Proiect ca idee națională

Acum șase ani, PCRM a propus programul «40 de orașe», realizarea căruia ar fi transformat centrele raionale în focare de dezvoltare a întregii țări 

Programul «40 de orașe» a fost una dintre componentele inițiativei sociale «Proiectul moldovenesc» propus de PCRM și prevedea schimbarea structurii sociale, modernizarea totală și urbanizarea țării prin intermediul dezvoltării infrastructurii, sistemului educaționale și industriei în raioanele din Moldova.

Programul a fost elaborat de Partidul Comuniștilor încă în anul 2009 și presupunea dezvoltarea a 40 de localități — centre raionale, cu scopul de a asigura o evoluție echilibrată în toate regiunile țării.

Premisele dezvoltării

La prezentarea programului «40 de orașe», fostul consilier al președintelui pe probleme economice, Oleg Reidman, a subliniat că documentul respectiv are menirea de a izbăvi Moldova de placa provincială. «Noi trebuie să stimulăm investițiile în provincie», a declarat Oleg Reidman. În mod special, el a remarcat că sintagma «provincie» trebuie să rămînă în trecut. În 40 de orașe — centre raionale ale țării, viața trebuie să devină mai atractivă decît în capitală. Acest lucru ar putea fi realizat atît din contul resurselor interne ale țării, cît și din contul investițiilor externe. Autorii programului, deputații comuniști, au fost convinși că baza realizării proiectului inițiat este rezultatul muncii făcute de PCRM în timpul aflării sale la guvernare. Este vorba despre dezvoltarea infrastructurii, realizarea programului de gazificare, în rezultat — actualmente, 96 % din localitățile țării sunt racordate la conducta de alimentare cu gaz, asigurarea cu telefonie — în proporție de 100 %, construcția sistemelor de alimentare cu apă și a drumurilor și multe altele. Proiectul «40 de orașe» putea deveni un program național — o idee care să propună consens întregii societăți moldovenești.

În cadrul proiectului «40 de orașe» se propunea elaborarea programelor speciale pentru fiecare centru regional, crearea condițiilor speciale pentru atragerea investițiilor și creștere economică, inclusiv clustere industriale, incubatoare de afaceri, platforme inovaționale, parcuri tehnice, proiecte de dezvoltare ș.a.m.d. la baza acestui program a stat concepția centrelor de dezvoltare, creșterea economică accelerată. Exemple similare pot fi identificate în istoria contemporană a Franței anilor 60, Irlandei anilor 80, Asiei de Sud-Est și a Chinei anilor 90.

Urbanizarea în condiții noi

În cadrul unui interviu, președintele Partidului Comuniștilor, al treilea președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin a explicat că realizarea proiectului «40 de orașe», de facto, înseamnă modernizarea totală a Moldovei.

Care este esența proiectului? În primul rînd, nici mai mult nici mai puțin, este vorba despre schimbarea structurii sociale. Moldova are nevoie de dezvoltarea rapidă a clasei oamenilor pregătiți profesional, specialiștilor calificați cu venituri mari, situație stabilă și poziție civică activă. Urbanizarea este cel mai important instrument de realizare a acestei sarcini. Însă, acest proces trebuie să fie bazat pe condiții absolut noi.

Liderul PCRM a constatat că, la ziua de astăzi, centrele noastre raionale lasă o impresie jalnică. Nu este nici sat, nici oraș. În aceste localități nu există o infrastructură socială serioasă. Ceea ce, de altfel, este valabil și pentru capitala noastră. Din păcate, Chișinăul s-a transformat într-un sat cu gospodărie comunală. În toată țara prevalează viața culturală provincială. Între timp, pentru dezvoltarea rapidă a regiunilor există toate premisele. Moldova este țara cu o structură unică a populației. Din Chișinău pînă la majoritatea centrelor raionale este 100-200 de km. Dar ce mai înseamnă aceste 100 de km dacă vom construi drumuri moderne? Iar acesta este primul pas pentru lichidarea provincialității centrelor raionale.

Pe de altă parte, urbanizarea rapidă va genera resurse de muncă în agricultură. Avînd în vedere caracteristicile noastre, aceste resurse vor putea fi ușor integrate în orașe în același timp păstrînd domiciliul angajaților la sate.

