Centenarul creării Armatei Roșii înseamnă încă o etapă importantă, încă un jubileu semnificativ al memoriei istorice a generațiilor mai în vîrstă. Și nu e deloc întîmplător faptul că jubileul de o sută de ani al Armatei Roșii coincide cu împlinirea a 75 de ani de la una din cele mai mari bătălii din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei — zdrobirea trupelor fasciste din Stalingrad.
În îndepărtatul an 1918, în condițiile unei ruinări totale a țării în urma Primului Război Mondial, partidul bolșevicilor, în frunte cu V. I. Lenin, a reușit să creeze în termene foarte scurte o armată de tip nou, care a fost capabilă să unească toate forțele patriotice în lupta împotriva agresorilor imperialiști.
Această armată a demonstrat în fapt justețea spuselor lui V. I. Lenin că muncitorii și țăranii știu pentru ce luptă și pentru ce varsă sîngele lor. Armata Roșie, ulterior — Armata Sovietică, întotdeauna a fost împreună cu poporul său. Anume datorită unității armatei, a poporului și a conducerii țării în frunte cu I. V. Stalin ostașii sovietici au reușit să cucerească Marea Victorie în lupta cu fascismul.
Moldova pe bună dreptate se mîndrește cu fiii săi care au luptat pentru Patrie în timpul Războiului Civil: Frunze, Iakir, Lazo, Cotovski și mulți alții. În anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în ziua de 22 iunie, 1941, A. Socolov, născut la Chișinău, a fost cel care a doborît primul avion fascist. Iar Ion Soltîs de la Rîbnița a repetat fapta eroică a lui Alexandr Matrosov.
O faptă eroică fără precedent a săvîrșit comandantul unei submarine, Alexandr Marinescu — submarina lui a scufundat un superliner la bordul căruia se aflau 918 fasciști. Și mulți alți băștinași de-ai noștri au săvîrșit fapte eroice în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, iar în anii pașnici și-au făcut în mod onorabil serviciul în rîndurile Armatei Sovietice și ale Flotei Militar-Maritime.
Centenarul Armatei Sovietice este o zi memorabilă pentru toate popoarele din Comunitatea Statelor Independente. Pe parcursul mai multor decenii, pe diferite fronturi, în diferite țări și pe diferite continente, reprezentanții acestor popoare au purtat cu mîndrie numele de soldat al Armatei Sovietice, mărind gloria drapelului Victoriei, care, în anul 1945, a fost înălțat pe Reichstagul învins de la Berlin. Și noi, cetățenii Moldovei, nu trebuie să uităm niciodată că anume prin munca veteranilor de astăzi a fost făurită țara în care trăim: ei au construit uzine și fabrici, școli și spitale, drumuri, ei au plantat livezi și vii.
Organizația noastră — a veteranilor forțelor armate și organelor de drept — întrunește oameni de diferite vîrste. Cu regret, în fiecare an, numărul ei se micșorează, veteranii plecînd în ultimul lor drum. Rîndurile vitejilor soldați care au luptat pe fronturile Marelui Război pentru Apărarea Patriei se răresc din ce în ce mai mult. Dar ștafeta bărbăției și a gloriei militare o duc mai departe alți ostași ai Armatei Sovietice. Sunt și ei veterani, dar un pic mai tineri, și de asemenea nu-i uită pe predecesorii lor și privesc cu speranță la generația tînără.
Actuala perioadă a vieții noastre este una complicată și neunivocă. Perspectiva trecerii în «fericitul rai capitalist», în care ne ademenesc diferiți seducători iscusiți, ne pare un colac dulce. Dar va trece timpul și oamenii se vor pomeni în fața necesității de a supraviețui în comun, ceea ce este imposibil fără crearea unei societăți socialiste. De aceea, precum ne-a îndemnat poetul, ca să nu pierim unul cîte unul, să ne întindem unii altora mîinile și, împreună, să ne bucurăm de viață!
Și, oricum ar sta lucrurile astăzi, cu mîndrie pentru calea eroică parcursă timp de 100 de ani de Armata Sovietică-Roșie, să ne spunem unii altora:
Cu sărbătoare, tovarăși!
Gheorghi Cvasiuc,
colonel, membru al Comitetului veteranilor de război, ai forțelor armate și organelor de drept din Republica Moldova, președinte al organizației teritoriale din sectorul Rîșcani al capitalei a Uniunii veteranilor forțelor armateскачать dle 10.6фильмы бесплатно