Investiți un bănuț. Veți investi?

A investi în Republica Moldova este o ocupație pentru amatorii de extreme

Desigur, însuși prim-ministrul țării, Pavel Filip, care pretinde la laurii lui Stolîpin, îi asigură pe investitorii străini și pe cei autohtoni că banii lor nu se vor pierde, ci dimpotrivă, li se vor întoarce, cum se spune, însutit. Probabil, colegul de facultate al lui Plahotniuc a uitat cuvîntul fermecat «sezam!»… ptiu, drace! trebuie să zic altfel: «otcat».

Ce avem noi

Majoritatea întreprinderilor cu capital străin în Moldova sunt companii românești — 1285 de întreprinderi.

Destul de bine se simt în țara noastră Turcia, Italia și Federația Rusă. Dar partea rea în acest caz este faptul că aceste țări nu investesc în producere, ci doar storc bani din domeniul energetic, din sfera bancară, sfera de asigurări, riteil.

Să privim situația cu ochi imparțiali. Dintre cele mai mari companii ruse, în Moldova activează «Lukoil» și «Topaz». Totodată, businessul rus deține capital într-un șir de întreprinderi vinicole. «Lukoil» ne vinde carburanți din Rusia, iar «Topaz» folosește mîinile ieftine ale oamenilor noștri pentru confecționarea unor semifabricate. Din acestea rezultă un careva număr de locuri de muncă, dar, în linii mari, nu poți să le califici drept investiții.

Acum haideți să ne uităm ce fac la noi vecinii noștri de peste Prut, care, asemeni legendarului muntean caucazian, ne tîrîie cu arcanul în Uniunea Europeană ca și cum în ospeție. Și iată ce ne văd ochii: Rompetrol, Petrom, Romstal și Metro Cash & Carry. Sper că tabloul vă este clar: este vorba despre vînzarea în spațiul nostru a propriilor carburanți și a propriei producții. A investiții nici nu miroase.

Da, îi mai avem și pe francezi. Adică — Mobiasbancă. Ceea ce de asemenea nu este investiție străină. Societatea internațională Mobiasbancă pur și simplu face la noi bani pentru sine, pentru noi cheltuind doar timpul de care este nevoie pentru a achita impozitele.

Mai avem și compania de telefonie mobilă Orange, despre care, e adevărat, nu poți spune nici un cuvînt rău. Pe cînd o altă companie, și anume «Lafarje», unul dintre cei mai mari producători de ciment din Franța, conform mai multor mărturii, a cumpărat și a distrus uzina de ciment de la Rîbnița — și asta pentru a livra moldovenilor propriul său ciment de producție franceză.

De acum încolo, vom rămîne cu și mai puțin…

Nedorința oamenilor de afaceri străini și autohtoni de a investi în Republica Moldova este cauzată de mai multe motive: instabilitatea politică și economică, imprevizibilul cîmp juridic (în particular, la capitolul protecției drepturilor proprietarilor plus riscul sporit de a deveni jertfa unor atacuri reider), nivelul înalt al corupției, economia tenebră. Principalul exemplu — furtul miliardului — nu poate fi ascuns nicidecum. Dacă cineva a avut atîta obrăznicie ca să fure tocmai un miliard de dolari din buget, unde este garanția că două-trei milioane investite la noi de companii străine nu vor avea aceeași soartă?

Atacurile reider cu marca «V. G. Plahotniuc», prin care au fost furate pachetele majoritare de acțiuni ale unor importante întreprinderi și companii, de asemenea nu pot rămîne neobservate de cei care vor să investească în Moldova, cu atăt mai mult cu cît aceste atacuri au fost criticate de FMI și de alte structuri și alți parteneri. Luate împreună, toate acestea, precum și alte cauze îndepărtează Moldova de categoria țărilor cu un climat investițional atractiv.

Ce să mai vorbim… Să ne amintim despre zgomotosul scandal izbucnit după ce compania germană Draexlmaier a învinuit organele de control ale Moldovei de presiune neîntemeiată asupra investitorilor străini și a renunțat la proiectul construirii unei noi uzine. După care și-a luat tălpășița și liderul mondial în domeniul producerii prelatelor pentru automobile — concernul american Lear Corporation. L-a impus să fugă de noi aceeași politică vamală și fiscală inadecvată a autorităților noastre. S-a retras și compania AVE Energie Ag din Austria, care anii trecuți a investit în economia moldovenească mai mult de un million de euro. Ne-au părăsit și un șir de companii mai mici.

Perspective și realități

Circulă zvonuri cum că, în cadrul realizării programului SNAIPE, se planifică să atragem către anul 2020 un aflux de investiții de circa $380 mln și să creăm pînă la 10 mii de locuri de muncă. Dar aceeași experți care au lucrat asupra respectivului program acum au dat înapoi, declarînd că situația în ceea ce privește atragerea investițiilor a fost înghețată, iar luînd în considerare instabilitatea politică și economică, corupția și administrarea ineficientă, ea chiar se poate înrăutăți.

În ultimii ani, principala forță motrice a creșterii economice în țara noastră au fost remitențele din ce în ce mai mari pe care le trimiteau gastarbaiterii noștri. Dar respectivul flux de bani a început să se împuțineze. Anume de acest fapt în cea mai mare măsură este legată actuala reformă represivă a sistemului de pensionare. Cum să fie mărită bunăstarea populației și sporită capacitatea ei de cumpărare și pentru dezvoltarea pieței interne? Doar fără asta este imposibil să vorbim despre un careva climat investițional favorabil.

Pentru început, ar trebui ca «tații și mamele națiunii» să-și pună deoparte ambițiile personale și cele de partid și să înceapă a se gîndi la țară. Pentru că interpretarea selectivă în aplicarea legilor, legislația inadecvată și inconsecventă, corupția sunt factori care pun piedici în calea realizării proiectelor investiționale.

Dar există probleme care pur și simplu omoară economia noastră. Anume cu acestea se confruntă în primul rînd investitorul — și nu numai cel din străinătate, ci și cel de la noi. Dacă e să luăm întreg spațiul postsovietic, în contextul lui, la noi apa, gazul combustibil, energia electrică și cea termică sunt cele mai scumpe. Din cauza politicii tarifare neadecvate, promovate pe parcursul multor ani, și din cauza managementului ineficient, aici deocamdată nu se întrevede o reutilare tehnică și o reconstrucție. Se realizează doar majorarea masivă a tarifelor. Dar de ce oare produsele petroliere și multe alte resurse care se importă la noi costă cu mult mai scump, decît la vecinii noștri?!

La multe tipuri de mărfuri și servicii, piața de la noi demult este împărțită și este pătrunsă de metastazele înțelegerilor de cartel și ale schemelor corupte, care, pe de o parte, le asigură monopoliștilor un supraprofit, iar pe de alta — condiționează competitivitatea extrem de scăzută a mărfurilor moldovenești și a serviciilor nu numai pe piața externă, ci și pe cea internă.