Înapoi — spre inechitatea socială...

Istoria se repetă. Bogații devin și mai bogați, iar săracii — și mai săraci. Acestea sînt realitățile moldovenești

Una dintre realizările importante ale Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a fost lichidarea inechității sociale pe tot teritoriul statului imens cu denumirea de Uniunea Sovietică. Acest fapt nu s-a produs într-o zi și nici chiar într-un an. Dar, cu toate acestea, cu timpul, granițele dintre bogați și săraci au fost eliminate. Oamenii au devenit egali. Toți aveau dreptul la educație, deservire medicală, exista dreptul la muncă și odihnă. După prăbușirea Uniunii, în fostele republici sovietice a început, din nou, delimitarea între bogați și săraci.


Cîți oameni avem în Moldova care fac parte din păturile sărace ale populației, putem calcula reieșind din datele sondajului de opinie din luna septembrie, potrivit căruia doar 8 la sută dintre intervievați consideră că în Moldova lucrurile stau bine, 3 % sînt satisfăcuți de situația economică și 1,5 % se declară foarte mulțumiți de viața pe care o duc. Însumînd numărul celor mulțumiți primim un indice de 12,5 % din numărul total al populației. Restul se află în pragul sărăciei sau se apropie maximal de el.

Unor politicieni nu prea le place expresia «cetățenii simpli», de parcă s-ar subînțelege că mai sînt și «nesimpli». În Moldova avem nesimpli. Cetățenii nesimpli sînt cei care-și pot permite o educație complexă a copiilor lor, inclusiv, asigurarea lor cu bunuri materiale și nemateriale. Cei care nu-și fac griji în legătură cu ce să-și hrănească și îmbrace copiii. Cei care știu din timp în ce țară din lume își va continua studiile odrasla și chiar în ce companie urmează să lucreze. La ei totul este calculat. Iar în cazul săracilor de rînd lucrurile stau contrar invers — ei niciodată nu știu ce va fi mîiine, de aceea, trăiesc doar cu ziua de astăzi.

Astăzi, nimeni nu mai încearcă să nege faptul că în Moldova există o delimitare evidentă a oamenilor în clase. Totodată, cu fiecare an, prăpastia dintre bogați și săraci este din ce în ce mai mare. Se formează chipurile și clasa de mijloc, însă, această categorie este atît de firavă întrucît dacă un reprezentat din clasa de mijloc se pomenește șomer devine mai sărac decît săracii. De aceea, încrederea în ziua de mîine o au doar reprezentanții păturilor bogate, din așa numitele elite ale societății, care, în baza noțiunii ca atare, nu au nicio atribuție la elite a priori. Așa deci, să le luăm pe rînd.

Din primele zile

Astăzi, inechitatea socială apare în țara noastră chiar de la nașterea copilului. Procesul de naștere impune ajutor și îngrijire obstetrică, iar perioada prenatală — supraveghere medicală.

Viitoarele mame din familiile bogate se alimentează riguros, se consultă la cei mai buni specialiști, sînt supravegheate în cadrul clinicilor private. La cea mai mică problemă se convoacă consiliul medicilor specialiști. După naștere, mamele sînt plasate în saloane cu confort maxim. Mama este asistată de o asistentă medicală și infirmieră. Mama este liniștită, este liniștit și copilul.

Ce o așteaptă pe o lăuză dintr-o familie săracă? Dacă va avea noroc, va naște la un medic de școală sovietică — cu experiență și fără cerințe financiare speciale. Dar nu toți au noroc. Infirmierele și asistentele medicale, care ridică salarii mizere, nu se vor apropia odată în plus de mamă fără «bacșiș». Salariul dădacelor, ce activează în spitalele raionale, variază la nivelul de 1,5 mii de lei și, uneori, scade sub limita coșului minim de existență. Cu tot cu turele de noapte, salariu lor poate ajunge pînă la 2 mii de lei. Ce fel de cerințe mai putem înainta în asemenea situație? Doar dacă să facem apel la bunul simț. Totodată, chiar și la Moscova, dădacelor cu experiență li se propune un salariu de 60 de mii de ruble.


Chiar și după majorare, indemnizația unică în mărime de 5300 de lei ajunge pentru foarte puțin timp. Pentru mămicile care nu au lucrat pînă la naștere s-a stabilit o indemnizație pentru îngrijirea copilului în mărime de 540 de lei pînă la împlinirea vîrstei de doi ani. Această indemnizație poate să fie suficientă doar pentru două pachete cu scutece. Puțin probabil că Ministerul Sănătății își bate capul referitor la cu ce sînt hrăniți bebelușii în Moldova, în special, cînd mama pierde laptele matern, în mare parte, din cauza alimentației proaste.