În variantă ideală, acest lucru ar trebui să arate așa: omul vine dimineața la muncă — în centrul raional, la întreprindere. Seara, cînd se încheie ziua de muncă, revine în sat — un spațiu ecologic curat, asigurat cu gaz, apă caldă, telefon, internet ș.a.m.d.

Vladimir Voronin și-a exprimat convingerea că pentru mulți, această stare de lucruri ar fi mai atractivă decît viața în capitală — cu toată agitația, isteria, ambuteiajele zilnice. Satele moldovenești ar putea deveni suburbii confortabile ale centrelor raionale.

Există orașe care trebuie să fie dezvoltate. Există sate în care condițiile de viață necesită a fi făcute mai confortabile. Nu ne rămîne decît să lansăm acest proiect.

Tinerii trebuie să muncească acasă

Tineretul este forța motrice a societății, acest lucru se ia în calcul la elaborarea oricărui program prezentat de PCRM. Acest fapt reprezintă componenta de bază și în programul «40 de orașe», potrivit căruia, în infrastructura socială a fiecărui oraș, neapărat, trebuie să fie incluse instituțiile de învățămînt. În funcție de profilul întreprinderilor deschise într-un oraș sau altul, ar fi fost selectate și filialele instituțiilor de învățămînt, care ar pregăti specialiștii necesari.

În anul 2010, la Chișinău erau înregistrați 115 mii de studenți. Este o presiune enormă pentru infrastructura capitalei. Marea majoritate a acestor tineri trăiesc în condiții nu tocmai normale. Ar trebui să ne gîndim la felul în care-i învăță și la condițiile în care sunt impuși să trăiască.

Din acest considerent, în proiectele de dezvoltare a orașelor au fost prevăzute investiții capitale în sectorul educațional. Nu este neapărat să vorbim doar despre instituțiile de învățămînt superior. Ar putea fi, după exemplul Germaniei, centre de instruire care pregătesc specialiști și asigură întreprinderile computerizate, automatizate și agricole cu muncitori profesioniști. Baza inițială există deja. În perioada de guvernare a PCRM, în toate centrele raionale funcționa fie o școală profesională sau tehnică.

Potrivit celui de-al treilea președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, realizarea programului de dezvoltare a celor 40 de orașe — este sarcina tinerilor. O mare parte a lucrului cade pe umerii tinerilor, cu studii, pregătiți, oameni cu carte. Ei vor fi foarte necesari.

Programul «40 de orașe» este legat și de problema migrației muncii. Pentru că majoritatea celor care muncesc peste hotare sunt tineri. De ce ei oare trebuie să muncească pentru străini și să îmbogățească o țară străină? De ce tinerii nu pot munci la ei acasă, să fie alături de copii și părinți, să se îmbogățească pe ei și țara în care trăiesc?

Încrederea pierdută

Este clar că nici revoluția în infrastructură, nici angajările în cîmpul muncii, nici soluționarea problemei migrației — sunt sarcini care nu pot fi realizate fără atragerea investițiilor. Investiții interne cît și externe. Însă pentru asta se impune crearea condițiilor atractive, inclusiv, mecanisme de oferire a facilităților pentru investitori, care a fost deja aprobat pe timpul guvernării PCRM.

În ceea ce ține de programul «40 de orașe», soluționarea sarcinilor legate de infrastructură trebuie să fie responsabilitatea puterii executive — Guvernul și organele puterii locale. Statul ar fi trebuit să creeze platforme cu facilități fiscale și infrastructură gata pregătită. De partea lor, investitorii ar trebui să deschidă întreprinderi și să creeze locuri de muncă.

Însă, este clar că fără stabilitate, fără încredere în ziua de mîine, investitorii nu vor veni niciodată la noi. Din păcate, nici cetățenii Moldovei și nici potențialii investitori nu mai au încredere în ziua de mîine.

Toate ar fi fost altfel dacă acum șapte ani nu s-ar fi schimbat puterea, dacă «Proiectul moldovenesc» și «40 de orașe» ar fi ajuns să fie realizate.

Natalia Lujina