Sărăcie pentru toate timpurile?

Locuitorii de la sate nu se înscriu în noua reformă de pensionare implementată de Guvernul Moldovei

Potrivit autorilor documentului de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, noul sistem de pensionare, aprobat de Cabinetul de miniștri, se bazează, chipurile, pe principiile echității și are menirea de a spori nivelul de viață al pensionarilor ale căror venituri ar trebui să se majoreze cu 1, 5 ori. Cu toate acestea, cu siguranță, locuitorii de la sate nu se încadrează în acest sistem.

Salariu decent «tot la vedere» și ani mulți de muncă. Iată ce se cere de la cetățeni pentru ca, așa cum afirmă Guvernul, să le fie asigurat cît de cît viitorul pensionar. Locuitorii de la sate sunt aceeași cetățeni, însă, ei trăiesc în asemenea condiții că nu au nici un loc permanent de muncă, nici un salariu decent.

Chiar și în perioada sovietică, angajații gospodăriilor agricole aveau pensii mai mici. Și se întîmpla acest lucru, în mare parte, pentru că salariile și premiile se achitau în produse agricole, care nu erau transferate pe hîrtie la stabilirea mărimii pensiei. Odată cu destrămarea Uniunii lucrurile au devenit și mai proaste.

În localitățile rurale, durata medie de viață este de 3-5 ani mai mică decît în orașe. Adică, odată cu majorarea vîrstei de pensionare, bărbații — țărani, cît de cinic nu ar suna acest fapt, nu vor ajunge «automat» pînă la pensie. Ei doar vor lucra în continuu.

Dar apare o altă întrebare — unde? Sectorul agricol — distrus de autorități — nu se mai dezvoltă. Practic a dispărut legumicultura și tutunăritul, care necesită brațe de muncă.

Devine nerentabilă zootehnia, domeniu în care munca umană este necesară non-stop. Pentru agricultori este avantajos să cultive culturi profitabile — grîu, ovăz și leguminoase pentru care sunt necesare doar cîteva unități de tehnică și tot atîțea mecanizatori. Plus vreo doi contabili, un casier și încă cîteva unități în statele de personal. Unde să lucreze oamenii de la sate?

Sunt munci de sezon — 4-6 luni pe an. Cîți ani trebuie să treacă pentru a acumula stagiu necesar de muncă de 33-36 de ani? Chiar dacă omul și-ar începe activitatea la 16 ani și ar ridica salariu pentru muncile de sezon — pentru 4 luni pe an, pentru a acumula stagiul necesar, el trebuie să trăiască mai bine de 100 de ani și să muncească în toți acești ani.

Pentru a se putea hrăni, țăranii au propriile mici gospodării, cu asta și trăiesc oamenii. În orice caz, pensiile în localitățile rurale nu vor ajunge la nivelul minimului de existență. Și asta nu este vina oamenilor, este vina guvernanților noștri care nu au fost în stare să stimuleze sectorul agricol în vederea creării de noi locuri de muncă.

Unde mai pui că nici munca sezonieră nu este întotdeauna o salvare. Angajatorii achită muncitorilor pentru o zi de muncă între 100 și 170 de lei. În funcție de complexitatea lucrărilor și generozitatea stăpînului. Ai muncit o zi — primești remunerarea. Evident, nu se fac nici un fel de plăți sociale, nu se perfectează polița de asigurare medicală obligatorie. Ai de gînd să te revolți, nu ai decît să nu mai vii.

De aici reiese și concluzia deloc fericită: în cel mai bun caz, țăranii se vor putea bucura de penisia minim garantată, pe care nu poți procura nici medicamente, nici lemne de foc.

* * *