Sănătate pierdută

Atunci cînd Partidul Comuniştilor administra structurile de stat, sfera ocrotirii sănătăţii cetăţenilor noştri se afla într-o stare de creştere stabilă

După destrămarea URSS, o perioadă de timp, medicina din Moldova păşea pe o cale bătătorită. Într-un timp foarte scurt a devenit însă evident că problemele noastre din sfera ocrotirii sănătăţii trebuie să le soluţionăm în mod de sine stătător. În anii guvernării ţării de către PCRM, a fost introdus sistemul de asigurare obligatorie în medicină, datorită căruia cetăţenii Moldovei au obţinut accesul la servicii medicale reale.

Pentru faptul că în prezent respectivul sistem nu funcţionează în modul cuvenit responsabilitatea o poartă cei care au venit la putere după anul 2009. 

Dacă lucrătorii medicali îşi vor împrospăta cît de cît memoria, îşi vor aminti că, atunci cînd Partidul Comuniştilor administra structurile de stat, sfera ocrotirii sănătăţii cetăţenilor noştri se afla într-o stare de creştere stabilă. Ca să ne convingem de asta, e suficient să aducem cîteva exemple. Vom începe cu creşterea nivelului de finanţare a serviciilor medicale. În anul 2005, acest articol de cheltuieli alcătuia 4,2 procente din PIB, în 2006 — 4,7 procente, în 2007 — 4,9 procente, în 2008 — 5,8 procente. În total, în timpul guvernării PCRM, cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei au crescut de 6 ori, iar salariul lucrătorilor din domeniul medicinei — de 9 ori!

În sate, erau construite în masă centre ale medicilor de familie. În 988 de localităţi existau farmacii. Acum, pentru a cumpăra chiar şi un elementar verde de briliant, sătenii trebuie să plece în centrul raional, nemaivorbind de preparate medicale mai serioase. De rînd cu construirea instituţiilor medicale, în sate erau reparate capital cele vechi. Doar în anul 2008 a fost efectuată o reparaţie capitală în 25 centre de medicină primară. Toate secţiile de chirurghie şi cele staţionar ale spitalelor raionale au fost înzestrate cu utilajul medical necesar.

Anume în acea perioadă a fost creat Centrul de hemodializă de la Bălţi, construită o secţie de chirurgie la Ciadîr-Lunga, efectuată reconstrucţia secţiei de reanimare de la Spitalul Clinic Republican etc.

În sistemul de ocrotire a sănătăţii erau implementate tehnologii informaţionale. Majoritatea lucrătorilor medicali s-au arătat entuziasmaţi de realizarea respectivel idei. Computerizarea îi scutea de o muncă manuală plictisitoare de completare a cartelelor medicale. Dar, după venirea noii puteri în ţară, acest program aşa şi nu a fost dus pînă la capăt. Se presupunea că fiecare medic de familie, precum şi medicii specialişti vor fi asiguraţi cu computere moderne. Astfel, informaţia introdusă putea fi imprfimată fără nici o dificultate. Pe cînd acum în majoritatea cabinetelor medicilor de familie găsim PC vechi, care permanent ies din funcţiune. Din această cauză, medicul, la fel ca şi înainte, este nevoit să introducă informaţia în calculator, iar paralel să facă o a doua documentare în mod manual.

Multe din cele ce au reuşit să facă comuniştii sau nu au reuşit să ducă pînă la capăt, a fost distrus de noua putere. Crearea unui sistem de control al calităţii medicamentelor şi al preţurilor, reglementat de o nouă structură, şi anume Agenţia pentru medicamente, a fost o inovaţie binevenită. Prin reţeaua computerizată de informaţii, consumatorul imediat putea să afle despre un medicament sau altul. Acum această informaţie este prezentată doar de farmacist şi exactitatea ei depinde de nivelul profesional al lucrătorului de la farmacie. Printr-o decizie separată a guvernului, a fost reglementată şi funcţionarea unui sistem automatizat de informaţii despre medicamente, care prevedea marcarea printr-o etichetă specială a fiecărui ambalaj al medicamentelor, ceea ce a permis să fie intensificat controlul asupra circulaţiei preparatelor.

Erau susţinuţi cît se poate de activ şi producătorii autohtoni de medicamente. E suficient să ne amintim de SA «Farmaco», unde în 2006 a fost pusă în funcţiune o secţie de producere a preparatelor antibiotice din grupul cefalosporinelor. Această ramură de producţie a fost prima în Moldova. Şi asta nu doar ieftinea pentru consumatorii locali respectiul grup de preparate medicale, ci, concomitent, soluţiona şi problema în ceea ce priveşte apariţia pe piaţa farmaceutică a unor preparate falsificate. În aceiaşi ani, la întreprindere a fost pusă în funcţiune şi o linie care permitea să fie produse preparate medicale în fiole. Totodată, au apărut şi alte inovaţii dintre cele mai costisitoare.

Despre ceea ce se întîmpla la «Farmaco» în anul 2014, cetăţenii Moldovei puteau afla doar din presă. Iar mai exact, Agenţia de proprietate publică (APP) a anunţat faptul vînzării celei mai mari întreprinderi autohtone de producere a medicamentelor ca pe o afacere de succes. Dacă în 2012 autorităţile cereau pentru ea un preţ de 82 milioane de lei, în ultimă instanţă, de facto, pentru «Farmaco» s-a plătit un pic mai mult de 50 milioane de lei. Doar atît pentru o întreprindere în care la moment funcţionau 6 secţii moderne, 5 linii tehnologice noi, un laborator chimico-microbiologic, un laborator de control al calităţii producţiei etc.

Despre ceea ce se întîmplă astăzi în sfera ocrotirii sănătăţii din Moldova, ştim foarte bine cu toţii. Pe cînd toate ar putea fi altfel. Dar asta cu condiţia că...

Natalia Ustiugova