Omul muncii — pe primul loc

Fracţiunea PCRM insistă pe examinarea de către Parlament a iniţiativelor propuse de ea, astfel realizînd în fapt promisiunile pe care le-a dat în faţa poporului Moldovei

Partidul Comuniştilor întotdeauna — şi pînă la venirea sa la putere, şi în cei opt ani de guvernare, şi afîndu-se în opoziţie — a muncit în mod consecvent pentru îmbunătăţirea stării de lucruri în sfera socială. Insistenţa sa nu a scăzut nici acum, după trădarea celor 14 foşti membri ai fracţiunii.

Deputaţii comunişti reuşesc să obţină examinarea majorităţii iniţiativelor legislative propuse de ei, astfel realizînd în fapt obligaţiile pe care PCRM şi le-a asumat încă în timpurile cînd abia a pornit pe calea renaşterii sale şi care nici pînă acum nu şi-au pierdut orientarea lor socială. Programele electorale ale PCRM întotdeauna sunt orientate în direcţie socială, îndeosebi la capitolul care se referă la apărarea intereselor omului muncii.

Pe parcursul întregii activităţi parlamentare a PCRM, — începînd cu anul 1998, — deputaţii comunişti permanent au propus şi continuă să propună spre examinare iniţiative legislative cu caracter social. Bineînţeles, perioada anilor 2001-2009 a fost cea mai rodnică, pentru că anume atunci ei au reuşit să facă multe lucruri bune întru folosul omului de rînd. Odată cu plecarea Partidului Comuniştilor în opoziţie, începînd cu a doua jumătate a anului 2009, reprezentanţii alianţei de la guvernare nu manifestau nici un interes faţă de propunerile deputaţilor din fracţiunea PCRM, aceste iniţiative, în temei, continuînd să aibă un caracter social.

Să ne amintim cîte proiecte elaborate de fracţiunea Partidului Comuniştilor se loveau de peretele de nepătruns al indiferenţei organului legislativ atunci cînd comuniştii nu făceau declaraţii populiste, ci înaintau iniţiative de importanţă vitală, proiecte de legi argumentate, în care se indicau scopurile concrete ale realizării lor şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare. Nu a fost nici o şedinţă în plen a Parlamentului la care comuniştii să nu fi propus 3-4 iniţiative legislative, însă majoritatea, adică deputaţii din partea PLDM, PDM şi PL, refuzau ca ele, cel puţin, să fie introduse pe ordinea de zi, nemaivorbind de adoptarea lor. În particular, deputaţii din partea alianţelor antipopulare, cu majoritatea lor de voturi, în repetate rînduri au respins asemenea propuneri, cum ar fi susţinerea tinerilor în cazul arendării unei locuinţe, ajutorarea invalizilor, alocarea de indemnizaţii pentru cetăţenii care şi-au pierdut capacitatea de muncă şi altele.

Cei care pe parcursul celor şapte ani trecuţi cu şi fără motiv îşi declarau dragostea faţă de poporul Moldovei — Partidul Democrat — în pofida denumirii pe care o poartă, în persoana deputaţilor săi, inclusiv a spicherului Parlamentului de legislatrura a XIX-ea, Marian Lupu, au făcut tot posibilul ca Partidul Comuniştilor să nu aibă posibilitatea de a aduce la cunoştinţa societăţii propriile sale iniţiative legislative. Pentru dînşii, comuniştii întotdeauna au fost periculoşi, deoarece apără interesele omului muncii, adică a omului simplu. Iată de ce, în timpul şedinţelor în Parlament, deputaţilor din partea PCRM le erau deconectate microfoanele, aşa încît ei nici nu puteau să le explice oamenilor ce propun ei pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor Moldovei.

Şi totuşi, în această luptă grea şi lungă de şapte ani cu regimul guvernant, deputaţii din partea PCRM au reuşit să obţină şi victorii. Doar datorită dîrzeniei, perseverenţei, perspicacităţii şi experienţei echipei de profesionişti a deputaţilor comunişti, pînă la urmă, aşa-numita guvernare liberal-democratică conştientiza necesitatea vitală a iniţiativelor propuse de comunişti şi că însăşi existenţa statului, nemaivorbind de prosperarea lui, în mod direct depinde de calitatea vieţii cetăţenilor.

Astfel, Parlamentul a susţinut în prima lectură iniţiativa fracţiunii Partidului Comuniştilor cu privire la majorarea reţelei tarifare a salariului în sfera bugetară. Deputaţii comunişti au propus ca această majorare să constituie suma de 70-100 de lei. În acest caz, cele mai mici salarii, pe care le primesc 171 mii lucrători din sfera bugetară, vor creşte cu 10 la sută.

Un alt proiect de lege al fracţiunii PCRM, acceptat de Parlament, a fost cel cu privire la poliţa de asigurare medicală: ca în următorii trei ani costul ei să nu fie mărit şi să rămînă la nivelul de 4056 lei. În anul 2016, costul poliţei trebuia să fie de 5319 lei. Din iniţiativa comuniştilor, au fost adoptate amendamente la Legea cu privire la mărimea, ordinea şi termenele cotizaţiilor pentru asigurarea obligatorie în medicină, respectivele amendamente obligînd Ministerul Finanţelor să subvenţioneze în mod ritmic sectorul sănătăţii, adică să transfere lunar mijloacele planificate, ceea ce, în ultimă instanţă, a contribuit la efectuarea unui control parlamentar dur asupra proceselor de finanţare.

Fracţiunea PCRM a mai obţinut adoptarea unei legi cu privire la eliberarea unor categorii ale populaţiei de stingerea datoriei financiare în faţa fondurilor de asigurare obligatorie medicală pentru perioada anterioară anului 2015.

Parlamentgul a adoptat Legea cu privire la introducerea unor modificări în articolul 18 al Legii cu privire la indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi a altei indemnizaţii de asigurare socială, conform căreia cuantumul minim al indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la atingerea vîrstei de trei ani pentru persoanele asigurate a fost majorat cu 10% şi a alcătuit suma de 440 lei.

Se mai cere menţionat şi faptul că, dacă în Parlament nu ar activa comuniştii, îndeosebi în această perioadă de haos şi ruinare, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici puterea în ansamblu nu şi-ar aminti de omul de rînd, de greutăţile şi necazurile lui zilnice, de faptul că, aşa cum am spus mai sus, prosperarea statului depinde şi de altceva: cu ce forţe şi cu ce dispoziţie îşi va începe omul noua sa zi de muncă.

Autorităţile sunt nevoite să întreprindă măcar ceva datorită insistenţei pe care comuniştii o manifestă nu numai la microfoane sau la tribuna parlamentară, ci şi în teritoriu — prin organizaţiile sale primare, prin fiecare comunist în parte. Esenţa şi sensul muncii lor constă în aceea ca oamenii să cunoască adevărul.

Marina Țurcan