Custozi ai Memoriei

În ziua de 5 mai 2016, în preajma aniversării a 71-a Marii Victorii, la Complexul Memorial «Capul de Pod Şerpeni» a avut loc ceremonia de înhumare a osemintelor a 19 ostaşi sovietici căzuţi în luptele pentru eliberarea Moldovei

Cercetaşii din organizaţiile obşteşti «Clubul istorico-patriotic rus» («Русский историко-патриотический клуб») şi «August» («Август») s-au pregătit cu o responsabilitate deosebită pentru această acţiune comemorativă. Soldaşii şi ofiţerii sovietici, căzuţi în luptele din teritoriul Moldovei, au fost reînhumaţi cu onoruri militare, cu gardă de onoare, cu un salut din trei salve de armă — altfel spus, aşa cum se şi cuvine să fie conduşi în ultimul lor drum eroii eliberatori. Şi toate acestea s-au făcut cu eforturile mişcării de cercetare.

— Proiectul «Un pas spre Victorie» întruneşte toate direcţiile de care suntem preocupaţi, explică Alexei Petrovici. Este vorba despre munca de cercetare, altfel spus, de căutare a înhumărilor neluate la evidenţă, identificarea oseminterlor găsite, organizarea reînhumării lor solemne, căutarea rudelor celor pe care i-am găsit, aflarea destinului soldaţilor căzuţi în lupte, etc. Noi ducem evidenţa stării în care se află monumentele şi, în măsura posibilităţilor, efectuăm lucrările necesare de reconstrucţie. Avem foarte multe proiecte şi ne străduim să ne orientăm activitatea în toate direcţiile.

Însemne sfinte ortodoxe la capul de pod de la Şerpeni

La sfîrşitul anului trecut, cercetaşii, împreună cu comunitatea bisericii «Sfîntul întocmai ca apostolii cneazul Vladimir» (Chişinău), au pus două cruci de închinare — construcţii stilizate de metal cu înălţimea de cinci metri. O cruce a fost instalată alături de mormîntul frăţesc de pe Colina Slavei. Ea are forma asemănătoare cu stilul icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu «Odighitria ostăşească de la Veazma». Această icoană a fost pictată în cinstea ostaşilor căzuţi în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Înşişi ostaşii sunt înfăţişaţi pe ea ca nişte mucenici.

Iar a doua cruce se înalţă lîngă monumentul consacrat luptătorilor din batalionul al 13-ea disciplinar. Crucea este înconjurată cu un chenar stilizat şi o coroană la vîrf din sîrmă ghimpată , fiind completată de figura lui Iisus Hristos cu o cunună de spini pe cap. Acest chip simbolizează fapta eroică şi suferinţele ostaşilor dintr-un batalion disciplinar, care deseori plăteau pentru o vină pe care n-o aveau.

Iniţiativa instalării acestor însemne sfinte aparţine enoriaşilor, tot ei au luat pe seama lor şi cheltuielile necesare. Despre căutările detaşamentelor de cercetaşi ei au aflat de la parohul bisericii, părintele Alexandru, care este membru al mişcării de cercetare.

Cu fiecare an, cimitirul militar de la Şerpeni devine tot mai mare. Acum, la capul de pod Şerpeni, stropit cu sînge şi acoperit cu slavă, îşi dorm siomnul de veci mai mult de 200 de soldaţi şi ofiţeri. S-a reuşit să fie aflate numele doar a cinci din ei. Numele celorlalţi rămîn pînă acum necunoscute.

Restabilirea adevărului

Luna decembrie a anului trecut a fost caldă cum rar se întîmplă, şi asta a făcut posibile lucrările de cercetare pentru a descoperi înhumarea militară neluată la evidenţă de la Şerpeni. Au fost descoperite osemintele a trei militari sovietici. Lîngă unul din aceştia s-au păstrat şi lucrurile lui personale. După confruntarea cu datele din arhivă, cercetaşii au presupus că acesta poate fi locotenentul Iacov Nichiforovici Siricenco, care a căzut în luptă la 20 august 1944. Acum se poate afirma cu o mare probabilitate că cercetaşii n-au greşit. La 5 mai, el a fost reînhumat ca ostaş al cărui nume a fost stabilit, ci nu ca un soldat necunoscut.

