Creator de păduri

Alexandr Vladimirovici Danilov poate povesti ca martor ocular cum s-a dezvoltat la noi gospodăria forestieră pe parcursul ultimilor șase decenii — anume atîta timp slujește el profesiei sale

Pentru Alexandr Danilov, prima lună de toamnă este bogată în sărbători. În fiecare a treia sîmbătă a lui septembrie, lucrătorii din domeniul silviculturii își marchează sărbătoarea lor profesională, iar la sfîrșitul acestui septembrie Alexandr Vladimirovici își va consemna propriul jubileu de 80 de ani. Niciodată și nici pentru o clipă nu a regretat că și-a consacrat viața sa pădurii. Niciodată și nici pentru o clipă nu a regretat că a intrat în rîndurile Partidului Comunist și că a rămas fidel cauzei comunismului pînă în ziua de astăzi.

Pădurea se teme de topor

Profesia de silvicultor s-a împletit în mod firesc cu viața lui Alexandr Vladimirovici. Ea i s-a transmis prin ereditate la nivel genetic. Tatăl dumnealui, Vladimir Danilov, timp de mulți ani a lucrat inginer în gospodăria forestieră din orașul Priluki.

După absolvirea a șapte clase, tînărul Alexandr a intrat să învețe la tehnicumul de silvicultură din Ciuguevo-Boboceansk, după care a fost trimis să lucreze în gospodăria forestieră din Polesie, regiunea Kiev. Proaspătului specialist i se părea că el știe totul despre pădure, mai ales că și copilăria lui a trecut la margini de pădure sub minunate coroane de copaci. Dar în practică s-a dovedit că nu are suficiente cunoștințe. Tovarășii de muncă mai în vîrstă, care l-au îndrăgit foarte repede pe acest tînăr curios și cu sufletul deschis, l-au sfătuit să-și continue studiile. Și el le-a ascultat sfatul, mai ales că setea de noi cunoștințe era parte integrantă a firii lui.

În anul 1963, a absolvit facultatea Silvicultură a Academiei Agricole de la Kiev și a fost trimis în Moldova în calitate de șef al sectorului silvic de la Hîrjauca, în legendarii Codri din raionul Călărași. El imediat s-a îndrăgostit în această pădure mirifică, acoperită de legende. Cu 15 ani mai tîrziu, de acum fiind aspirant al Academiei Agricole la catedra Culturi Forestiere, a propus o nouă schemă de sădire a plantelor forestiere.

Din anul 1966, Alexandr Danilov a lucrat la sudul Moldovei, iar cînd în 1968 a fost creat Comitetul de Stat al Consiliului de Miniștri al RSSM pentru protecția naturii, a revenit la Călărași în calitate de inspector al acestui departament.

Încă în anii copilăriei, micul Sașa, întorcîndu-se acasă de la încă o plimbare prin pădure — tatăl deseori îi ducea la plimbări prin pădure pe dînsul și pe fratele lui — a tras concluzia că pădurea de nimic nu se teme atît de tare, ca de topor. Ulterior, toată viața a luptat cu braconierii. A înmulțit masivele forestiere, așa încît pe contul său propriu are sădiți mai mult de 60 mii de copaci. El însuși a făurit minunea care se numește pădure.

Și încă ceva. În munca sa de ocrotire a mediului înconjurător, el întotdeauna acorda un mare rol societății, educării în oameni a unei atitudini corecte față de natură. Această educație era începută încă în grădinițe, apoi continuată în școli. Și vă puteți imagina cît de tare îl durea sufletul cînd la începutul anilor 90 ai secolului trecut au început să fie nimicite dumbrăvile, alunișurile, fîșiile forestiere. Majoritatea copacilor a fost tăiată de oamenii sărăciți, de care nu se grăbeau să aibă grijă democrații veniți la putere.

