Deschiderea integraţionistă — unicul principiu posibil de existenţă

Integrarea în Uniunea Vamală — fie totală, fie parţială — în esenţă, a existat în perioada guvernării Partidului Comuniştilor

Dacă e să analizăm toate atacurile întreprinse împotriva Partidului Comuniştilor, în special din partea concurenţilor de pe eşichierul de stînga, este uşor să ajungem la o concluzie evidentă.

Toate aceste atacuri sunt organizate în baza calomniilor şi manipulărilor şi includ în sine promisiuni false şi informaţii distorsionate. Totodată, în încercările de a păta imaginea comuniştilor, de multe ori, sunt lucruri, care s-ar părea, că caracterizează pozitiv PCRM.

Unul dintre multiplele exemple în acest sens — poziţia Partidului Comuniştilor faţă de Uniunea Vamală Belarus, Rusia şi Kazahstan. Şi, respectiv, faţă de Uniunea Eura­siatică. Trecînd peste cîteva etape, este cazul să reamintim că acum aproape patru ani, în cadrul celui de-al VII-a Congres al partidului, în legătură cu acest fapt, a fost adoptată o declaraţie specială.

Iată conţinutul integral al acesteia:

«Cu privire la poziţia PCRM faţă de procesul de extindere a Uniunii Vamale şi formării Uniunii Eurasiatice Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, în conformitate deplină cu prevederile programului său cu privire la deschiderea integraţionistă, în conformitate cu principiile de respectare a beneficiului comun, considerînd că procesele de globalizare, care se dezvoltă în lume, precum şi influenţa reciprocă a economilor diferitor ţări nu sunt şi nu pot fi unilaterale, avînd în vedere păstrarea elementelor de divizare internaţională a muncii, caracterul comun al elementelor de infrastructură şi alte componente de management, afirmînd că procesele integraţioniste în diverse uniuni nu conţin contradicţii esenţiale, discutînd această chestiune în cadrul Congresului său, a adoptat următoarea declaraţie.

PCRM, în activitatea sa politică zilnică, a pledat şi va pleda în continuare pentru ideea de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Vamală «Rusia — Belarus — Kazahstan». PCRM vede în acest proces o şansă istorică în ceea ce priveşte consolidarea resurselor economice, sociale şi umanitare, modernizarea reală a spaţiului post-sovietic, a scoate popoarele CSI la un nivel principial nou de libertăţi şi perspective sociale. PCRM consideră că patrimoniul istoric, cultural şi politic al popoarelor din fosta URSS, le dă dreptul irevocabil la realizarea în practică a noului proiect eurasiatic integraţionist şi global, care este capabil nu doar să stimuleze masiv dezvoltarea economică, dar şi să susţină dezvoltarea naţională a ţărilor CSI.

Cel de-al VII-lea Congres al PCRM dispune Comitetului Central, aplicînd experienţa aflării la guvernare, să creeze un grup permanent de lucru scopul căruia trebuie să fie depistarea tuturor problemelor tehnice care există în calea integrării în Uniunea Vamală, de asemenea, determinarea soluţiilor de rezolvare a acestora. Congresul consideră că principial de important de a propune adepţilor Uniunii Eurasiatice din Republica Moldova de a-şi coordona eforturile politice, informaţionale, de propagandă şi agitaţie pentru a aduce la cunoştinţa populaţiei toate beneficiile acestei integrări, perspectivele şi efectele ei social-economice.

Pentru obţinerea cît mai rapidă a rezultatelor practice în ceea ce priveşte integrarea eurasiatică, PCRM propune tuturor partenerilor de pe eşichierul de stînga, care activează în ţările CSI, să demareze procesul de unificare organizaţională, iar în acest scop propune crearea organizaţiei politice internaţionale cu statut de membru colectiv după exemplul Partidului Stîngii Europene şi să înregistreze această organizaţie separat în ţările lor.

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova se arată convins că integrarea eurasiatică este un scop real, care poate fi atins. De asemenea, comuniştii din Moldova sunt convinşi că această uniune transnaţională, fără îndoială, va servi intereselor statelor şi popoarelor CSI şi va avea o eficienţă mult mai mare decît izolaţionismul din ultimele două decenii.

Cel de-al VII-lea Congres al PCRM expediază această declaraţie tuturor partidelor şi organizaţiilor obşteşti interesate din ţările Comunităţii Statelor Independente.

Chişinău 09 iunie 2012».

* * *

Cum se Întîmplă de multe ori, astăzi, cei care luptă împotriva partidului Comuniştilor folosesc această declaraţie în acuzaţiile lor lansate împotriva PCRM, care ar fi renunţat, chipurile, la aceste aspiraţii declarate.

S-a schimbat oare poziţia Partidului Comuniştilor din Republica Moldova faţă de problema integrării ţării noastre în Uniunea Vamală, care este esenţa deschiderii integraţionale declarate de PCRM şi care este adevăratul scop al celor care promit să integreze Moldova «chiar mîine» în Comunitatea Economică Eurasiatică — despre toate acestea — într-un comentariu exclusiv pentru Ziarul «Comunistul» din partea deputatului, expertului în economie, Oleg Reidman.

