Eurointegrarea — în arhivă!

Trebuie să învățăm de la britanici. Două partide — o singură prioritate: interesul național al țării și poporului

Ce ne pregătește ziua de mîine? Un cetățean din clasa de mijloc al țării, care se numește Republica Moldova, în mod normal, așteaptă tot felul de surprize. Guvernanții coalițiilor pro-europene i-au învățat pe cetățenii moldoveni că manevrele kulbit și saltul mortal sunt trucuri normale pentru politicul iresponsabil al locului.

Trucurile, deși sunt acrobatice, nu au nicio atribuție cu circul real. La circ este vesel. La noi este trist. Cu toate acestea, există un aspect comun — important e că sunt mulți spectatori și nicio asigurare. Accesorii importante — gălăgia, orchestra, fanfara. Primordial este efectul.

Iată că recent, a fost judecat cu mare efect fostul premier, fostul lider al liberal-democraților — Vlad Filat. Din cîte înțeleg eu, el s-a «cerut» pe banca acuzaților încă din acea zi renumită și tulburătoare — 7 aprilie 2009. Însă, paradoxul guvernării coalițiilor: inițial — premier, ulterior — la pușcărie! Mergea îngînfatul și importantul Filat pe holurile Guvernului, cum n-ai da — un bărbat ce poartă ceasuri scumpe și breton atașat, iar acum — stă la pușcărie. Cum rămîne acum cu toată această integrare europeană semănată de Filat și bătătorită de Leancă? Ce au tot semnat acolo, pentru ce?

Totuși, au sperat că procesul de integrare europeană va genera un mecanism de asigurare ireversibilă. Indulgență pe viață. Ce nu ai comite, nu au la ce să te prindă — integrarea europeană va ierta totul. Nu a iertat. Și nici nu a putut să ierte.

Guvernarea de coaliție este o chestiune insidioasă. Deoarece partenerii sunt cu toții — escroci și necinstiți. Unii din verigile de bază ale coaliției, sunt evident cu «nu toți acasă». «Nu-s toți acasă» dar spre București! Ca și Filat, desemnat de ei, băieții s-au remarcat în cadrul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Cînd, la fel, au sperat că li se va ierta totul.

Soarta politică este pecetluită, însă, în frunte. Iarna trecută, unul dintre ei a fost ciuruit cu pumnii de mulțimea furioasă chiar sub pereții Parlamentului. Dar asta nu l-a înzestrat cu mai multă minte. Însă, eticheta de «iuda» i-a fost atribuită definitiv. Unde mai pui că el, de asemenea, a fost «președinte interimar» și chiar, iartă-mă Doamne, că-mi vine rău să-mi amintesc — a condus Parlamentul țării! Coaliția, luau-ar naiba!!!

Un lucru este, totuși, minunat în ea. Se auto devorează. De altfel, nu este ceva surprinzător. Pui la răcoare, nu construiești. Aterizări pentru detente. Poporul va aprecia, se va bucura. Va uita despre splendoarea supraviețuirii actuale. Nu va încolți sămînța furiei. Va uita totul, va ierta și… va vota.

Aici, poporul și alegerile sunt perspective. Și candidați vor selecta — unul mai bun decît altul. Coaliția va depune tot efortul — sunt mulți care fac parte din ea, ca și castraveții în borcan. Ia-l, gustă-l. Nu uita despre integrarea europeană! De dragul ei se fac toate! Tot pe-ai noștri vicleni de la putere, hrăniți din jaful secolului, îi prindem, îi condamnăm. Apreciați! Democrație nu alta. Izbucnesc lacrimi de emoții și spre orizontul încețoșat apare albastra integrare europeană. Totul este minunat. Kulbit-ul a reușit.

Există, însă un «dar»! Albionul încețoșat este împotrivă. Adică, el nu este împotriva «indulgenței veșnice» pentru hoți, escroci, integrării europene. Albion, în general, este împotriva integrării europene. Britanicul mîndru nu-și dorește să mărșăluiască de rînd cu cei pe care i-a bătut pe câmpurile de la Waterloo și Trafalgar. Britanicul este mîndru și independent. Coalițiile nu le acceptă în principiu — fie «Tory», fie «Whigs».

În general, la drept vorbind, coaliția este o groapă de gunoi și mormînt frățesc. Mai întîi — transformăm țara în lagăr de concentrare, apoi, trădăm complicii în speranța de a ne menține la putere.