Despre politica de cadre

În timpul guvernării PCRM, situația a început să revină la normal, a apărut primul program de împădurire a republicii, au încetat tăierile în masă. Printre altele, Alexandr Vladimirovici primul în raionul Strășeni s-a restabilit în rîndurile partidului, a participat la renașterea organizației raionale de partid. I s-a întîmplat ca adversarii inveterați ai comuniștilor să-l ofenseze, să-l sperie cu bățul, să arunce în el pietre. Însă el n-a renunțat în acei ani la poziția sa, nu renunță la ea nici acum.

Dar greutățile timpului de astăzi nu constau doar în faptul că PCRM se află în opoziție, pentru comuniști lupta este un lucru obișnuit. Astăzi, întregul sector forestier a nimerit sub papucul liberalilor, la funcția de directori ai gospodăriilor forestiere deseori sunt numiți oameni care cunosc superficial problemele domeniului sau chiar nu le cunosc deloc.

 — Față de politica de cadre în domeniul forestier trebuie să se manifeste o atitudine extrem de responsabilă, consideră Alexandr Vladimirovici. Mai înainte, în acest sector nu erau admiși neprofesioniști. Vă voi aduce un exemplu istoric: la 27 mai 1918, la ședința Sovnarkom-ului se planificase examinarea a 27 de chestiuni, printre care și cea a adoptării codului forestier, care era a 21-a pe listă. Cînd ordinea de zi a ședinței i-a fost prezentată lui Vladimir Ilici Lenin, el a spus că problema ocrotirii naturii și a pădurii trebuie examinată în primul rînd. După care în documentul aprobat s-a prevăzut ca specialiștii silvicultori nu por fi înlocuiți cu alții. Gospodăria forestieră cere cunoștințe tehnice speciale. Dacă acest principiu ar fi fost respectat pînă astăzi, copacii din pădure ar fi mai înalți și mai groși.

Cu toate acestea, spune Alexandr Vladimirovici, chiar dacă așa-numiții democrați au reușit să distrugă întreaga țară, inclusiv agricultura, pădurile continuă să se înalțe ca și pînă acum– cel puțin, deocamdată. Și asta pentru că pădurarii nu le-au permis hoților privatizatori să intre în pădure.

Lumea apelor

Dar Alexandr Danilov, inspector de stat pentru protecția naturii, s-a ocupat nu doar de păduri. Din obligațiile dumnealui făcea parte și grija față de mediul înconjurător, iar mai concret — față de aer, apă, floră și faună, față de monumentele naturii luate de stat sub protecția sa.

În acei ani, în raion funcționau mai mult de 60 de instalații de epurare a apei și mai mult de o sută de fîntîni arteziene, și el trebuia să supravegheze buna funcționare a acestora.

Teritoriul rîului Călărași este întretăiat de trei rîuri: Cula, Ichel și Bîc. Și Alexandr Vladimirovici trebuia să supravegheze puritatea apei lor. Noi cunoaștem în ce stare sunt astăzi rîurile mici ale republicii, chiar și Nistrul, un rîu cîndva măreț, a devenit de nerecunoscut. Iar în acei ani fiecare încălcare a Codului apelor era examinată la sesiunea sovietului raional al deputaților poporului. Conducătorii neglijenți, din a căror vină se poluau sursele de apă, erau pedepsiți și material, și moral. În acei ani, oamenilor le era rușine pentru o mustrare, mai ales pentru mustrări publice. Iar acum mulți dintre cei care se consideră pe sine gospodari trăiesc fără rușine și fără obraz. Gunoiul se aruncă pe malurile rîurilor, pămîntul din apropierea apelor este lucrat, din care cauză arterele de apă dispar de pe harta Moldovei. Și pentru acest dezastru nimeni nu poartă nici o răspundere.

- Eu lucrez la Chișinău și văd cît de murdară este apa în rîul Bîc. Iar cîndva pe valurile lui pluteau rațe… Dacă serviciul de protecție a naturii ar funcționa după toate regulile, ar aplica sancțiuni pentru fiecare încălcare, situația cu resursele acvatice ar fi alta, consideră Alexandr Danilov.

Neobositul