Acum rudele lui Iacov Siricenco îi pot vizita mormîntul, aşa cum a făcut kieveanca Iulia Traci. Motivul vizitei ei a fost să să închine la mormîntul în care odihnesc rudele ei căzute în luptele Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Bunicul dumneaei, Traci Ivan Arsentievici, ostaş al diviziei 294 de puşcaşi, a murit din cauza rănilor în mai 1944 şi a fost înmormîntat în satul Medeleni din raionul Ungheni. Peste două luni, în spitalul din oraşul Bălţi, tot din cauza rănilor, a plecat în lumea celor drepţi şi tatăl lui, ostaşul regimentului 861 de puşcaşi, Traci Arsenti Lavrentievici.

Din cauza unor încurcături în documentele din timpul războiului, precum şi din cauza că pe pietrele de mormînt numele şi iniţialele prenumelui şi patronimicului lor nu au fost indicate corect, pe parcursul a şaptezeci de ani, rudele ostaşilor nu au putut stabili locurile unde sunt înmormîntaţi apropiaţii lor. Datorită ajutorului acordat de cercetaşii din proiectul «Un pas spre Victorie», familia Traci a putut afla unde se odihnesc bunelul şi străbunelul lor. Astfel, a fost restabilit adevărul.

Încă o înhumare militară neluată la evidenţă din timpurile Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost descoperită în februarie, anul trecut, în satul Cinişeuţi din raionul Rezina. În timpul săpăturilor, au fost exhumate osemintele a şapte ostaşi ai Armatei Sovietice, care au căzut în luptele pentru eliberarea acestui sat. Acum cercetaşii încearcă să stabilească numele lor. Satul a fost eliberat în martie 1944 de ostaşii diviziei a 5-ea aeropurtată de gardă. Peste cîteva luni, sătenii au adunat circa 100 mii de ruble şi le-au transmis în fondul de apărare pentru coloana de tancuri «Moldova Sovietică». În cinstea patriotismului manifestat de locuitorii acestui sat, pe un piedestal a fost instalat un tanc T-34 cu inscripţia «De la oamenii muncii din Moldova».

În luna octombrie anul trecut, cercetaşii au expediat în Ciuvaşia ordinul «Красная Звезда» şi insigna de gardă care au aparţinut sublocotenentului Nicolai Alexeevici Soloviov, care în 1944 a căzut cu moarte de erou în luptele de eliberare a satului Doroţcaia. Aceste decoraţii ale eroului au fost transmise în mod solemn rudelor lui.

În timpul etapei ordinare a acţiunii fără termen «Lista de gratificaţie», realizată de «Clubul istorico-patriotic rus» şi detaşamentul de cercetare «August» în ultimii cinci ani, veteranilor şi apropiaţilor lor le-au fost înmînate mai mult de 50 documente d arhivă din timpurile Marelui Război pentru Apărearea Patriei.

După şaptezeci de ani, din rapoartele de pe timpurile războiului, eroii aflau pentru ce au fost propuşi pentru o decoraţie de luptă sau alta. În timpul vizitelor pe care le fac veteranilor, cercetaşii l-au cunoscut pe Vasili Grigorievici Dîcov. Artilerist al unui corp de debarcare, el, servant ochitor al unui tun antitanc, a participat la luptele de eliberare a Europei de fascism. Pentru bărbăţia şi măiestria militară demonstrată în lupte, a fost decorat cu medaliile «Pentru merite de luptă» («За боевые заслуги»), «Pentru victoria asupra Germaniei («За Победу над Германией») şi cu o medalie mai rar întîlnită, «Pentru cucerirea Vienei» («За взятие Вены»). Dar veteranul pe neaşteptate a descoperit că aceste decoraţii i-au dispărut. Participanţii comunităţii internet a amatorilor de istorie i-au propus să-i facă un duplicat al acestora. Şi, de Ziua Apărătorului Patriei, le-au înmînat veteranului.

Tinerii participanţi la mişcarea de cercetare pot povesti multe istorii asemănătoare. Ei sunt nu doar custozi ai memoriei. Ei scriu pînă la capăt istoria războiului, restituie paginile pierdute ale letopiseţului războiului. Şi o fac în mod benevol, fără indicaţia cuiva şi fără nici o recompensă, pentru că doresc să cunoască şi cunosc adevărul adevărat. Pentru că ei posedă Memorie şi... Conştiinţă...

Natalia Ustiugova