare, reglări de conturi ş.a.m.d. În faţa perioadelor responsabile, cum sunt alegerile, este necesar de a echilibra, alinia toată armata care trebuie să se includă în activităţile campaniei preelectorale.

Este vorba despre soldaţii partidului care vor merge în popor. Şi, evident, în ştabul general, cum este Comitetul Central, trebuie să se producă schimbările de rigoare, echilibrarea forţelor corespunzătoare, pentru ca să nu umblăm cu clarificarea relaţiilor dintre noi în timpul alegerilor. Asta nu înseamnă că dacă nu eşti membru CC sau a Comitetului politic executiv, înseamnă că partidul nu mai are nevoie de tine. Noi mergem în alegeri, noi trebuie să aliniem rîndurile noastre, trebuie să revizuim ce şi cu cine vom face, cine ar putea face faţă. De aceea, vă rog, tovarăşi, membri ai CC, explicaţi oamenilor din teritorii de ce a trebuit să ia asemenea decizii Comitetul Central. Chiar şi cei care au votat împotrivă, chiar şi cei care s-au abţinut — poate că adresarea mea este pentru dumneavoastră în primul rînd.

Nu uitaţi despre centralismul democratic, care este nucleul principal în formarea partidului nostru. Centralismul democratic înseamnă că toţi sunt obligaţi să îndeplinească deciziile partidului, altfel, partidul nu poate exista. Vă sunt foarte recunoscător şi vă mulţumesc pentru munca pe care am avut-o astăzi».