Adică, chiar din primele zile de la naștere, bebelușul simte pe propria-i piele efectele inechități sociale. În primul an de viață cînd se formează organismul copilului, alimentația insuficientă poate genera probleme serioase de dezvoltare. Pe cînd s-ar putea că dintr-un omuleț mic să crească un poet genial, un compozitor sau savant — iluștri cu care era bogat pămîntul moldovenesc în anii sovietici, atunci cînd talentele erau susținute în fel și chip. Actualmente, coșul minim de consum pentru copiii de pînă la un an din Moldova constituie 678,7 lei, adică, indemnizația pentru îngrijirea copilului stabilită mamelor neangajate nu acoperă nici măcar acest minim. Or, multe lucruri pot fi oare cumpărate cu acești bani?

Reamintim că în perioada guvernării PCRM, indemnizația unică pentru nașterea primului copil a fost majorată de 9 ori!

Revenirea la rahitism

Copiii mici din Moldova nu se alimentează suficient. Posturile de televiziune proguvernamentale vorbesc rar despre acest fenomen. Medicii constată că în Moldova sînt mulți copii care consumă carne, lactate și pește doar de sărbători. Diagnoza trecutului — rahitismul, rămîne actuală pînă astăzi. O diagnoză răspîndită este și anemia de grade diferite.

În baza unor date oficiale foarte modeste, în Moldova nu se alimentează suficient 1,5 mii de copii cu vîrsta de pînă la 4 ani. Timp de un an, numărul acestora a crescut cu 12 %. De facto, numărul copiilor care îndură foame și nu se alimentează suficient este mult mai mare. Copiii ce nu se alimentează suficient devin fragili în fața afecțiunilor curente — infecții virale, pneumonii, diaree ș.a.m.d. Și, din nou, tratamentul acestor afecțiuni este foarte scump, de aceea, deseori, copiii din familiile sărace suferă de afecțiuni cronice. Pentru că tratamentul unei simple angine se ridică la 400-500 de lei.

Mulți părinți consideră cu naivitate că micuții lor se alimentează suficient la grădiniță dacă mai există asemenea instituții într-o localitate rurală sau alta. Dar haideți să ne amintim despre dosarul de rezonanță în legătură cu produsele alimentare expirate, din care am aflat că micuții sînt hrăniți cu cartofi stricați, carne împuțită și pești cu paraziți. Și nu a fost un caz particular, ci un fenomen în masă. Din momentul verificărilor cu pricina și depistării produselor fără marcaj, certificate de calitate și termen de valabilitate expirat a trecut un an. Cine a fost pedepsit serios pentru faptul că ne otrăvea copiii?

Copiii și nepoții persoanelor care trebuie să soluționeze asemenea probleme nu merg la grădinițe obișnuite și nu mănîncă cartofi stricați. Ei frecventează instituții preșcolare de elită cu cinci mese pe zi, bazin și pedagogi unde-și dezvoltă gîndirea creativă. Ei au bone și guvernante și vacanțe sanatoriale la stațiunile scumpe.

Educația

Copii de elită învață la cele mai bune licee. În linii generale, nu ne pare rău, să învețe, mai ales că pentru clasa I ei sînt pregătiți bine. Dar de ce alți cetățeni ai Moldovei sînt privați de instruire complexă?

Din 2011, în Moldova continuă reforma sistemului educației care implică optimizarea instituțiilor de învățămînt. În rezultat, au fost închise, optimizate sau se află în stadiu de optimizare circa 300 de instituții de învățămnt de diferit nivel. Liceele se transformă în gimnazii, iar gimnaziile — în școli primare. În mare parte, sînt lichidate liceele din localitățile rurale. Și aici, apar diferențe sociale de nivel local. Spre exemplu, copiii fermierilor de succes se pot deplasa în centrele raionale pentru a studia la liceu. Copiii țăranilor nu au bani nici măcar pentru transportul public. Chiar să aibă stele-n frunte, studiile gimnaziale și școala profesionala este limita lor.

Examenele de bacalaureat sînt o istorie aparte. Mai ales din 2012, atunci cînd funcția de ministru al Educației a încăput pe mîna Maiei Sandu, care a înăsprit regulamentul de desfășurare a examenelor. La drept vorbind, trezește semne de întrebare și gradul de complexitate a testelor de examinare. Cu toate acestea, copiilor din familiile bine asigurate, care-și pot permite repetitori, examenele nu sînt atît de strașnice. Gradul lor de pregătire le permite să pretindă la burse în cadrul universităților europene prestigioase. Dacă nu, părinții le vor achita plata contractelor. Copiii din familiile de rînd sînt nevoiți să se descurce singuri, ceea ce este foarte greu grație reformei.

În Moldova, minimul de existență pentru copiii de 7-17 ani este de 1930 de lei pe lună. Totodată, salariile majorității părinților acoperă foarte rar acest indice minim de existență, care nici măcar nu include cheltuieli pentru activități suplimentare și ore adăugătoare.