«În primul rînd, voi remarca următorul lucru: tot ce a dispus Congresul Comitetului Central al partidului în legătură cu Uniunea Vamală, a fost îndeplinit.

A fost creat un grup special de lucru, au fost organizate conferinţe, mese rotunde, o serie întreagă de întîlniri, inclusiv, cu consilierii economici din cadrul Ambasadei

Rusiei. Acest grup de lucru funcţionează şi astăzi, cu excepţia unor persoane care nu mai fac parte din componenţa acestuia. În al doilea rînd, deschiderea integraţionistă este un principiu de program pentru comuniştii moldoveni. Acest principiu nu a apărut astăzi şi nici acum patru ani. Necesitatea acestui principiu pentru Moldova este clară încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare, pentru că Moldova a apărut la intersecţia civilizaţiilor.

Această deschidere integraţionistă este multiseculară. Dacă pe de o parte a Prutului avem Uniunea Europeană, noi trebuie să construim relaţii normale cu această Uniune. Ceea ce noi, Partidul Comuniştilor am şi făcut, obţinînd de la europeni comerţ asimetric, apropiind principiile legislaţiei noastre, normele vieţii democratice ş.a.m.d. În acelaşi timp dezvoltînd relaţiile cu partenerii noştri tradiţionali din Est.

Principiile deschiderii integraţioniste pentru un stat ca Moldova — care, conform Constituţiei, este unul neutru — este unicul principiu posibil de existenţă. Dacă acest lucru va fi înţeles şi acceptat, atunci, integrarea în Uniunea Vamală — fie totală, fie parţială — a existat, în esenţă, în perioada de guvernare a Partidului Comuniştilor. A existat comerţ liber, pentru integrare definitivă urmau doar să fie excluse problemele legate de tarifele la gaz şi feroviare. Pentru ţara noastră această integrare este firească, inevitabilă şi nu contravine principiului deschiderii integraţioniste, nici normelor noastre constituţionale. Mai mult decît atît, ea nu putea fi motiv de înrăutăţire a relaţiilor noastre bilaterale cu vecinii europeni. Cei opt ani de guvernare a PCRM şi, în mod special, perioada de realizare a Planului «Moldova — UE», au demonstrat productivitatea acestei abordări.

Astăzi, avem ce avem. Dacă guvernul nostru ar fi apărat interesele Moldovei, sunt ferm convins că structurile europene veneau în întîmpinare, iar Acordul de Asociere ar fi fost altul. Totodată, se păstrau relaţiile de interacţiune cu Uniunea Vamală — aşa cum era pînă la semnarea actualului Acord de Asociere. Partea Moldovenească ar fi putut să reglementeze unele chestiuni legate de comerţul liber. În continuare, aşa cum se menţionează şi în Declaraţia celui de-al VII-lea Congres, clarificarea tuturor problemelor tehnice, legate de integrarea profundă în calitate de membru al Uniunii Vamale, cu siguranţă, aceste probleme tehnice ar fi fost soluţionate după modelul modernizării europene. Pentru că şi ruşii, şi belaruşii, şi kazahii tind spre asta — spre o calitate europeană a mărfurilor, calitatea pieţelor ş.a.m.d.

Dar ce se întîmplă astăzi — ideea de integrare în Uniunea vamală este uzurpată de Dodon şi partidul său. Şi ce face, astăzi, Dodon decît să fluture steaguri şi să facă poze? Nimic concret.

Orice idee poate fi profanată. Cu atît mai mult dacă ea este preocuparea oamenilor sau forţelor politice, care o folosesc cu scopul de a obţine dividende politice, ci nu cu scopul de a satisface anumite interese concrete ale statului moldovenesc, a societăţii moldoveneşti, a poporului moldovenesc şi a fiecărui om în parte.

Dodon este preocupat doar de obţinerea dividendelor. Mai întîi a lins pragurile de la Bruxelles. Apoi a votat pentru domnul Timofti, care a trecut testarea lui Dodon la capitolul statalitate. Iar astăzi foloseşte ideea de integrare în Uniunea Vamală doar în scopuri de conjunctură. Totodată, în pofida tezelor sale personale, că acest lucru este imposibil fără frontieră comună.

Acest lucru este confirmat şi de faptul că el nu dispune de nici un document de partid public, care să consemneze acţiunile formaţiunii sale orientate spre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală. Dodon nu face decît să repete ceea ce comuniştii nu doar că au declarat, dar au inclus acest obiectiv în programele partidului.

Ceea ce ne priveşte pe noi, comuniştii nu s-au îndepărtat absolut deloc de aceste poziţii — nici în plan practic şi nici în plan teoretic şi nici pe dimensiunea documentelor de partid.

Iuri Dzeatcovschi