În afară de aceasta, acum cîțiva ani au fost reduse cotele de studii în cadrul universităților în baza principiului sat-oraș. Acum, sătenii trebuie să depună foarte mult efort pentru a putea beneficia de studii universitare. Toți, atît copiii, cît și părinții.

Copiii de elită se mîndresc cu faptul că părinții le plătesc studiile la Oxford, Hamburg sau alte universități prestigioase după absolvirea cărora, cu siguranță, îi așteaptă un post de muncă foarte bun și creștere în carieră cu o remunerare corespunzătoare. Un absolvent al Universității Pedagogice, însă, nu poate sconta decît pe un salariu de 2,5 — 3 mii de lei (mai puțin de 200 dolari SUA), schimbarea frecventă a chiriilor, viață înfometată și dezamăgire completă. Oamenii săraci nu-și pot permite să investească în studiile copiilor lor. În special, din cauza inechității sociale sus menționate, bogații devin și mai bogați, iar săracii — și mai săraci.

Despre egalitatea șanselor

Legea cu privire la egalitatea șanselor în Moldova funcționează doar în favoarea minorităților sexuale, dar și așa, doar pentru că ei nu cer bani de la stat. Șansele la dezvoltare egală și studii sînt diferite pentru copiii din Moldova și depind de mărimea buzunarelor părinților sau de funcția pe care o ocupă aceștia, ceea ce, de regulă, este în strînsă legătură.

Copiii din familiile bogate își pot permite să meargă la fitness și cluburi scumpe sau pot avea un antrenor propriu. O formă fizică bună nu face decît să le sporească gradul de autoapreciere. Un apartament separat și o mașină de lux, procurate de părinți, le confirmă încă o dată că pentru ei nimic nu este imposibil. Din multe familii bogate cresc oameni, poate nu proști, dar de multe ori foarte cinici, care, grație părinților, ocupă funcții de răspundere sau devin proprietari de întreprinderi, drept urmare contribuie la majorarea capitalului familiei.

Copiii din familiile sărace trăiesc un permanent disconfort pentru că sînt mai rău îmbrăcați, nu au telefoane de ultimă generație, de multe ori nu au bani pentru a procura un buchet de flori. Și chiar dacă obțin ceva în viață, veniturile lor sînt consumate de ipotecă, achiziția unei mașini — ceea ce le ia cea mai mare parte din bugetul familial. Activitățile suplimentare, nu le mai permite să se preocupe de autoinstruire. Cît despre bani pentru inițierea propriei afaceri — nici pomină.

În toți anii de guvernare, PCRM a susținut tinerii specialiști care au dorit să facă antreprenoriat. Numai în 2008 a fost realizat programul de creditare a proiectelor-business propuse de tineri. Grație acestui program au fost realizate circa 200 de proiecte în baza cărora au fost create circa 3 mii de locuri de muncă noi.

Nu este oare un act de inechitate socială punerea pe seama contribuabililor obligația de a întoarce miliardul furat? Dar oare sistemul nostru de pensii poate fi numit echitabil? Și este oare echitabil de a stabili o indemnizație de cîteva sute de lei pentru pierderea întreținătorului?

Moldova este țara inechității absolute. Oamenii care locuiesc la sate, nu doar că primesc salarii și pensii mult mai mici, dar ei nu au suficient acces la medicamente, servicii medicale, educație și chiar la dreptul de a utiliza drumuri bune, drumuri care, pur și simplu, nu există. Doar 43 la sută dintre oamenii din localitățile rurale au acces la apă potabilă. Dacă în 2010, diferența dintre veniturile orășenilor și sătenilor era de 23,6 %, peste cinci ani, acest indice a ajuns la 42 %.

Acum să ne amintim despre Programul «Satul Moldovenesc» elaborat de PCRM, care a demarat în martie 2005 la inițiativa Președintelui Vladimir Voronin. În baza lui au fost elaborate strategii de dezvoltare în diverse sfere, iar fiecare localitate a pregătit propria strategie de dezvoltare pentru anii 2005–2015. Dacă programul sus menționat și-ar fi continuat realizarea, inechitatea socială după locul de trai ar fi fost redusă la maxim. În anul 2005, în cadrul realizării programului au fost valorificate 1,7 miliarde de lei.

Banii au fost valorificați pentru telefonizare, gazificare, asigurarea cu apă a localităților din republică. În 2006, pentru realizarea programului s-a alocat circa 2 miliarde de lei: pentru spitale, policlinicile sătești, grădinițe, instituții de învățămînt, școli ș. a. m. d. Toate acestea au fost realizate din contul surselor proprii, practic, în lipsa finanțării din exterior.

Putem prezenta încă foarte multe exemple ale inechității sociale din Moldova. O inechitate vizibilă despre care tace guvernarea, dar care este evidentă pentru poporul Moldovei. Cei de jos nu vor să trăiască în condițiile pe care le propun cei de sus. Nemulțumirile populare ajung în stadiul critic, în punctul ireversibil.

Natalia Ustiugiovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно